Vive la France

[RvsS]

Anul trecut am facut prima calatorie in afara tarii, 5000 km pana la Marea Nordului, la Amsterdam.

Anul acesta am simtit ca pot mai mult, un traseu pe 6000 km pe traseul Bucuresti-Timisoara-Lacul Balaton-Salzburg-Zurich-Orleans-Angers-Paris-Bonn-Berlin-Praga-Viena-Timisoara-Bucuresti.

 

 

Atractia principala au reprezentat-o castelele de pe valea Loirei, o zona plina de istorie, denumita si Gradina Frantei.

 

Pregatirile nu au durat mult, facusem deja toate modificarile necesare unei astfel de ture anul trecut. Bandit-ul are sistem de bagaje hard, priza, parbriz mai inalt. O revizie si un schimb de cauciucuri au fost suficiente.

 

Ziua 1:

Am pornit pe 1 august. Avand experienta anilor trecuti, am evitat drumul prin Drobeta Turnu Severin si am mers prin Ramnicu Valcea-Sibiu-Deva-Lugoj pana la Timisoara. Anul trecut drumurile erau in lucru si am observat cu bucurie ca o mare parte dintre lucrari fusesera finalizate (sau macar aduse la nivel de practicabilitate cu moto). Singura portiune mai problematica este in continuare drumul intre Deva si Lugoj, unde pe portiuni deluroase drumul este foarte peticit si valurit puternic, trebuie abordat cu grija si viteza mai mica. Ne asteptam sa fie o zi lunga si dupa o scurta oprire la Sibiu am ajuns la Timisoara fara evenimente. Cu 50 m inainte de ajunge la hotel aud un fasait in mers. Era evident ca se freca ceva, inspectam rotile dar nu aveau nimic. Ne pregatim sa facem a doua zi cea de-a doua iesire din tara.

Berea zilei: Ursus desigur

 

Ziua 2:

Plecam catre granita Cenad. Este aproape de Timisoara si mereu libera, drumul e bun pana acolo, ne oprim la o benzinarie si pentru ca tot fasaie roata sunam la Elf Workshop, care au facut revizia, si imi spun ca din cauza ca s-au schimbat si placutele de frana nu este iesit din comun ca discul sa nu fie „obisnuit” cu noua placuta. Nu prea am ce sa fac, ii cred pe cuvant si merg mai departe, trecem in Ungaria si intram pe autostrada. Doar in preajma Budapestei intampinam probleme, un tir a ramas stricat pe o banda si suntem prinsi intr-un blocaj, dar trecem pana la urma si ne indreptam catre Lacul Balaton. Statiunea este plina de anunturi in limba germana, principalii clienti straini, bine organizata si foarte curata. Am observat ca desi este destul de aglomerat, nimeni nu lasa masina aiurea, iar in multele parcari amenajate poate costa chiar si 1 €/ora. Sunt curios ce efecte ar avea asta intr-o statiune de la noi.

Lacul este cu apa dulce, curat si apa calda ne primeste pe inserat.

 

 

 

Berea zilei: Dreher (e cam apoasa)

 

Mesaj completat

Ziua 3:

 

Plecam din Siofok cu entuziasm.

 

 

Vremea era buna, totul mergea conform planului, pornim catre Salzburg. Ne decidem sa nu mai mergem prin Viena, urma sa o vedem la intoarcere si o luam catre Slovenia. Totul este perfect, , soarele straluceste, pasarelele canta, iarba e verde, mergem in regim de concediu, 120-130 km/h.

 

Suntem pe banda 2 si ma uit in zare – autostrada libera. Perfect.

Ma uit in oglinzi, pe banda 2 in spatele nostru liber. Perfect.

Pe banda 1 este cobul nostru din dreapta care se rostogoleste agale. Perf.... Ceeee?

 

Oprim si ma duc dupa el. Se odihnea pe banda de urgenta, un pic tavalit, dar in stare buna, nimic rupt. Probabil nu l-am prins asa bine cum credeam. Il recuperam, sistemul de prindere functioneaza in continuare si ne oprim la o benzinarie unde il legam cu coarde elastice, pentru mai multa siguranta.

Pornim GPS-ul si ne indica prima iesire de pe autostrada. Desi stiam de pe Google maps ca ar mai fi cativa zeci de km, urmam totusi ce spune iGo si parasim autostrada. Ruta aleasa este foarte ciudata, ne duce prin Ungaria rurala pe niste drumuri atat de mici incat nu intalnim decat biciclisti si tractoare. Suntem convinsi ca a luat-o razna pentru ca ocolea drumurile mari, dar ne bucuram de priveliste si mergem inainte.

 

 

Incepe sa ploua puternic si anul acesta avem costume de ploaie pe care le imbracam in graba. Pana la urma, dupa drumuri in lucru (dar mult mai bine semnalizate decat la noi) ajungem la Zalaegerseg.

 

 

Deviasem destul de mult de la traseul initial, asa ca mergem inainte catre Graz si apoi catre Salzburg. Incepe sa ploua puternic cand intram din nou pe autostrada si deodata intram intr-un tunel foarte lung. Combinatia de aer foarte cald din tunel si umiditatea aburesc instaneu oglinzile si toate casca pe exterior, pinlock-ul nu poate fi de ajutor. Ridic disperat viziera si ne continuam drumul. S-a dovedit a fi primul dintr-un lung sir de tuneluri care variaza intre cateva sute de metri si peste 15 km! Sunt o realizare tehnice incredibila si daca vremea ar fi fost mai buna ne-am fi bucurat mai mult de priveliste, dar ploua indarjit in continuare, vizibilitate redusa si mergem ceva mai incet.

 

 

Reusim pana la urma sa lasam tunelurile si ploaia in urma, dar suntem cam murati. Ajungem la Graz, urmand apoi drumul pana la Salzburg fara evenimente.

 

Berea zilei: Berea casei de la restaurantul din Salzburg. Nu i-am retinut numele, dar nici nu o pot recomanda are un gust ceva mai dulceag.

Mesaj completat

Ziua 4:

 

Plecam din Austria si in drumul catre Zurich ne dorim sa intram si in Liechtenstein. Stim ca nu exceleaza prin ceva anume, dar de cate ori ai ocazia sa ajungi intr-o tara atat de mica? Ne indreptam intai catre capitala Vaduz. Nu e prea mult de vazut, ne-a amuzat ca se organiza un turneu de beach volley (desigur cu nisip adus din alte parti in piata centrala) si ca magazinul de suveniruri al acestui exponent al Europei era operat in intregime de asiatice. Globalizare si nimic altceva.

 

 

 

Apoi drumul spre Zurich te lasa efectiv fara suflare. Daca nu aveam viziera neagra s-ar fi crucit ceilalti participanti la trafic de ochii pe care ii faceam dupa fiecare curba. Sunt foarte multe diferente de nivel, tuneluri, munti si la un moment dat, dupa o curba vezi lacul. Este atat de clar si de albastru-verzui, pare scos dintr-o vedere modificata pe calculator.

Berea zilei: nu este importanta, berea casei la draft, tot cam dulceaga, dar mancarea este ceva mai speciala - fondue. Spectaculoasa ca si prezentare, cu spirtiera aferenta, ingrediente simple, dar extrem de scumpa. O masa simpla poate ajunge la 70-100 €.

 

Mesaj completat

Ziua 5:

 

Este zi de pauza, prima din aceasta calatorie. Zurich-ul trebuie vazut, este curat, foarte ingrijit, cu un sistem de transport public foarte bine pus la punct. In acelasi timp insa, este destul de mic, ingramadit intr-un fel, pare a fi o miniatura si simti ca un mare arhitect s-a jucat cu cladirile si le-a dispus astfel incat ochiul sa fie incantat, insa sufletul nu este atins. Nu exista nebunie in ordine.

Vizitam muzeul national unde aflam ca tara s-a dezvoltat foarte mult pe baza exporturilor (textile, industrie chimica si, desigur, ceasuri) si pe atragerea de capitaluri (de exemplu primirea hughenotilor izgoniti din Franta) si de intelect (se lauda ca este o destinatie pentru cele mai luminate minti din Europa).

Interesant este si ca la inceputul secolului 20, cercetatorii elvetieni au incercat sa demonstreze ca exista o rasa denumita de ei Homo Alpinus, omul din Alpi. Eforturile lor nu au fost incununate de succes si totul a ramas la nivel de teorie.

Acesti urmasi ai omului din Alpi au insa cateva metode foarte interesante de transport.

 

 

 

Spre final am vizitat si muzeul ceasurilor, la subsolul unui magazin, foarte bine dotat, o adevarata istorie a ceasului intinsa pe mii de ani, precum si un domn foarte amabil care iti putea explica in cel putin 3 limbi de circulatie internationala de ce piesa la care te uiti este valoaroasa si ce a reprezentat in dezvoltarea domeniului.

 

 

Berea zilei: Feldschosschen. Blonda, limpede, baubila. Nu este iesita din comun, dar acceptabila.

[Mario MT 03]

Continuarea please . Intrebare : cum s-a comportat motocicleta la drum? Consum, mecanica, gume, etc.

[RvsS]

Ziua 6:

 

Este ziua cea mai lunga din planificare, peste 650 km, intre Zurich si Orleans. Odata ajunsi acolo vom fi practic la destinatia principala, valea Loirei. Ziua incepe bine, iesim din Elvetia cu zambetul pe buze ...

 

 

si intram in Franta tot asa.

 

 

Deodata drumul devine drept, fara modificari de altitudine si neted ca in palma. Aveam nevoie de asa ceva pentru un drum mai lung. Mergem linistit pana la o statie de alimentare unde mancam si iesim din nou pe autostrada. Deodata, traficul devine intens. Sunt 3 benzi dar nu sunt suficiente. Pe banda 1 merg rulotele, pe 2 merg cei care au biciclete pe masina si nu trec de 100 km/h iar pe 3 merg restul, insa nu sar de 110 km/h. Ma zbat in traficul infernal, incerc sa merg cu limita legala pentru ca avem mult de parcurs, dar nu reusesc foarte des. Efectiv nu se dau de pe banda 3. Nu fac flash-uri pentru ca in general nu mi se pare politicos, dar dupa 10 km de stat in spatele unui Renault Scenic care se taraste pe banda 3 efectiv innebunesti. Trag cat pot de tare in limitele legii si pana la urma traficul se mai rareste si ne oprim la o benzinarie. Este de tipul automat, fara personal auxiliar si nu ne accepta niciunul dintre carduri asa ne gandim sa consultam putin GPS-ul. Dupa ce se conecteaza raman perplex. O luasem in directia gresita! Eram aproape de a intra in Lyon, unde nu aveam ce sa cautam.

 

 

150 km facuti in directia gresita si acum trebuie sa mergem prin acelasi trafic infernal inca 150 km inapoi. Tocmai transformasem cea mai lunga zi din peste 650 km in 1000 km. Pornim din nou si nu mai pot tolera stilul de mers frantuzesc. Fac un flash scurt. Nu se intampla nimic, mai astept, inca unul. Iese o mana pe geamul masinii din fata si probabil imi iau prima injuratura in franceza, dar se muta pe banda doi si mergem mai departe. Tin cat se poate limita legala de viteza, un calcul rapid imi spune ca vom ajunge dupa ce se innopteaza. Ii dam inainte, oprim doar pentru benzina si continuam pana cand nici saua retapitata nu ne mai poate sustine fara dureri. Oprim, este deja intuneric, mai avem 80 km. Autostrada este goala, dar trebuie sa merg cu viziera deschisa pentru ca este neagra inchis si in conditiile astea nu pot merge foarte repede. Ajungem pana la urma intr-un final fericit in oras, dar hotelul nu poate fi reperat nici cu GPS-ul. Intrebam la o pizzerie din zona si baietii de pe scutere ne indruma imediat, era la doar 50 m in spatele nostru, dupa niste blocuri.

Hotelul este insa o constructie noua, din stilul Apart-hotel si nu mai este nimeni la receptie, iar usa este incuiata. O lovitura puternica moralului nostru deja afectat. Pe usa este un numar de telefon si il formam. Numar nealocat! Incercam din nou, fara cifra din paranteza (prefixul) si suna.

-English ?

-Yes

- O, excelent, buna seara, stiti noi venim de foarte departe si nu e nimeni aici si chiar ne dorim cheia sa dormim, nu mai putem. Poate veni cineva sa ne ajute?

- Dar nu ati primit un email de la noi?

- Ba da, dar era in franceza si chiar si dupa ce l-am tradus ne spunea doar cum sa intram in hotel, nu si cum sa ne recuperam cheia.

- Formati codul aceasta, intrati in hotel.

-Da am facut asta deja, dar nu e nimic acolo, nicio receptie, nu stiu la ce camera stau....

-Mergem la seif.

-Ce?

-Avem un seif in hol, mergeti la seif, tastati codul de pe el si veti gasi un plic cu numele dumneavoastra.

(ok, pare foarte James Bond-ish, dar ce putem face). Seiful se deschide si inauntru este o cheie. I-am multumit din toata inima, am mers din nou la pizzeria unde am fost indrumati si ne-au luat ultima comanda din seara respectiva.

 

Berea serii: O cutiuta de Heineken era tot ce am gasit in pizzerie. Grea zi...

Mesaj completat

Continuarea please . Intrebare : cum s-a comportat motocicleta la drum? Consum, mecanica, gume, etc.

Consumul nu l-am determinat inca, o voi face pentru ca am pastrat toate bonurile. Anul trecut, pe 5000 km, a luat 5,5 l/100 km. Pe partea mecanica nu am avut absolut nicio problema, dar nu este un tourer, un parbriz mai inalt, o sa mai lata si carene ar fi ajutat probabil la nivelul de confort. Totusi, daca nu planifici peste 600 km/zi nu este nicio problema. Cauciucurile Michelin Pilot Power 2 CT s-au comportat bine in mai multe tipuri de vreme dupa cum vom vedea mai tarziu.

Editat August 23, 2010 de RvsS

[The Mentalist]

Baga mare cu povestirea, suntem pe receptie!

[Barbarossa]

Hai man, acum cand ai ajuns la partea frumoasa ne lasi sa asteptam....

[RvsS]

Ziua 7:

 

Incepem in sfarsit sa vizitam valea Loirei si nu oricum, ci cu cel mai mare castel, Chambord. Aici suntem intampinati de un cavaler care vesteste spectacolul ce are loc in apropiere.

 

 

Daca pana acum am vorbit eu, poate e mai bine sa las pozele sa o faca. Chambord este imens si puteti afla mai multe despre el pe pagina de Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Ch%C3%A2teau_de_Chambord.

 

 

 

 

Desi foarte mare, castelul este destul de gol pe interior, centrul de interes fiind scara principala, de tip double-helix, atribuita lui Leonardo da Vinci. Parasim castelul dupa ce avem o imagine de ansamblu a mosiei.

 

 

Vizita de la Chambord dureaza mult, asa ca ne intoarcem sa vedem si Orleans-ul. Orasul se goleste repede, in afara de zona cu restaurante, restul este pustiu dupa ora 20. Catedrala o surprindem in ultimele raze ale zilei ...

 

 

 

si dupa lasarea intunericului

 

 

Berea zilei: Vin desigur. Bordeaux, delicios.

 

Mesaj completat

Ziua 8:

Intre Orleans si Angers, urmatoarea noastra oprire, vizitam intai castelul de la Blois. Construit in perioade succesive, acesta are mai multe aripi in stiluri arhitectonice diferite. Pare o haina peticita in mai multe culori, dar fiecare aripa are farmecul si istoria sa.

 

 

 

 

Interiorul este si el bogat in detalii.

 

 

 

Istoria castelului este asociata cu asasinarea ducelui de Guise, ucis de garzile personale ale regelui Henry al III-lea, care locuia la Blois in acea perioada. Mai multe detalii aici http://en.wikipedia.org/wiki/Ch%C3%A2teau_de_Blois.

 

Dupa Blois, mergem mai departe catre Cheverny. Locatia este mult mai primitoare, castelasul este incarcat de mobila si picturi. Am inteles ca o parte inca este locuita de de familia care il detine si il administreaza.

 

 

Domnisoarele care viseaza sa fie printese pot admira rochia de mireasa a contesei actuale,

 

 

domnii sala de arme

 

 

si iubitorii de animale cei 70 de caini de vanatoare.

 

 

Ajungem apoi la Azay le Rideau, un castel pe care l-am cautat destul de mult din cauza indicatoarelor putine si de care am fost putin dezamagiti (parea mai mare pe internet )

Este practic o resedinta amenajata in speranta ca regele o va onora cu prezenta, lucru care se pare ca nu s-a intamplat niciodata.

 

 

Berea zilei: Hoegaarden. Bere alba cu gust de medicamente. Nu sunt fan.

[Csj]

. Vrem continuareaaaa ! Editat August 24, 2010 de blam

[ACHIMOTO]

Bravo pt excursie .... bafta in continuare !!

NOta 20 pt cum povestesti , si inca un atuu , ne tii pe toti in suspans

 

BRAVO

 

vorba colegilor ...............ateptam cu nerabdare continuarea

 

 

 

 

RESPECT

[RvsS]

Ziua 9:

 

Vizitam castelul Villandry. Nu stiam foarte multe despre el si castelul in sine nu este unul spectaculos, cel putin nu in comparatie cu ce am vazut in zilele precedente. Trebuie sa mentionez insa ca am fost impresionati ca pe langa ghiduri in engleza, germana si spaniola, aveau si ghid in romana. Si nu a fost singurul castel care avea asa ceva.

 

 

Gradinile in schimb, sunt absolut spectaculoase.

 

 

 

Sunt impartite in mai multe zone distincte, unele cu rol decorativ, altele folosite ca sursa de hrana pentru locuitorii castelului. Cel mai bine puteti vedea impartirea lor aici http://testvillandry.ecritel.net/en/virtual-tour/.

 

Foarte interesanta este dispunerea in Love Garden. Puteti citi despre felul in care plantele au fost folosite pentru a simboliza cele 4 stadii ale dragostei (Gingasie, Pasiune, Capriciozitate, Tragedie) tot pe site-ul oficial la http://testvillandry.ecritel.net/en/virtua...he-love-garden/

 

 

Ne-am intors in Angers unde am admirat un Bandit „tres” modificat.

 

 

Berea zilei: Am ales un restaurant care oferea „Meniul degustatorului de vin”. Totalement francais , ne-am spus. Practic era o salata, un fel principal si un deser si fiecare fel de mancare era acompaniat de un tip de vin, de la alb la rosu. Am comandat ce stiam in mare, dar la felul principal am ales la intamplare din categoria „vita”. Si mare greseala am facut. S-a prezentat un castronel cu o cupa de argint care ne-a fost ridicata la masa. Sub ea un miros dezgustator si bucatele de carne neidentificate. Am facut probabil o fata atat de surprinsa incat doi francezi de la o masa alaturata au chemat chelnerul si i-au spus ca sigur nu am comandat asa ceva si sa nu ne fure pentru ca suntem turisti. Chelnerul a venit cu meniul, am identificat ce am comandat si mi-a spus ca asta a si adus. Nu stiam insa ca ne doream organe interne! Cu garnitura de morcovi calzi. Bleah! Vinul a mai salvat situatia.

[KHK]

Frumos, bravo!

Astept si continuarea, stiu ca ia destul timp povestea, pozele etc.

 

Mare noroc ai avut cu sidecase-ul ala, si ca a ramas intreg dar si ca nu ai provocat vreun accident in lant daca ar fi fost ceva mai mult trafic.

[havrincea]

felicitari, frumoase pozele si povestirea.

[Galen]

Frumos, bravo!

Astept si continuarea, stiu ca ia destul timp povestea, pozele etc.

 

Mare noroc ai avut cu sidecase-ul ala, si ca a ramas intreg dar si ca nu ai provocat vreun accident in lant daca ar fi fost ceva mai mult trafic.

Felicitari domnilor, tare valea aia! Si aveau ceva banuti de dat maestrilor arhitecti in vechime adunatura aia pestrita si istorica de conti, baroni si mai stiu eu ce mai erau tipii aia, care azi ar fi exclusi de la transfuzie avind clar singele albastru

Cu mare interes asteptam continuarea!

Editat August 26, 2010 de Galen

[ali baba]

Foarte frumos. Ce urmeaza? Cumva Chenonceau si Chaumont? Poate Langeais? Poate Amboise? Chimay la berea zilei la Tour? Mi s-a facut dor.

 

Spor

[RvsS]

Ziua 10

 

Ziua 10 incepe cu o amintire din ziua 9. Pornisem catre Angers si mai aveam 2 liniute (din 5) la indicatorul de benzina. Gresim in stilul propriu drumul putin si trebuie sa intoarcem cativa km. Deja ajungesem pe 1 liniuta si incepea sa palpaie. Intram pe autostrada corecta si vedem un semn care imi ingheata sangele in vine: ”urmatoarea benzinarie 86 km”. Astia sunt nebuni? Am crezut ca semnul este gresit, dar trec kilometri si se pare ca aveau dreptate. E clar ca va fi un drum la limita. Raman pe banda 1 si merg cam cu 100 km/h. Stiu ca la anumite masini consumul minim se realizeaza la 90 km/h, dar la motociclete cum o fi? Trebuie sa am o turatie mai mica sau punctul cel mai bun se realizeaza in alta parte? Nu am mers niciodata la consum, asa ca incerc sa construiesc ipoteze. Timpul trece greu, ”urmatoarea benzinarie 60 km”. Deja ma gandesc cum o fi sa o imping pe marginea autostrazii. ”Urmatoarea benzinarie 40 km”. Oare daca ajung in benzinarie pe jos, e ca la noi si pot sa pun 2 litri intr-o sticla de suc sau aici chiar nu ai cum? ”Urmatoarea benzinarie 20 km”. Oare ma lasa sa pun in termos? E mai sigur decat in sticla de plastic, nu-i asa? ”Urmatoarea benzinarie 10 km” Hai ca de aici ajung pe jos pana la benzinarie. ”Urmatoarea benzinarie, iesire 1, 500 m”. Ajungem, ajungem, o las pe liber sa fiu sigur (obicei invatat de cand aveam Dacia 1310). Intram in benzinarie si intra peste 16.5 l din rezervorul total declarat de 18 l. Mai aveam 50 de km pana in oras, nu cred ca ajungeam.

 

Revenim la ziua 10, plecam din Angers in Paris unde ajungem dupa-amiaza si o luam pe Sena catre centru.

 

 

 

Berea zilei: Amsterdam Maximator. Eram curios ce gust are o bere cu 11.6% alcool, nu este foarte buna, parca au pus vodca in bere.

 

Mesaj completat

Ziua 11

 

Am rezervat cate zile pentru Paris. Sunt multe de vazut si nu se ajunge foarte repede aici cu moto, asa ca am pus-o pe cricul central si am lasat-o sa se odihneasca in timp ce noi am mers la Luvru. Coada se intindea de-a lungul curtii pana in a doua cladirea. Cand ne-am pus la coada era un semn ”2 ore si jumatate din acest punct pana la intrare”. Si tocmai incepea sa ploua. Super...

 

 

Pana la urma intram in cam 1 ora si jumatate. Cu cativa metri inainte de intrare, un cuplu de polonezi trecuti de prima tinerete se baga senin in fata. Nesimtiti sunt peste tot se pare. Pentru ca un sistem de genul acesta de coada sa functioneze elegant, fara imbulzeala romaneasca, trebuie sa lucreze toti participantii, un singur exemplu din acesta negativ iti face asteptarea sa para in zadar. Sunt curios daca vom ajunge vreodata la nivelul acesta, inca imi amintesc imbulzezile de la Administratia Financiara. Sa trecem insa peste asta si sa admiram operele de arta. La Luvru, spre deosebire de alte muzee, este extrem de aglomerat. In zonele cu opere cunoscute in toata lumea abia apuci sa faci o poza, nu mai vorbim de posibilitatea de a admira mai de aproape lucrarea. Asa ca: Venus din Milo

 

 

Aglomeratia

 

 

Gioconda

 

 

Si privire de ansamblu

 

 

Mergem apoi catre urmatorul punct clasic de atractie turistica:

 

 

 

Berea zilei: vin rosu. Nu se poate altfel.

 

Mesaj completat

Ziua 12

 

Disneyland este o masinarie de facut bani.

 

 

 

Berea zilei: Leffe. Stiu ca avem si noi, am vrut sa vad daca la ei e la fel

 

Mesaj completat

Ziua 13:

 

De la castelurile false din Disneyland, mergem la unul ceva mai real – Versailles.

 

Cu adevarat impresionant, atat prin marime, cat si prin incarcatura istorica. Luxul si bunul gust se regasesc in fiecare camera.

 

 

Gradinile sunt imense, dar parca le lipseste atentia la detalii, intimitatea pe care am vazut-o la Villandry.

Mergem apoi la Les Invalides unde vedem prima data mormantul lui Napoleon.

 

 

In muzeul alaturat am vazut ca francezii aveau uniforme diverse 

 

Berea zilei: vin rosu desigur.

 

Mesaj completat

Ziua 14:

Am plecat din Paris si am atins si Belgia:

 

si apoi si Germania

 

.

 

Berea zilei: Am intrat in Germania. Bere multa si ieftina!

[dhamzea]

Excelenta istorisirea, pozele la nivel inalt.

Dar continuarea ... pe cand ???

sau nu mai e nimic de continuat ?

[Wan Ted]

Frumoasa povestea, astept si eu continuarea!

[RvsS]

Ziua 15:

 

Ne uitam pe prognoza meteo, in Bonn era ploaie mocaneasca, in Berlin unde trebuia sa ajungem pareau ceva sanse de ploaie. Insa intre cele 2 orase era aproape intreaga Germanie.

 

Ora 9:00 – ploua

Ora 10:00 – ploua

Ora 11:00 – ploua torential.

Ora 12:00 – ploua mocaneste

Ora 13:00 ne oprim sa mancam. Ploua. Lucurile nu merg conform planului, viteza medie este redusa din cauza conditiilor meteo.

Ora 14:00 – ploua

Ora 15:00 – nu mai ploua! A, ba nu, mi s-a parut doar, ploua in continuare.

Ora 16:00 – ploua de rupe, tunete si fulgere

Ora 17:00 – Cat ******* mai e pana la orasul ala de ****** ? Ploaia ***** !

Ora 18:00 – ploua. Resemnare. Liniste si apa.

Ora 19:00 – in apropierea Berlinului prindem un pic de drum fara ploaie. Pare raiul pe pamant. Apoi incepe sa picure. Turbez!

 

Azi - nicio poza.

 

Berea zilei: Berliner Kindl - http://www.gkm-werbeagentur.de/uploads/pic...meisterwerk.jpg. Excelenta, aproape ca face uitata ploaia.

[mdm]

Frumoase beri, presupun ca-s si bune, unele.

Sa induri atatea vicisitudini doar pentru a vedea care-i buna...

Masochism curat.

 

Sugestie pentru berea zilei, solutie care-ti asigura o autonomie ceva mai mare

http://joesixpack.net/blog/wp-content/uplo...-in-houston.jpg

[MAILM4N]

La anul sper sa pot face si eu acest lucru,ca si voi,cu cine,nu stiu,poate se ofera lumea de pe forum .

Felicitarile mele ,si eu am fost ,insa by foot ,par avion mai exact ,superb.

Dar as vrea o iesire cu moto ,Franta in sine,este plina de kawa z750 si yamaha VMAX.

Inca odata ,FELICITARI !

[pomo]

Felicitari pentru tura, imi doresc si eu enorm o tura cu motocicleta pana dupa Angers, poate peste 2 ani am sa o realizez. Nu stiu daca ai aflat, dar la ceva distanta de Angers este un parc de distractii, in care vezi spectacole de turnir, batalii medievale, o replica a Colosseum'ului si alte nebunii cu vikingi, dresuri de vulturi, etc. Puy de fou se numeste parcul, am reusit sa il vad de doua ori este genial.

Ca vorbeai de Disneyland cum ti s'a parut in racheta (Space Mountain)?