Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

[Sergiu_Q]

 

Un scurt clip cu ziua evenimentului

INTO THE WORLD - AFRICA 420 @ McCann Garage - Making of...

super

apar si in filmul asta dar habar n-am cand ati facut pozele .

aveti pe undeva si filmuletul care rula acolo in garaj ?

[mony]

Si eu si sotia aparem in poze.eu sunt in penultima poza vorbind la telefon, iar sotia cand cumparam fotografii. nici eu nu stiu cand au fost facute pozele, dar la cate aparate foto, telefoane si camere video erau acolo, nici nu aveai cum sa stii cand apari in toata splendoarea .

Editat Octombrie 29, 2012 de mony

[mrwwwhite]

@mrwwwhite

Am ales 7802 Namibia, 2811 Mali si 1626 Mozambic. Toate sunt format mic.

Am vrut sa vin sa te salut personal... dar am vazut ca era toata lumea stransa pe langa tine si pe langa Ana... si mi-am spus ca va mai exista si o alta ocazie.

Scoti cumva si o carte ? Ca tare ne dorim povestle si pozele si pe hartie... nu doar pe net.

 

Imi cer scuze ca am raspus atat de tarziu... dar m-am luat cu alte treburi.

 

salut mony!

multumim pentru aprecieri si pentru ca ai venit la vernisaj. te rugam sa ne spui unde putem sa iti aducem/expediem pozele, sau pe email la we@intotheworld.eu e la fel de bine. Corectie: ne-am dat semana ca ti am scris deja, nu-i asa/ So, le trimitem curand. a fost intr-adevar nebunie la garaj, nu am apucat sa ne dam seama ca a inceput, ca s-a si terminat. legat de carte, continuam sa intrebam si sa cerectam care ar fie editurile care ar putea fi interesate de un astfel de proiect, si speram sa il putem realiza.

 

Expozitia se va muta de pe 9 noiembrie la <Nou 9>, pe Aviatorilor la nr.9, asa ca vineri 9 noiembrie va asteptam acolo la un drink si ce o mai fi. Expozitia va ramane deschisa acolo doua saptamani, si va contine alte micro-evenimente la care sa ne putem intalni si povesti cu voi, in curand vom face si un eveniment pe Facebook si un poster ca sa fie mai clar ce si cum.

 

Pana atunci, sambata asta, pe 3 noiembrie, suntem invitati si sunteti invitati la Atra Doftana la o zi de intalniri intr-un cadru relaxat, la munte. Cam acesta e programul zilei:

 

11.00 - 12.00 Prezentare expeditie Into The World, proiectie video

14.00 Pranz special: in meniu feluri sud-africane (potjie cu mamaliga si supa de dovleac cu telina)

16.00 - 17.00 Q&A Intalniri si povesti despre Africa si aventura intr-un cadru relaxat. Ceai si o prajitura din partea casei

18.00 Foc de tabara

 

Sunt deja expuse in pensiune o mare parte dintre fotografii. Evenimentul Facebook unde e si o harta cu adresa pensiunii Atra din Valea Doftanei aici: https://www.facebook...34135713400387/

 

Multumim din sufllet inca o data si sa ne vedem cu bine!

 

super

apar si in filmul asta dar habar n-am cand ati facut pozele .

aveti pe undeva si filmuletul care rula acolo in garaj ?

 

nici noi nu stim, noi nu am facut deloc poze, doar mama anei si alti oameni care au fost acolo ne au trimis cateva imagini, si speram ca vor mai sosi si altele.

filmul care a rulat acolo e pe vimeo, si ne am dori sa facem mai mutl decat atat, sa facem un mini-documentar cu materialul filmat pe care l-am adunat in Africa.

 

Si eu si sotia aparem in poze.eu sunt in penultima poza vorbind la telefon, iar sotia cand cumparam fotografii. nici eu nu stiu cand au fost facute pozele, dar la cate aparate foto, telefoane si camere video erau acolo, nici nu aveai cum sa stii cand apari in toata splendoarea .

 

asa e, si noi speram ca tocmai din acest motiv vor mai iesi la suprafata alte 'dovezi' multumim ca ati venit! poate veniti si la Nou 9! sau la Atra!

 

Cum ziceam mai devreme, daca ati ratat seara din Garajul McCann aflati ca redeschidem expozitia vinerea asta, 9 noiembrie la nou 9, pe bulevardul Aviatorilor nr.9. Vernisajul e la 19.00, si berea si carbogazoasele sunt din partea noastra. Apoi expozitia ramane deschisa pana pe 22 noiembrie. Nou 9 este casa care are la subsol un magazin de biciclete, foarte aproape de statuia Aviatorilor, pe stanga. Desigur ca nu vor lipsi muzica si proiectiile video, si motocicleta noastra albastra.

 

Editat Noiembrie 7, 2012 de mrwwwhite

[remu1]

Jambo Mister wwwhite ! Ce program este pentru maine ? E loc sa venim cu motocicletele sau venim pe jos ?

Editat Noiembrie 8, 2012 de remu1

[mrwwwhite]

Jambo Mister wwwhite ! Ce program este pentru maine ? E loc sa venim cu motocicletele sau venim pe jos ?

 

Jambo Mambo Loc e pe strada si trotuar cat cuprinde. Cu masina e mai dificil.

Va asteptam!

[free]

BRAVOS oamenilor pentru aceasta minunata excursie ! Multi se deleteaza si s-au delectat citind pe unde si cum ati umblat !

[mrwwwhite]

BRAVOS oamenilor pentru aceasta minunata excursie ! Multi se deleteaza si s-au delectat citind pe unde si cum ati umblat !

 

merci, de asta facem si expo, nu ca sa vindem niste poze sau sa ne facem vedete, sa vada lumea ca africa nu e numai sida si razboi, plus e altceva sa vezi pozele mari; toata lumea ne-a spus inainte sa plecam sa nu o facem, sa ne ducem mai bine in spania sau asa ceva; suntem convinsi ca in curand vor merge tot mai multi in africa si speram sa fie marcati pozitiv de ce vor trai acolo; plus ca ideea nu e neaparat de africa, e sa ne implinim visele (ca or fi ele de aventura sau mai pragmatice, dar care fac parte din viata), de deschis mintea si sufletul, de infrant limite, ca oameni suntem si noi si normal ca am avut indoieli bla bla :0

va asteptam prin aviatorilor si mai vorbim acolo

Editat Noiembrie 9, 2012 de mrwwwhite

[remu1]

Faina expozitia . @Mr wwwhite mi-a facut placere sa te cunosc . Esti addicted to ride clar . Un frate motociclist de-al nostru (marele @ianachim) are o vorba care mi-a ramas bine intiparita in minte : banii cheltuiti pe calatorii sunt cei care sunt cel mai bine investiti .

Editat Noiembrie 10, 2012 de remu1

[mrwwwhite]

Faina expozitia . @Mr wwwhite mi-a facut placere sa te cunosc . Esti addicted to ride clar . Un frate motociclist de-al nostru (marele @ianachim) are o vorba care mi-a ramas bine intiparita in minte : banii cheltuiti pe calatorii sunt cei care sunt cel mai bine investiti .

 

Multumesc!

 

https://vimeo.com/53207179

 

Va asteptam pina pe 22 Noiembrie!

[cnairda]

ai postat ieri pe facebook un nr de tel, voiam sa sun sa intreb daca sunteti in seara asta. nu stiu ce s-a intamplat ca nu mai gasesc nici pagina, nici notificarea :-s

 

dupa cum ziceam, suntem vreo cativa care vrem sa venim. va gasim?

 

le: gata am rezolvat & confirmat

[mrwwwhite]

Expozitia de fotografie din Africa - Ultima zi la Bucuresti

Azi (22.11) este ultima zi in care mai puteti vedea expozitia de fotografie Into The World - Africa 420. Va asteptam pe Aviatorilor la nr.9, pana la ora 20.00.

[Bobozauru]

Am vazut si eu Africa, prin ochii vostri!!..

Respect!

[mrwwwhite]

Ati luat in calcul Clujul pt o viitoare expozitie?

 

Na, ca mi-ai luat vorba din gura. La ideea unui confrate motorist si clujean pe deasupra, am trimis niste emailuri, am intrebat doi prieteni si am pus pe roate o expozitie chiar in Cluj. Suntem coplesiti de generozitatea si deschiderea cu care s-a raspuns la ideea asta dinspre Cluj, mai ales pentru ca nu suntem decat fotografi amatori, dar ne bucuram sa dam microbul mai departe. Asadar, miercuri 5 decembrie de la 19.00 vom fi la L'Atelier Cafe pentru un vernisaj si povesti, voi veniti cu intrebarile, noi incercam sa dam raspunsurile. Intre 5 si 14 pozele vor ramane acolo, iar din 15 decembrie, pana pe 17 ianuarie o selectie de portrete africane vor fi gazduite de Libraria Carturesti. Evenimentul e pe FB. See u there

[ftraian]

Multumim de vizita si de poveste. Abia asteptam sa inceapa noul an si noua calatorie

[mrwwwhite]

Multumim de vizita si de poveste. Abia asteptam sa inceapa noul an si noua calatorie

Si noi pentru primire. A compensat fulgii de nea si gerul de afara.

 

Un eveniment ce s-a dovedit a fi prea mare pt micuta sala de la atelier. Doi oameni absolut deosebiti ce merita toata admiratia noastra. Va multumesc dragilor pt vernisaj si abia astept sa va urmeresc in viitoarele voastre aventuri.

P.S. - Cum naiba ati reusit sa urcati motorul la etaj pe scarile alea inguste?

Move over Bucharest, Cluj rulz! Am fost 5 oameni, asa ca am urcat motorul destul de repede

[Hakkinda]

Ptiu.. ca v-am ratat..

am urmarit excursia cu sufletul la gura..

Las ca va mai prind eu! Bravo!!

[mrwwwhite]

@TEDxBucharest 2012, pentru cine e interesat sa ne auda si vada povestind, ultra-emotionati, 3 istorioare cu pilde din Africa.

 

[b374]

Drum bun, 2013 urmeaza tot aici?

[CuCun]

Da' stiu ca va mai place sa va plimbariti

Asteptam vesti

[mrwwwhite]

Multumim, multumim! Va uram si voua sa aveti o vara frumoasa, si sa o terminati cu gumele pe sarme de atatea ture faine!

 

Nu avem de ce ne plange: a fost pentru noi o iarna grea, cu multa munca, o lupta cu birocratia si amintiri cat cuprinde. Nu stim altii cum sunt, dar desi nu am plecat la drum fara ceva experiente prin locuri mai neumblate (citeste aici mai mult), tura asta e departe de a fi fost o vacacanta... prelungita. Speram sa ne faca bine continuarea. Cat lasam sa se decanteze experienta, vom recapitula lunile trecute, pentru a nu ramane threadul acesta cu veriga lipsa Multi ne-ati intrebat - poate din cauza ca exista un precedent, minunata carte Vand kilometri a si mai grozavului Mihai Barbu cu al sau Doyle - daca ne asternem la scris. Noi, fara falsa modestie, ne-am propus sa o facem in scop terapeutic: ca si pentru Sega, scrisul e meditatia noastra. Din multe randuri taiate incep sa se limpezeasca multe: de ce-uri, pentru ce-uri, incotro-uri... Nu stim, sigur ca ar fi frumos, daca povestea asta din Africa va vedea si lumina tiparului. Deocamdata va poftim la lectura electronica: pe tablete, telefoane si computere. Va oferim un teaser, primele 120 si ceva de pagini din (titlu provizoriu) Oyibo, pe care le puteti downloada for free de pe site-ul nostru

Am conceput versiunea multimedia ca un hibrid intre un jurnal de calatorie ilustrat cu poze, filme si inregistrari sonore si un ghid practic pentru cei care viseaza sau vor purcede intr-o calatorie (cu harti, informatii despre vize, detalii despre traditiile si arhitectura locurilor, mancare si multe amanunte despre echipare tehnica si prepararea vehiculului). Pentru ca am cautat sa construim conceptul pe o platforma free, rezultatul e viabil doar in ecosistemul Apple. Nu e o fandoseala. Piata de carte multimedia e la inceput, si softurile si agregatorii care fac asa ceva pot fi numarati pe degete. Speram sa va placa. Pentru cine nu are iPad, aveti versiunea ptr Kindle si alte tablete (EPUB) si PDF desigur pentru orice alt gizmo. Ca si pe blog, parerile voastre ne ajuta sa spunem povestea mai bine, asa ca pofta buna la citit si la opinii.

 

Iar acum sa ne intoarcem la Into The World:

---------------------------------------------------------

 

In Limbo I

 

 

Romania 08/2012 - 04/2013

Am ajuns inapoi in Romania aproape pe negandite: stii cum e, aventura trece repede, adrenalina fierbe in sange si dintr-o data te trezesti din vis, ud de sudoare, cu capul plin de zarva, dar… la tine in pat. Departe de jungle in care leii continua sa motaie, departe de delta in care crocodilii se intind lenes, departe de colibele de paie, de drumurile desfundate. Departe de Africa.
Aici ne aflam noi dupa 14 luni, basca alte 15 inainte de plecare in care o rupsesem cu societatea. Imi amintesc ca am trecut de panoul pe care scrie „BUCURESTI” cu un nod in gat: si de emotie, si de...teama. Ochiul nostru a inregistrat ritmul cumva diferit la traficului pe drumul national, profilatura cumva altfel a Baraganului, mirosul familiar de praf si vara temperat-continentala, precum cel al unui turist sosit in vacanta. Sentimentul de efemer s-a prelungit cand am intrat pe Giurgiului si am luat-o spre apartamentul gol al bunicilor, locul din care plecasem spre Africa. Iuresul de masini si oameni prinsi in nebunia zilei de joi mi-a facut mana sa tremure o clipa in ambreiaj. Strada pe care o cunosc atat de bine mi s-a parut o relicva dintr-un trecut indepartat. De doua zile ne-am tot codit daca sa anuntam pe blog sau pe forum ca sosim, dar pana sa decidem daca suntem sau nu pregatiti sa fim intampinati de un alai sau dezamagiti ca nu a venit nimeni, ne-am trezit in fata portii.

„Deschide poarta,” ii zic Anei, care coboara din sa. Poarta geme din toate balamalele, si ecoul bate pana in fundul curtii. Locul pare parasit. Abia dupa ce deschid garajul, apare maica-mea la balcon. Uite ca cineva a venit! Garajul e ca un put cascat spre un alt univers, un Rabbit Hole. Sunt pe pilot automat: parchez, pun cricul, scot cheia din contact, sting lumina si incui lacatul. Hrrrum! Usa s-a inchis peste un capitol din viata noastra.
Urmeaza imbratisari, si cateva lacrimi. Aproape deloc cuvinte. Urcam scarile, scara miroase a vechi si usa apartamentului se deschide catre un spatiu de alb si lumina. In living e doar o canapea alba si un birou transparent, goale. Dormitorul are un perete langa care sunt stivuite cutiile de carton cu tot ce am adunat noi doi de cand suntem impreuna: haine, chestii, nu stiu si nici nu vreau sa stiu acum. Pentru ca imi amintesc apartamentul plin, animat, agitat, mi se pare acum gol si apasator, iar pasii si vocile noastre starnesc ecou. Dar privirea decupeaza sectiuni: straturi de var si tencuiala peste ziduri de caramida si armaturi ascunse in beton, contracte si facturi indosariate in spatele cotoarelor de biblioraft care se itesc din biblioteca, teancuri de haine pliate in spatele usii inchise de la sifonier. O alomeratie de obiecte, i mica istorie personala, o avere. Cum am putut sa spunem vreodata in Africa ca noi nu suntem asa bogati ca turistii din tarile vestice? Ce au ei? Un tricou cu o eticheta mai faloasa? Un frigider cu afisaj electronic si masina de facut cuburi de gheata? Pe bune?

Mama Anei spune ca ai ei sunt si ei pe drum, vin cu trenul de la Galati. Nu am indraznit sa ii chemam noi, si in curand ne simtim niste caraghiosi pentru ca aflam ca si altii au fost la fel de politically correct: amicii nu au vrut sa ne deranjeze, dar e de ajuns un telefon ca livingul sa ni se umple de lume. Galatenii – emotionati si la patru ace, aproape ca nu se vad din spatele unui buchet urias de flori; apoi Andrei si Cristina, care ne inmaneaza o „cupa”: INTO THE WORLD FIRST ROUND COMPLETED! scrie pe ea.

... bere si discutii pana dupa miezul noptii, dar in scurt timp Africa iese din topul subiectelor. Se discuta asa-zisa „lovitura de stat”, se incretesc frunti, se incordeaza nervi. Dupa ce zarva se mai stinge, ramanem singuri si incercam sa ne culcam. Dar cu greu putem pune geana pe geana; patul e moale si inconfortabil si desi e trecut de 2 strada zumzaie de mici zgomote: scrasnet de roti, un hohot de ras, o manea, o usa trantita de la curent, un televizor uitat deschis. Nici nu stiu cum, dar intr-un tarziu adormim.

Lunile care urmeaza sunt pline: la terasa cu lumea, aflam cine s-a casatorit, cine a mai facut un copil, cine s-a despartit si de ce. Ana incepe scoala de moto, impreuna cu prietena noastra care dupa o tura in Vietnam urma sa bata in iarna America de Sud. Prima zi e controversata: motocicletele pe care se poate sui la cei 1.55 m sunt grele, scuipa noxe si ulei si Ana se agata cu disperare de ghidon.

De abia dupa a treia ora descopera jaloanele, virajele, schimbatorul de viteze si incepe sa se intrebe - oare de ce nu a facut asta pana acum? La sfarsitul toamnei, intr-o zi mohorata, pe o motocicleta careia ii curgeau tablele si pe care o vedea pentru prima oara, trece si proba practica. Intr-o dupa-amiaza Stefan trece pe la poligon sa-si recupereze un rucsac: se afla in drum spre Vama, si nu stiu cum se face, dar in 48 de ore suntem toti trei in Thassos. Cateva zile ne ocupam cu placere: mancare buna, mare si ture offroad pe munte cu niste XT-uri de 600.

Cariera de marmura, o scenografie neasteptata in mijlocul padurii de pin.

In varful muntelui, de unde se vede roata marea, si degetele de piatra ale insulei cufundate in apa de turcoaz.

Apoi dam o fuga la Atra, o pensiune din Valea Doftanei si un concept la care am lucrat pe vremea cand ne mai ocupam cu asa ceva. Nu ca am fi pus si noi osul aici, dar chiar e un loc fain.

Motivul escapadei? Un chef francez vine sa ne faca ne rusine cu mamaliga cu trufe, foie gras de casa facut in curte la Contesti, gem de gutui de gradina si alte nebunii… romanesti.

Pana vine cotinuarea, salivati peste aceste poze:

[cornholio]

[mrwwwhite]

Spre finele lui octombrie deschidem primul nostru vernisaj de fotografie. Chiar daca a fost un eveniment efemer, de o seara, la care noi doi am muncit timp de doua luni, ne-a facut o mare bucurie sa starnim zambete cu imagini din locuri care de obicei ridica parul pe spinare. De la 10 dimineata pana la 6 seara montam impreuna cu Stefan, fara pauze de buda, poze, etichete, perdele. Pe la 6 cineva ne solicita un interviu. „Iarta-ma,” spun pe fuga, „daca iti dau interviul asta acum va fi despre o expozitia care nu exista. Dupa ce termin ce am de facut suntem ai tai.” A fost o miscare gresita de PR, dupa cum am realizat abia niste luni mai tarziu, dar ce sa-i faci, din greseli invata omul. In Garajul McCann – care este chiar ce ii spune numele, un garaj, insa unul care gazduieste uneori evenimente urbane mai... altfel – se perinda in seara de 25 octombrie sute de oameni. Trebuie sa multumim unor oameni grozavi fara ajutorul carora ideea noastra ar fi ramas doar un proiect: Leykom – care au sponsorizat productia printurilor, Trusteam – care au oferit in completare printuri Haptic de senzatie, gastii McCann pentru organizare si suportul de milioane si prietenului nostru Iulian care a legat A cu B si a comis cine stie ce crime ca sa avem generator, lumini, sunet, intr-un cuvant un eveniment asa cum trebuie. Apoi multam fain voua, ca ati venit si ati umplut garajul cu energie si vise proaspete. Poate cine stie, intr-o zi unii dintre voi, poate chiar pustiul de doua luni din carutul de colo, poate constanteanul inimos care si-a lasat nevasta gravida acasa si a dat fuga ca Ana sa-i scrie cu markerul coordonatele GPS ale Capului Agulhas pe capacul de la rezervorul mobrei, sau poate chiar tu - o sa va intoarceti din drumetie si o sa ne faceti inimile sa freamate.

Una peste alta, expozitia Into The World Africa 420 e o seara de vis, desi noi doi, exact ca mirii la nunta, nu ne vedem nici capul de treburi, nici musafirii. In pantofi de imprumut, cu obrajii rosii si balbaindu-ne de emotie, sa zicem ca ne descurcam. Dupa un timp, fotografiile se muta ba la galeria no9 in Bucuresti ba la Cluj la l’Atelier Cafe - unde intalnim o comunitate electrizanta de oameni cu pasiuni si inimi cat casa, ba la Carturesti Cluj si Brasov.

La intoarcerea din Cluj trecem pe la Salina Turda, un model elegant pentru cum se pot cheltui fondurile structurale.

Cat mai e soare afara incerc sa fac un test-ride cu un BMW Xchallenge, dar pentru ca nu gasesc nici unul in raza mea de actiune, ma multumesc cu Çertao. Testul ramane neconcludent.

Pana sa dea zapada inghesuim o tura de placere pe Transfagarasan si avem doi oaspeti mult dragi noua: Alper si Esther, nemtii cu care am trecut parleazul intr-unul dintre momentele cele mai fierbinti din expeditie: Congo spre RD Congo. Mai tineti minte: granite blocate, sateni inarmati, ploi torentiale si poduri rupte. Dar detaliile care nu au apucat sa ajunga pe blog le pastram pentru mai incolo...
Alper e in tura cu clientii lui – el lucreaza ca ghid moto in Europa si Turcia. Am povestit despre intalnirea noastra aici.

Esther vine sa petrecem cateva zile impreuna. Avem multe sa ne spunem: in general am descoperit ca oamenii care se astern la drum lung cauta ceva, si dupa ceea ce am trait mai ales in inima Africii, in Congo, cu greu ne mai gasim, si ei, si noi, locul. Suntem cumva alienati de valorile de la care ne-am decuplat.

Inapoi in Bucuresti, ne luptam cu anxietatea. Ne mutam din dormitor inapoi in living, unde astern salteaua pe jos, pentru ca in patul moale pe mine m-a luat spatele si nu ne putem odihni ca lumea. Ne-am mai obisnuit cu sunetele orasului, incet-incet, nici masinile care bantuie strazile noaptea, nici tarsaitul papucilor vecinei de deasupra nu ne mai tulbura somnul. Ne simtim pe dos fata de animalele din filmul Madagascar, care adormeau la zgmotul de ambulante, sirene si ferestre date de perete. Urechea incepe sa uite zumzetul de insecte si sipotitul de parauri. Dar nici nu ne mai trezim odata cu primii zori. Am redevenit oraseni.
Trebuie sa mentionez ceva ciudat din prima saptamana inapoi in tara. Noapte, ne uitam la un film in pat, auzim o rapaiala suspecta. Ana se duce sa deschida geamul la bucatarie: ploua! O ploaie marunta, deasa, de vara, din aceea care face pana si nenorocitul asta de asfalt sa miroasa bine, care scoate ramele la plimbare si indeamna oamenii sa faca dragoste. Dar pe noi ne inteapa nostalgia, ascutit, si abia dupa ce stam un pic de vorba despre asta, intelegem de ce. Ploaia asta datatoare de viata e „afara” si noi suntem „inauntru”. In cort stiam ca o sa vina inainte sa cada prima picatura, o miroseam in felul in care se curba pamantul sub noi, in lumina un pic schimbata a orizontului, in fosnetul ierburilor. Acum, daca era sonorul la laptop dat ceva mai tare, nici nu am fi stiut de ea. In noiembrie povestea noastra aduce lacrimi in 2000 de ochi la TEDxBucharest.

Suntem profund onorati si vizibil emotionati sa o impartasim unei audiente tinere, atat de generoase cu aplauzele si incurajarile. Devine limpede ca experienta noastra, ca atatea alte povesti similare, poate ajuta, poate mobiliza, poate inspira. 
Asa ca mai acceptam cateva invitatii sa povestim despre noi si Into The World.

Asteptam cuminti sa treaca sarbatorile de iarna. O alinare temporara vine prin Radu, care acum un an ne gazduia in Gabon pe plaja vietii. Radu ne oblojeste auzul cu noutati din Africa si papilele cu o pasta de ardei iute si niste role de cassava framantate si impachetate ca la carte in foi de bananier de soacra gaboneza.

Pe nesimtite se instaleaza zapada, frigul, intunericul. Noroc cu Mihai Barbu cu care ne incalzim la o bauta. Acum suntem, asa cum bine a zis chiar el, colegi pe inca o planeta, pentru ca Fundatia Ted Simon ne face onoarea de a ne primi in gasca asa-zisilor Jupiter's Travellers. Toate astea ne fac sa parem ori niste laudarosi, ori niste smecherasi de suces, dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Schimbarile din viata noastra raman marunte la nivel social, si profunde doar la interior. Am ramas niste oameni obisnuiti, despre care au aparut cateva randuri intr-un ziar. Atat. Pe Mihai il descoperim asa cum il stiam din carte, un om dintr-o bucata. Il indragim imediat. Intre timp urzim si muncim la planul nostru de continuare a peregrinarilor pe doua roti. Dupa Revelion, pe 1 Ana face febra. Nu ne impacientam, dar spre noapte febra revine in cicluri acute, cu frisoane si nici un semn ca s-ar datora unei banale raceli. De altfel nici unul din noi nu a mai racit de multi ani, ce poate sa fie? Pe 3 se deschide sectia de boli infectioase si Ana face un test de malarie: daca in Congo a fost infectata cu un anume tip de Falciparum, boala poate reveni chiar si dupa douazeci de ani. Paranoia creste mai ales ca rezultatul dureaza 24 de ore, asa ca seara Ana incepe sa ia pilulele. Dar a doua zi rezultatul e negativ, iar febra continua, pana cand Ana nici nu doarme, nici nu mananca si o vad cum se stinge de oboseala. Abia pe 5 mergem la spital, Ana are tensiune 8 si e palida ca hartia. Dupa alte teste aflam ca are pielonefrita, o infectie in rinichiul drept. Ironic, nu-i asa? In oras, in conditii de curatenie si confort se presupune ca suntem safe, dar uite ca treaba sta altfel. In Africa – sau la iarba verde – am mancat de atatea ori cu mainile „murdare” fara consecinte asupra sanatatii. Momentul are insa si partea sa buna: ne face sa ne amintim ceea ce omul uita cel mai usor – ca suntem norocosi in fiecare zi in care suntem sanatosi.

 

Ziua de Sf. Valentin, pe care am ignorat-o dintotdeauna, vine in 2013 cu o despartire emotionala. Dupa atatea aventuri, dupa ce ne-a fost casa, masa si tovaras de nadejde, trebuie sa-i spunem adio Tenerelui nostru cel albastru. A dus tot greul din Romania pana in fundul Africii si inapoi, fara compromisuri, nici pe drumul usor nici pe calea mai scurta. E un motor care iti pune zambetul pe fata, care nu trage demential dar care nu te lasa balta cand ti-e lumea mai draga. L-as pastra in garaj, pentru mici ture de placere, pentru suflet. Cu mana pe inima recunosc ca a fost greu sa fac pasul asta.


Dar etapa urmatoare din tura Into The World bate la usa, si avem nevoie de forte proaspete: Ana, care odata cu primul fir al ierbii primeste drept cadou de ziua ei un laser in ochi, isi face curaj cu un DRZ 400. Eu ma sui in saua unui KTM 690 Enduro R. O bestie cu chip de inger.

Garajul copilariei se umple iar de piese si sudoare, mainile de vaselina si capul de ganduri. Am o gramada de facut, sper numai sa termin pana ne va veni sorocul sa ii dam gaz.

Deloc asa de repede cum ne-am fi dorit, ispravim primele pagini din Oyibo – jurnalul extins al aventurii in Africa. Acesta este un proiect de suflet. Nu suntem nici scriitori, nici jurnalisti, nici fotografi. Am decis sa impartasim cu tine experienta noastra nu pentru a comercializa, cu pentru a starni vise. Pentru ca spre deosebire de calatoriile noastre din trecut aceasta a fost si mai publica si cu un inceput alambicat, prima parte este dedicata acelor inceputuri. Nu uita, o poti descarca in format digital aici.

[petrisor]

Abia acum o inteleg pe fiica-mea cand astepta urmatorul Harry Potter !...

[mrwwwhite]

Abia acum o inteleg pe fiica-mea cand astepta urmatorul Harry Potter !...

 

 

… si mai departe.

 

Cand in 2011 ne-a traznit ideea sa publicam blogul pe motociclism.ro aveam nevoie de un titlu. Era noapte, eram obositi, si i-am zis "Into The World - pe moto prin Africa si mai departe" La ora aia habar nu aveam ce avea sa urmeze. Aveam o idee de traseu, stiam ca nu o sa ne ajunga niciodata banii sa trecem, asa cum desenasem in Google maps, din Djibouti in Yemen si dupa aia in Oman si tot asa, dar am apasat ENTER si aia a fost. La multe luni distanta, prin Kenya, ne rodeam unghiile de ciuda ca nu am stat mai mult prin unele locuri, ca nu ne-am dramuit mai bine bugetul - desi sincer nu stiu daca ar fi fost omeneste posibil. Era deja limpede ca tura prin Africa se va incheia, dar nu ne indoiam ca va exista un "mai departe". Am avut nevoie de ceva timp, si zicem noi ca nu l-am irosit in van. Am inchis, rezonabil ptr Romanica, capitolul accident 2010, daune, chin judiciar etc. Am muncit, am scris, ne-am stresat si am cugetat. Am hotarat sa ne impingem limitele mai departe. Sa mergem pe doua moto.

 

Anei i-a tatait poponeata cand si-a vazut armasarul. I-am dat jos potcoavele, i-am facut linkuri noi intr-o fabrica, i-am butcherit saua pana la os. Rezultatul este ca Ana e o balerina pe DRZ. In doua saptamani face tranzitia de la poligon, adica parcararile de pe platforma Semanatoarea...

 

 

 

 

 

 

...la autostrada.

 

 

 

 

 

Iata lista modificarilor la Suzuki:

- Linx fairing Britannia Composites


- rezervor 4Gal IMS


- linkuri homemade


- sa custom Seat Concepts Low, decupata extra fara mila pentru inaltimea Anei (1.55m)


- genti Enduristan (1x Tornado L, 1xSandstorm)


- anvelope Dunlop Trailmax & 908 Rallyraid

- roti DRZ 400 S (21" + 18") - am facut schimb cu un rider din UK, caruia i-am trimis rotile de SM

- ghidon Renthal KTM bend, handguards KTM + rally ride foam grips + heater

 

 

 

 

 

 

KTM-ul e alta poveste. Pentru ca Barbu & comp. ma someaza la o tura prin Dobrogea, legam manevra cu un test trip pana la Galati, Contanta si inapoi in Bucuresti. Ocazie sa redescoperim cat de faina ne e tara si cat de putin o stim. La MamaYa trophy, o tura indie prea misto ca sa dezvalui mai multe si sa o scot din underground, am hotarat ca imi cam place motoreta asta fasneata. Pozele sunt de pe drumul catre Galati si apoi de la Galati la Constanta, si de la MamaYa trophy 2nd edition. Nu lipsesc poze cu oamenii cu capul mare care au venit cu ideea acestei ture si care ne-au hranit si gazduit mai ceva ca la mama acasa.

 

 

 

 

 

 

Nu ca are legatura cu postul tau Petrisor da asta e limitarea la poze asa ca daca nu mai suporti asteptarea continuarea e aici:

 

http://intotheworld.eu/2013/05/si-mai-departe/

[Vizitator MosRahao]

wow! deci lucrurile merg inainte, spre bine! super!

 

cum s-a acomodat Ana cu motocicleta, cu noua senzatie, aceea de pilot? (ca un bun pasager este, precum am vazut in toata calatoria africana)...