Hai-hui Prin Europa

[dopeman1979]

cele 1600 si de posturi ale mele nu fac car asta ultima a ta....

[ovibikerboy]

superb....

[aliance-steel]

Aventura si nu numai..mult mult har. Citesc cu placere...cine nu ar face-o ? Cu totii mai umblam pe ici pe colo dar nu in orisicine zace un astfel de talent..astfel viata pare mult mai colorata privita prin ochii lui !

Asfalt uscat !

[CrisLuca]

Incredibil . . .

[Semaca]

Stii ca asta-i material de ADVrider, nu?

 

In sfarsit am citit si eu povestea first hand. You lucky... chitzulan!!

 

Ai sa nu exageram. Stand by, scriu la partea 3.

[calinmoto]

Felicitari pentru tot !!

[memyselfandI]

bravos viorene !

[Semaca]

Viata e o plaja

 

 

 

Singura data cand linistea mi-a fost tulburata, intr-un mod foarte placut, pe plaja din Rosslare a fost cand Vincent, un batran incovoiat dupa 35 de ani petrecuti ca pescar pe mare, a trecut sa-mi faca un mic cadou. Un desen facut de el. As vrea sa-ti fac cunostiinta cu Bruce al Treilea,spuse aratand spre maidanezul timid care incepuse deja sa guste din cort. Bruce al Doilea fusese calcat de o masina, nu am mai intrebat ce s-a intamplat cu Primul Bruce. I-am multumit foarte frumos pentru gest. Si totusi, ce am facut ca sa merit un cadou atat de frumos? l-am intrebat. Stii, chiar daca stai o singura noapte, eu locuiesc in celalalt capat al plajei asa ca suntem vecini, iar la noi asa se obisnuieste in semn de bun ramas...

 

 

 

 

Ne-am imbarcat din nou, eu si Blanoasa pe batranul Oscar Wilde si am luat-o inapoi spre batranul continent. In traversarea de 14 ore cred ca am dormit 11. De data asta aveam la purtator si sacul de dormit comfortabil pe mocheta, pentru ca in timpul traversarii nu este permis accesul pe puntile de parcare.

Ajung in Cherbourg imi fac o cruce scurta si plec spre Paris. Atat Bizoo_n cat si un alt bun prieten mi-au spus ca e un loc care merita vazut, asadar l-am inclus in traseu. Ah, Utah Beach ! Salivasem destul de tare pe drumul de ducere la panourile indicand plajele de debarcare insa nu era timp. Acum aveam tot timpul din lume asa ca fac dreapta pe prima iesire de pe sosea. Ajung pe Utah beach si ma uit indelung la cei 200-300 de metri pe care americanii au trebuit sa-i strabata in iunie '44 ca sa atace cazematele. In afara de cazemate doar ramasitele unui pod de metal au mai ramas sa spuna povestea acelei zi de vara.

 

 

 

 

 

Pe plaja vecina, Omaha, multi dintre ei nici nu au apucat sa iasa din apa. Pe Utah in schimb comandantii navelor care transportau tancurile spre plaja aproape ca au esuat vasele insa au reusit sa aduca tancurile si amfibiile foarte aproape de plaja fapt ce a salvat o multime de vieti, mai putin germane. Probabil era o inghesuiala ca in statia Unirea la 8 dimineatza, douazeci de mii de oameni au debarcat acolo intr-o singura zi. Parasutistii diviziilor 101 si 82 si-au facut si ei treaba in spatele zonei de debarcare si au reusit sa-i zapaceasca bine de tot pe nemti. Nu pentru toti parasutistii treaba a mers ca pe roate. Atarnata de turla bisericii din Saint Mere-Eglise poate fi vazuta o replica a unui parasutist care a avut ghinionul sa i sa agate voalura de unul din elementele arhitecturale. Scapand initial de a fi impuscat de nemti, prefacandu-se ca e mort deja, John Steele a fost dat jos de pe turla aproape surd, din cauza clopotelor care bateau intr-o dunga anuntand incendii in sat si a fost luat prizonier. Se poate spune ca a fost un tip norocos din moment ce a reusit sa evadeze din prizonierat si sa se realature camarazilor sai, a murit de abia in 1969. Francezii au fost atat de impresionati de povestea lui incat peste drum de biserica se afla o carciuma numita cum altfel decat John Steele. Si eu am fost impresionat astfel incat un ecuson al "soimilor urlatori" si-a gasit un loc si pe geaca mea moto.

 

 

 

 

De abia dupa asta am pornit spre Paris. Fara gps, inarmat doar cu o harta rutiera. Mare scofala ! Pai mare scofala, pentru ca am intrat pe o autostrada am platit 2 euro si am mers mai departe. Nu apuc sa fac nici 30 de km si iar am mai cotizat 2 euro. N-are nimic, nu au cum sa o tina asa pana in Paris ma gandeam. Ei, uite ca aveau cum sa o tina, dupa 30 de kilometri un panou ma anunta ca iar tre sa scot cardul. Atat ! ma gandesc, si fac prima la dreapta sa ma ies de pe autostrada. Surprize surprize, la iesirea de pe autostrada am mai dat 2 euro. Cam la asta e bun gps-ul pe care bifezi avoid toll roads dar pe care nu-l ai, te ajuta sa stai departe pe drumurile pe care arunci cu banii. In nici un caz nu se justificau, in primul rand pentru ca erau cozi din cauza restrictiilor de viteza efectuandu-se reparatii la autostrada, in al doilea rand erau cozi imense la casele de marcat, in al treilea rand limita de viteza de pe drumurile "interjudetene" mocca, care nu numai ca sunt pustii dar arata excelent, e de 110. Al dreq sa fie ala care mai calca pe autostrazile voastre, mi-am promis. Pe la 11 noaptea am intrat in Paris si m-am indreptat pe cheiul Senei direct catre centrul orasului, spre Turnul Eiffel. Ei bine dragii mosului privelistea nocturna era incredibila. Ca un tzaran venit la oras pentru prima oara, am descalecat, mi-am dat cushma jos din cap si am ramas ca prostu in mijlocu trotuarului uitandu-ma la turnul ala frantzuzesc luminat in albastru si decorat cu stelutele Uniunii Europene. Am stat asa cam vreo ora, holbandu-ma fix si rontzaind m&m. Cand sa plec, probabil ca era ora exacta, turnul s-a luminat de flashuri ca un pom de craciun la Disneyland, wow, si am mai stat un pic. Oricum nu ma grabeam nicaieri...Planul meu era sa pun cortul undeva prin niste boscheti in afara orasului. Termin de admirat turnul, incalec si pornesc. Intru pe o autostrada care semana cu un circuit din Need 4 Speed Carbon, pasaje, tunele, lumini, peisaj urban, benzi, multe benzi, mama ce blana ! La un moment dat trec si pe langa un politai care facea semn masinilor sa reduca viteza, ceva mai incolo fiind un tir ramas in pana. Mai merg vreo 40 de kilometri si iarasi dau de un politist care facea semn masinilor sa incetineasca, ceva mai incolo fiind un tir ramas in pana. Ce ghinion pe soferii de tir in noaptea asta, imi trece prin cap. Mai vad si un bloc "Sharp"...hmm... parca am mai vazut un bloc "Sharp" pe undeva... Hahaha, ma invart in cerc ca prostu ! Si m-am mai dat de 2 ori pe Periferica Interioara, pentru ca pe ea eram, da' daca-s prost de un sa stiu ce vrea sa insemne. Cineva de la politia rutiera din Paris cred ca are niste poze foarte frumoase cu mine in actiune pentru ca la un moment dat m-am pomenit cu un blitz in mecla. Intrebasem un taximetrist pe unde as putea gasi un camping si aveam o oarecare idee de poarta pe care trebuia sa ies de pe periferica precum si faptul ca Champigny sur Marne e pe A4, si cam atat. Era doar o mica problema pe care nu o luasem in calcul si anume ca strazile (SI) acolo sunt goale cu desavarsire la 2 noaptea. Nu reusisem sa ies din zona urbana. Pustiu absolut, si-mi era cam jena sa opresc o masina care oricum trecea cam odata la 1 ora. La un moment dat dau peste unu cu un scuter. Un arab care mirosea a alcool, pe numele lui Mustafa Aoui. Se uita ala un pic la mine zice ca el nu stie sa fie vreun camping prin zona si-mi propune sa dorm la el pentru 15 euro. Rupt de oboseala, accept. Accept pana in momentul in care ajungem in fata blocului lui si ma intreaba daca stiu cum se opreste scuterul. Eu nu stiam dar intre timp il oprise omu' cu un briceag. In ciuda protestelor lui cum ca e un om bun, am plecat mai departe in noapte. Acum cine stie, poate ca era un hotz cinstit cu toate aparentele impotriva lui, tuturor ni se poate intampla sa dam rau in cadru la un anumit moment, insa eram mult prea obosit si lipsit de reflexe ca sa-mi permit sa ma conving ca era un om bun intr-adevar. Ca sa nu mai zic, daca era rau. Drept care nereusind sa gasesc nenorocitu ala de camping, cand mai aveam benzina pentru 10km am tras intr-o parcare in Champigny dar nu sur Marne, am tras costumul de ploaie si sacul de dormit peste (n-a mai facut condens) si am adormit lemn. Dimineata la 7 aud niste voci panicate, politia, politia, o batranica se urca grabita intr-o masina si demareaza in tromba ca Alain Delon...Probabil ca era timpul sa ma trezesc. Probabil ca era timpul sa stau un pic de vorba cu politistii care se uitau chioras la numarul meu de inmatriculare. Ma extrag tacticos din sacul de dormit si ma duc langa ei sa vad ce vor. Musiu', ati parcat ilegal imi spune unu din ei. Serios, credeam ca e parcare ii zic. Da, e parcare insa se deschide abia la ora 8 dimineatza iar acum e 7, imi zice el triumfator. Atunci e rau zic, omul incuvinteaza din cap, e rau pentru ca nu numai ca am parcat aici dar am si dormit in parcarea asta, probabil amenda va fi foarte mare, ranjesc eu. Unde spuneti ca ati dormit ? Pe boschetii aia...din vorba in vorba le explic care a fost treaba si de unde vin, aveau simtul umorului din fericire, mi-au urat drum bun si m-au indrumat catre camping pe care de abia l-am gasit ziua darami-te noaptea. In camping nu am inteles de ce s-a mirat receptionera cand i-am spus ca sunt cu cortul; era 22 de ero pe noapte. 30E era pentru autocaravane insa eu nu aveam trotineta. Spre norocul meu in Paris m-am revazut cu sora unui vechi si foarte bun prieten, cu Cristina Vasile, care m-a luat de ghidon si m-a plimbat prin Mont Martre pe unde Cartier Bresson a facut pozele alea ale lui frumose.

 

 

 

 

 

Cu asa cartiere cred si eu ca avea unde. Tot Sorella mi-a aratat Sacre Coeur si am palavragit doua seri la rand la niste terase fooooarte frantzuzesti si de bon ton, cu un pahar de vin rosu in fatza. Ea, eu...eu eram in clubul bautorilor de apa minerala cu lamaie. Trebuia sa iau o decizie in Paris, merg acasa sau merg mai departe. Am imbratisat-o pe Cristina de ramas bun (ca si celorlalti, oricum nu puteam sa-i multumesc de ajuns ) si...am mers mai departe. Spre disperarea mamei. Chiar nu puteam sa tai de pe lista si al treilea drum pe care vroiam sa ma dau, dupa ce-l ratasem pe al doilea. Adica puteam dar nu vroiam. Daca nu fac asta acum, s-ar putea sa nu mai am ocazia vreodata. Cu argumentul asta in cap mi-am aranjat pe mecla basmaua rosie de la bunica si am pornit spre sud. Paris-Bordeaux-Pau-Zaragosa-Madrid-Toledo-Granada-Alameria. Pe Langa Bordeaux a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit pana am trecut Pirineii. Deja incepusem sa ma cert ca nebunu, cu ploaia. Asta cu reprize de somn la minim si campat noaptea ilegal prin benzinarii, pus cortul la 12 noaptea, trezit la 6 dimineata, impachetat tot inclusiv cortul si pus pe motor, la 6.15 deja imi beam cafeaua. Merita mentionat sudul Frantei, in zona Bordeaux. Cu drumuri care serpuiesc minunat printre si peste dealurile acoperite de podgorii, cu miros de must in aer, cu sate vechi strajuite de turlele unor bisericute darapanate si de strazile fara trotuare marginite doar de zidurile caselor, niste zone de un pitoresc deosebit... Printre toate acestea am trecut ca fulgerul . Calitatea drumului a facut diferenta de cele mai multe ori: asfalt ca in palma si, mai ales dupa Pau, niste peisaje montane de am intzepenit de frig, sa tot mergi cu motorul pe acolo.

 

 

 

 

 

Traversarea propriu zisa a Pirineilor a fost un fleac. Am intrat in tunelul Somport inca in Franta si am iesit in Spania, dupa 8,6 km. La intrarea in tunel tremuram de frig iar la iesirea din acceleratorul ala de particule a trebuit sa-mi desfac geaca la gat. In sfarsit, cald ! Cald si se insera. Spre deosebire de Franta unde amenda e de 90 de euro daca esti prins de jandarmerie ca virgula campezi ilegal, in Spania li se cam rupe la basca, cu toate astea am ramas vigilent si am dat atentie oricarui mic semn care imi spunea sa NU campez intr-un anume loc.

 

 

 

 

In doua zile treceam printre "taurii negri" care strajuiesc autostrazile din Spania prin Granada si Cabo de Gata spre Alameria. Drumul porneste din Sierra Madre si coboara serpuind prin canioane stravechi cu cactusi ca-n filmele western catre malul mediteranei. Este realmente periculos, nu din cauza asfaltului cum ai fi tentat sa crezi ci din cauza ca peisajul realmente iti distrage atentia de la drum. Problema nu este ca mi-a distras-o doar mie ci si altora astfel ca intr-o curba era sa se urce un BMW peste mine. In alta curba era sa ma urc eu pe un Fiat. Acum serios vorbind, singurul punct realmente negativ este ca drumul este o autostrada. Pe autostrada acolo nu e ca la noi unde opresti pe banda de urgenta sa te pishi. Pe autostrada acolo NU ai voie sa opresti. Prima data cand am oprit, pentru ca nu mai rezistam sa nu scot camera la lumina, a fost si ultima. Doi politisti moto au oprit si ei langa mine. No pictures. Go. M-am coit eu un pic sperand ca mi-au atras atentia si pleaca, pana cand am observat un zambet fin la unul din ei, ceva gen: nu tin bai tata trucuri d-astea cu noi. Patrulele erau o prezenta constanta pe autostrada aia asa ca am ramas cu privitul. Pe cand admiram locuintele sapate in dealuri de pamant era sa rad niste stalpisori de demarcatie dintre benzi, putea fi lejer ultimul lucru pe care l-am vazut. Pana sa raman fara benzina eram in Cabo de Gata. La fix ca sa admir apusul de soare.

 

 

Cu gandul sa inoptez acolo caut un camping, nu de alta dar pe toata zona de coasta s-a construit ca la balamuc si nu prea mai existau terenuri virane. In plus niste localnici mi-au recomandat sa nu pun cortul pe plaja, ori erau batuti in cap cu totii ori stiau ei ce stiau. La camping, dezamagire maxima, 20 de euro pe noapte, nu aveau si masajul inclus in pret dar aveau piscina. Mi s-a parut culmea imbecilitatii si nici macar langa Paris nu erau. Acum ca am facut-o si p-asta poate ar trebui sa merg acasa, m-am gandit. Malaiu era si ala pe terminate. Nu intelegeti gresit: al meu se terminase de mult. Eram deja pe malaiul mamei care-mi imprumutase o parte din banii cu care vroia sa cumpere un loc de veci doar ca sa-l vada pe loaza de fi-su intors acasa. Intre timp nenorocita aia de ploaie trecuse si ea Pirineii. Trecusem de Barcelona si ma pregateam sa ma plictisesc tot mergand de-n boulea prin ploaie. N-am avut parte. Se strica pompa de benzina. Blanoasa tuseste de cateva ori si moare. Macar daca s-ar fi stricat in Molins de Rei din care tocmai iesisem. Sa sui motorul pe o autoplatforma n-ar fi fost mare lucru daca as fi stiut unde sa-l duc, problema era ca fiind 7 seara totul era inchis. Aia cu autoplatforma, maestri in psihologie: si daca ramai pe autostrada se face noapte si te ploua ce rezolvi ? Aveau dreptate imbecilii, aveam nevoie de oras ca sa pot rezolva cu pompa de benzina macar a doua zi. Si pentru ca esti baiat simpatic uite, avem noi un prieten mecanic , Antonio, cu care am vorbit cat eram in masina si ne-a zis ca are o pompa second hand pentru Virago, costa doar 90 de euro, te las undeva in oras, Antonio vine cu pompa, si toata lumea e multumita, adaugara sacalii. Fara nici o varianta accept cu inima grea sa sui motorul pe platforma. Ajungem in oras, ma debarca pe o straduta langa o gradinita si pleaca, cu promisiunea ca Antonio apare intr-o ora ca mai are o treaba pe undeva. Pe partea cealalta a strazii vad doi saci de deseuri, unul de carton unul de moloz. Iau un loc pe cel de moloz, asteptandu-l pe Antonio. Tzeapa. Antonio fa caldo. In gradinita niste tineri faceau lucrari de decorare. Intru cu gandul sa-i rog sa ma ajute cu doua informatii. Prima unde e sediul politiei, a doua, daca stiu vreun servis Yamaha. Le stiau pe amandoua. Bine, dar ce o sa faci in noaptea asta ? Ma intreaba Alba, singura dintre ei care o mai rupea un pic in engleza. Pai, cred ca o sa dorm langa motor, nu e prima oara. Nu se poate, hai sa dormi la noi, in drum trecem pe la politie si maine dimineata te ducem la un servis Yamaha, spuse ea sustinuta si de ceilalti in spaniola. A trebuit sa recunosc ca era un plan excelent dat fiind ca ploaia nu se potolise. Politia, niste dobitoci mai sinistri decat aia din Irlanda. Incepusem sa inteleg de ce-i ura Jens, prietenul belgian. M-au intrebat daca s-a intamplat pe autostrada si raspunsul fiind afirmativ, trebuia sa ma adresez politiei autostrazii care insa era in Barcelona. Cu Alba ca translator i-am explicat militianului de serviciu ca nu am cum sa ma duc in Barcelona pentru ca motorul e stricat dar ca am numarul autoplatformei, pot sa fac o plangere iar ei ar putea sa futa firmei o amenda pentru inselaciune. Intelegeam sa le dau banii alora cu platforma (180E toata distractia, atentie mare la chestia cu autoplatformele) in schimbul unui serviciu util , nu sa ma lase in strada ca pe ultimul om cu promisiuni mincinoase. Nici asta nu e posibil zice militianu, asa ca i-am urat o cariera plina de succes in slujba comunitatii mamei lui si am iesit in strada. As fi vrut sa sugrum pe cineva. Am ajuns la Alba si prietenii ei, acasa e impropriu spus, era atelierul lor de creatie, ei lucrand ca instructori de creativitate cu copii de gradinita dar si ca zugravi cand situatia o cerea. Nu mai fi suparat, maine mergem la Yamaha, cumperi pompa si mergi mai departe mi-a spus Alba oferindu-mi un fum. Era atat de simplu ca ne-a pufnit rasul pe toti, respectiv Sigrid si Maestrul Bucatar. Am avut senzatia ca si cainele, numit simplu Caine, precum si micul pisoi, Minitigri, se prapadeau si ei de ras. Cat am mai ras un pic Maestrul Bucatar pregatise un ceaun cu spaghete in sos tomat si cepa. Sa nu te sperii, spuse Alba, noi inainte sa mancam cantam mereu un cantecel, iar pe copii cu care lucram ii invatam sa faca la fel. Si au cantat cu tipete si chiote de bucurie un fel de Haka interpretata de Chip si Dale plus un cor de veveritze. Am ramas de am capiat iar spaghetele au intrat unse in timp ce ne uitam la Lionking 3. Asta inseamna Freeparty, sa faci ce-ti place, cum iti place, cand iti place, mi-a spus Alba ruland inca un joint.

A doua zi la ora 14 pompa de benzina era la locul ei pentru alti 130E (se dusesera dracu' banii pentru locu de veci) si ma desparteam de prietenii mei spanioli, nu inainte de a-i oferi o mica plimbare Albei, gandindu-ma ca am cunoscut niste oameni cu O mare pe drum. M-am chinuit un pic in Franta din cauza benzinariilor care se inchid mult prea devreme si a sutelor de sensuri giratorii care realmente te fac sa inebunesti cu zile. Blanoasa in afara de ceva probleme cu starterul nu a mai avut pe drumul de intoarcere desi as fi vrut sa-mi fac niste prieteni si in Elvatia . Minunata tara. Pe drumul de intoarcere chiar nu a mai contat ca erau inchise campingurile cand ajungeam. M-am strecurat inauntru si in Berna si in Viena, am platit dimineata la plecare si nu au fost probleme.

 

 

In tara am ajuns noaptea. Mai aveam 280km (parca) pana in Petrila si inchideam cercul (desi m-am uitat pe harta si traseul seamana mai mult cu o pu.la). A fost una din cele mai grele parti din tot traseul. Drumurile din Romania. Era intuneric bezna, indicatoare ioc, asfaltul prost, acolo unde era, dupa Arad era raschetat pe kilometri intregi, exact in acelasi stadiu ca si cu aproape o luna jumate in urma, am luat la faze lungi in ochi de am damblagit, tot felul de idioti se incapatanau sa depaseasca pe linia continua acolo unde exista, lipsa marcajului de orice fel pe portiuni lungi si ceata densa pe masura ce ma apropiam de Petrila. Vad un semn "alte pericole" si-mi aduc aminte de lumea civilizata: atentie asfalt provizoriu, atentie asfalt alunecos, atentie la 150 de metri iesire pentru basculante, orice era de atentionat stiai ce urma...la romani insa lucrurile sunt mai simple: Ie alte "pericole" bei dasteptule, unde te crezi...cat ma amuzam gandindu-ma la asta pur si simplu s-a terminat asfaltul, asta insemna "alte pericole"...puteau sa scrie mai simplu pe un panou: ai sa crapi si n-ai sa stii de ce. Reusesc cu chiu cu vai sa o stapanesc pe macadamul ud si sa urc "bordura" cu care se termina macadamul si reincepea gluma aia care se numeste drum. Nimeresc Petrila exact inainte sa inchid ochii. (Si ca sa ca sa fiu trezit dimineata de Zilele Petrilei)

 

 

 

 

 

 

Nimeresc si blocul Doamnei Barbu si, pentru ca doamna Barbu dormea la 3 jumate noaptea (culmea) , stau la o palavra cu Mitzu si Igor. Dupa 43 de zile si 12000km. Ai lasa-ma...in apa ? murmura Igor, expunerea mea fiind puncatata din timp in timp si de cate un Wow! din partea lui Mitzu.

 

The end.

 

 

 

Doamne ajuta si sa fiti iubiti !

Editat Octombrie 17, 2008 de Semaca

[P T R]

[Conu' Nae]

gata, terminat!

 

Sa te tina Dumnezeu sa mai faci d-astea si sa le mai pui in cuvinte!

[MotoPlus]

Felicitari! super ! no comment..fotografiile spun totul de la sine!

 

recunoscatori ptr faptul ca impartasesti aceste experiente cu noi! un schimb de ulei GRATIS ptr tripul urmator! te rog sa ma contactezi pe PM sau mess! numai bine!

[dopeman1979]

Felicitari! super ! no comment..fotografiile spun totul de la sine!

 

recunoscatori ptr faptul ca impartasesti aceste experiente cu noi! un schimb de ulei GRATIS ptr tripul urmator! te rog sa ma contactezi pe PM sau mess! numai bine!

cel mai bun reply. am citit tot si am ramas masca. bravo, sa mergi si la anul undeva.

[gaxel]

cand ai descris parisul, acelasi sentiment l-am avut si eu.. am ajuns la 4 dimineata, sub turn. dupa 4 din cate stiu nu mai e luminat. nu era aproape nimeni in jur, sau atat cat se poate numi parisul pustiu .. si m-am uitat ce mare e, mi-am adus aminte de bunica ce imi zicea cand o sacaiam cu : "unde pleci?", "e la paris plec", mi-am amintit cum am mancat clatite si frisca si gem de caise la curu sacru, sau asa l-am tradus eu , ..... , si ma bucur cumva ca nu am reusit sa te intalnesc la o bere in paris... nu in paris, si nu inca .

 

 

oricum, super povestea, si o sa mai pun curand numai cateva poze din antwerpen, numai cateva poze cu cortul, dar imi e cam rusine de ce pot scoate din taste si imi e jena sa nu deranjez povestea.. dar totusi nu cred ca ma voi abtine

 

inca o data, super tura, mult curaj , si curajul nu vine atat din a pleca departe cand din a pleca departe si a fi singur cu tine.. asta ma cam omoara pe mine.

 

te (va) astept pe aici .. hai ca am garaj incalzit..

 

sa ne vedem sanatosi...

 

ma inclin domnule.

[TaviS]

Daca intr-o buna dimineata sefului meu o sa i se lungeasca urechile asteptandu-ma la servici... cred ca sti - e numai vina ta!

Crede-ma, mi-au dat lacrimile cand ai pierdut-o pe blanoasa dar am si ras cu lacrimi de atatea ori. Esti genial! Pentru mine a fost ca un film captivant in care intr-una icercam sa ma inlocuiesc cu rolul principal. Pedeasupra, nici nu am platit biletul la intrare! Imaginile... hai lasa-ma cu obiectivele alea scupme Apropouse, ce naiba de filme folosesti?

Cred ca o sa scot topicul asta pdf si imi fac o cartulie. Promit sa nu trag foloase materiale de pe urma ei si mai ales sa ti-o trimit si tie, daca nu o ai deja.

 

Cand is mare vreau sa ma fac Semaca!

 

Multumim frumos!

[TaviS]

Daca intr-o buna dimineata sefului meu o sa i se lungeasca urechile asteptandu-ma la servici... cred ca sti - e numai vina ta!

Crede-ma, mi-au dat lacrimile cand ai pierdut-o pe blanoasa dar am si ras cu lacrimi de atatea ori. Esti genial! Pentru mine a fost ca un film captivant in care intr-una incercam sa ma inlocuiesc cu rolul principal. Pedeasupra, nici nu am platit biletul la intrare! Imaginile... hai lasa-ma cu obiectivele alea scupme Apropouse, ce naiba de filme folosesti?

Cred ca o sa scot topicul asta pdf si imi fac o cartulie. Promit sa nu trag foloase materiale de pe urma ei si mai ales sa ti-o trimit si tie, daca nu o ai deja.

 

Cand is mare vreau sa ma fac Semaca!

 

Multumim frumos!

[Semaca]

Felicitari! super ! no comment..fotografiile spun totul de la sine!

 

recunoscatori ptr faptul ca impartasesti aceste experiente cu noi! un schimb de ulei GRATIS ptr tripul urmator! te rog sa ma contactezi pe PM sau mess! numai bine!

 

 

Sunt flatat. Va multumesc foarte mult pentru aprecieri si ma bucur ca mai sunt oameni care gusta povestea unui kamikaze cu aceeasi placere cu care am trait-o eu. Deocamdata tot ce pot sa spun despre calatoria de la anul, pe care o am deja destul de clar in cap, e ca va fi facuta pe un Bullet (Royal Enfield) intrucat tin prea mult la Blanoasa ca sa o iau cu mine, fiind sanse mari ca motorul sa arate ca o epava la sfarsit. Noi sa fim sanatosi ca drumurile nu ni le ia nimeni (decat in Romania).

 

Si ce as mai avea de adaugat e ca nu prea conteaza ce motor ai atata timp cat ajungi sa-l cunosti, sa-i stii limitele si sa-l respecti. Virago 535 merita tot respectul, e rezistenta ca un tanc, daca era om i-as fi oferit un coniac pe cand asa pot sa-i ofer doar un schimb de ulei. Nu de alta dar din Irlanda pana acasa, doar vreo 7000km, am mers cu uleiul care inca mai avea apa in el. In ciuda spalarii cu terbentina, mai trebuie vreo 2 schimburi de ulei ca situatia sa revina la normal. Saraca n-a protestat, doar m-a ars un pic prin gheata, la calcaiul stang, pentru aducere aminte. Femeie, vb lui Bizoo_n...

 

Cat despre Europa si campat pe acolo, e clar ca ideea mea despre asta dateaza din perioada comertului socialist. Nu se mai folosesc corturile, toata lumea e cu rulote sau autocaravane si de aceea preturile la unele campinguri rivalizeaza cu cele de hotel. De multe ori ma simteam parasutat intr-o anumita zona, pentru ca absolut nimic nu semana cu ceea ce cunosteam eu, incepand cu cumparatul detergentului pentru masina de spalat rufe si terminand cu incercari disperate de a alimenta la 3 noaptea la o benzinarie pe baza de automate pentru carduri. Rau e sa fii prost, cred ca mi-am spus asta de zeci de ori. Din pacate mai avem inca vreo 50 de ani pana sa putem visa macar sa avem niste drumuri ca dincolo si niste oameni la fel de politicosi si civilizati ca acolo ca sa ma refer la a fi motociclist in traficul din Europa de vest. Ar mai fi enorm de multe de spus, si bune si rele dar nu cred ca ar aduce ceva in plus sau in minus... N-am avut bani decat de benzina si de bere, fara hoteluri scumpe si muzee scortoase, per total cei 12000km au iesit undeva sub 2000E cam 1900. Important e ca atunci cand imi aduc aminte de prietenii pe care i-am intalnit creste inima in mine si nu pot decat sa sper ca o sa reusesc si eu odata si odata sa ofer altuia macar o mica parte din ceea ce ei toti mi-au oferit mie. Dincolo de drumurile minunate pe care m-am dat, a fost o calatorie in care am intalnit Oameni si asta a contat enorm ca sa pot merge mai departe.

[fade2black]

Sa ne traiesti 1000 ani, mai Semaca! Ne arati lumea prin perspectiva ta si crede-ma ca e una unica. Tu chiar ai jucat in propriul film iar noi am fost spectatorii, exact cum ziceai in prima parte.

 

Fade

[G.Burlacu]

Orice carte de istorie e apa de ploaie pe langa imaginile si textul referitor la Irlanda, Luis de Funes isusi ar rade in hohote la "filmul" cu Blanoasa" la-nmuiat in baltoaca, iar cei care au facut "super long way-urile alea in sus si-n lat" ar fi invidiosi pe tine, pe aventura ta, pe relatiile cu OAMENII care i-ai intalnit.

Ca sa ii ciez pe antevorbitorii mei, a fost unul din cle mai bune filme vazute in ultima vreme, una din cele mai bune carti citite.

 

Respectul, si felicitarile mele.

[Hell On Wheels]

super tare

[melciu]

Ridic palaria, o azvarl de-un perete si ma-nclin.

 

Esti genial. Am inceput sa citesc in timp ce faceam treaba in bucatarie iar acum sunt inca in picioare. Nu m-am miscat de langa poveste.

 

Chiar daca nu ti s-a parut, iti pot zice ca ai prins vreme buna. M-am uitat acum peste pozele facute de mine in aceeasi perioada si ai nimerit fix intr-o pauza de ploi.

 

Apropo de dusul facut imbracat timp de o saptamana. Ai descris exact senzatia. Dar mai este si ceea ce numesc ei drizzle. Cand nu ploua, dar totul este ud. Este ca o ceata densa are te uda prin 4 randuri de haine iar umbrela iti este uda si pe interior.

 

Daca nenea cu nunta o pune de-un bambinos si te cheama la botez... nu ezita sa dai un semn. Moto plus a bagat un schimb de ulei, eu bag un schimb de Guinness din partea casei.

 

Daca nu te superi o sa te sacai pe pm cu niste intrebari legate de costurile calatoriei pana in Irlanda ca sa aflu cam ce inseamna un minimum. Cu toate ca dupa ce am vazut grozaviile tale ma gandesc sa vin si eu "the long way round".

 

Multumesc pentru un somn usor in seara asta. Cu siguranta o sa fie.

 

Toate cele bune domn Semaca.

[krlosh]

Felicitari si iti multumesc ca ai impartasit cu noi aceasta experienta ! Foarte frumoase fotografiile si povestea din spatele lor! O excursie de vis cu oameni si locuri de vis. Sa auzim de bine si la cat mai multi motociclisti implicati in astfel de trasee !

[Semaca]

Ridic palaria, o azvarl de-un perete si ma-nclin.

 

Esti genial. Am inceput sa citesc in timp ce faceam treaba in bucatarie iar acum sunt inca in picioare. Nu m-am miscat de langa poveste.

 

Chiar daca nu ti s-a parut, iti pot zice ca ai prins vreme buna. M-am uitat acum peste pozele facute de mine in aceeasi perioada si ai nimerit fix intr-o pauza de ploi.

 

Apropo de dusul facut imbracat timp de o saptamana. Ai descris exact senzatia. Dar mai este si ceea ce numesc ei drizzle. Cand nu ploua, dar totul este ud. Este ca o ceata densa are te uda prin 4 randuri de haine iar umbrela iti este uda si pe interior.

 

Daca nenea cu nunta o pune de-un bambinos si te cheama la botez... nu ezita sa dai un semn. Moto plus a bagat un schimb de ulei, eu bag un schimb de Guinness din partea casei.

 

Daca nu te superi o sa te sacai pe pm cu niste intrebari legate de costurile calatoriei pana in Irlanda ca sa aflu cam ce inseamna un minimum. Cu toate ca dupa ce am vazut grozaviile tale ma gandesc sa vin si eu "the long way round".

 

Multumesc pentru un somn usor in seara asta. Cu siguranta o sa fie.

 

Toate cele bune domn Semaca.

 

Este o tara destul de umeda pe care insa o recomand cu cea mai mare caldura. Cand nu ploua dar totul este ud inca inseamna vreme frumoasa. Un antifurt bun la motor si o husa recomand cu si mai multa caldura. Prima reactie a mamei cand i-am spus ca am ramas fara motocicleta a fost: Cum ? Si acolo se fura ? ). Pentru intrebari stau la dispozitie cu cea mai mare placere.

[gaxel]

se fura si acolo ?

raspuns DE .. peste tot..

 

am mers sa imi cumpar ulei la un magazin moto mare.. si am intrat, m-am plimbat, si cand am ajuns la casa vanzatorul imi zice : unde iti e casca ? pe motor ii zic ..

pai sa nu o mai lasi, o aduci aici si o pastrez eu .. se fura!!.. hai dom ne cum sa fure cineva o casca ?

 

si imi spune : saptamana trecuta, s-a furat o moto... omul a intrat si nu pusese antifurt, este langa autostrada, daca reuseste sa o porneasca si sa iasa spre autobanda, dus este.. asa ca ... atentie peste tot..

 

 

nu mi-a disparut moto dupa ce am uitat-o in parcare cu chiele in contact, dar mi-a disparut bicla lasata 2 ore LEGATA bine.. niciodata nu stii ...

 

 

ps.. @semaca vezi ca o sa urc cateva poze aici curand .. nu ma pot abtine

[GingiuMingiu]

maestre ! ...superb...

la cata aventura ai avut parte avea dreptate cineva mai sus cu ADVRaider. mersi pt poveste

[MotoRocker]

ma bucur pt tine mult, dar te invidiez si mai mult (mai putin referitor la colapsul sinapselor cand ti-ai vazut mandra sub apa, bine ca ati iesit la plimbare langa rau)

 

chiar nu ma gandeam ca viroaga se preteaza la drumuri d-astea, desi aveam de gand s-o aduc pe-a mea calare, din UK...a venit insa cu-n tir al unui pretin care mai avea ceva loc.

ce sa zic....viroaga mea e pusa la vanzare, dar acum nu stiu daca s-o dau jos si s-o tin a mea, sau s-o dau lu' altu...mi-ai cam intarit parerea ca 535-ul e mobra care moare abia dupa ce-ti aprind stranepotii lumanari la cap.

 

foarte frumoasa povestirea, foarte misto poze....

bafta si la mai mare!