SONYC

E bun, multam' fain pentru recomandare. Mi-a placut faza cu soarecele de misuna prin gura ei, dar ahh, putea fi dus mult mai mult spre sfera horror. Recomand: The danish girl (2015)

Inca bun videoclipul, chiar si dupa atatia ani

Pocahontas

Interpretarea reprezinta tot farmecul

Am fost, acum vreo 5 ani. Noi am facut si baie: prima data in "piscina" de dinaintea podului de fier - asta a fost de voie a doua oara in "stramtoare" - de nevoie, pentru ca nu se poate ocoli, iar apa era pana la brau E super fain traseul, merita din plin!

A plecat un prieten dupa el cu, speram, tot ce trebuie pentru a il ajuta. Daca nu si nu, maine, la cateva halbe de bere, o sa ne povesteasca cum a fost noaptea in padure

E o boala grea.. csf.. ncsf Casio (il am de peste 6 ani, inca nu am schimbat bateria) Festina (il am de peste 10 ani, functioneaza ireprosabil si in prezent, trebuie insa sa ii schimb bateria) Police (il am de peste 10 ani, functioneaza ireprosabil si in prezent) Pebble Time Steel (il am de 2 ani, si desi nu era foarte bine cotat pe piata de smart watch, functioneaza ireprosabil)

The magic of belle isle (2012) Foarte misto!

Subscriu! Imi place sa cred ca e doar un raspuns de bun simt al automobilistului la un comportament de bun simt al motociclistului.

Nu am suficiente cuvinte in vocabular sa pot exprima cat de mult ma bucura sa vad oameni ce colinda lumea in lung si in lat. Cat timp te tin balamalele continua sa faci asta, e tot ce ne ramane fiecaruia dintre noi la capat de drum. PS. Hai cu urmatoarele zile!

The goodbye girl (1977) Foarte bun

Salutare. Cunosc mult prea bine sentimentul de care vorbesti. Am ajuns insa la concluzia ca la noi nu se vrea, nici vorba ca nu s-ar putea. Am vizitat, cu aproximatie, 50% din pesterile lor, si chiar ma minunam cu mandra cat de bun era drumul, pustiu de altfel, peste dealuri. Cu toate ca GPS-ul din masina indica ca suntem pe traseul corect, nu ne venea sa credeam. De Balchik, Kaliakra si Shabla nici nu mai zic, au fost candva ale noastre. Poate e mai bine asa, macar ei au grija de ele. Ma bucur ca v-a priit iesirea. La urmatoarea tura, pe acelasi traseu, puteti vizita Basarabovo, Ivanovo si Cerven. Toate bune!

Salutare! 1) Ruta clasica, desi blamata: Pucioasa - Moroeni - Sinaia (71) - drumul liber/peisaje faine 2) De pe ruta de mai sus (71) poti face stanga spre platoul Bucegi - drumul nu este mereu liber, depinde de perioada anului si de noroc, dar calitatea asfaltului e buna, iar peisajul e de vis 3) O alternativa la fel de frumoasa este si urmatoarea: Pucioasa - Iedera de Sus (710A) - Calinesti (115B) - Poiana Campina (101P) - Adunati (100E) - Magura (710) - drum liber/sate pitoresti/viraje stranse/peisaje foarte misto, mai ales partea stancoasa de la Provita Sa ai parte de asfalt uscat!

Am descoperit astazi serpentinele de la Provita si Costisata. Drumul acoperit de un covor de frunze, padurea ruginie, virajele stranse, sate pitoresti. Se poate parcurge cu orice tip de mobra, dar ideal este un enduro-touring datorita asfaltului denivelat. Merita "deranjul" daca ajungeti prin zona.

The girl on the train (2016) Iese din registru, il recomand!

Excursie Sozopol (15-16.09.2018) (800 km) Poate omu' sa mai leneveasca in pat intr-o zi de Sambata? Nu cand ai prieteni cu chef de duca, li s-a pus pata pe Sozopol. Verific, 400 de km pana acolo. Suna bine, mai ales ca mai jos de Pomorie nu am coborat. E totusi cam tarziu de plecat, ceasul arata ora 12.00. Ne cazam o noapte, vine raspunsul. Apai no', ce mai asteptam, sa ii dam bice! Nu stiu cum sa fac bagajul mai repede, astfel incat renunt la pantalonii moto si la cizme, arunc doar geaca pe mine si ies val vartej din casa. O mica problema tehnica la Transalpul lui Traian ne intarzie plecarea, dar in cele din urma la 14.45 purcedem la drum pe urmatorul traseu: Autostrada libera, drum intins, dar oleaca plictisitor. Curand ajungem in Calarasi unde si alimentam. Platim bacul (9 lei) si avem noroc, in 5 minute plutim pe Dunare: Toamna isi face simtita prezenta in Silistra: De aici urmam drumul 7 spre Shumen. Cunosc portiunea asta si nu pot rezista sa nu ii dau blana, mai ales ca asfaltul, virajele si traficul redus permit viteze ridicate. In timp ce ii astept realizez ca soarele apune si ca o parte de traseu o vom parcurge pe intuneric. Acest lucru se concretizeaza incepand cu localitatea Ivanski. Uite asa ajungem sa abordam serpentinele din Prilep pe o bezna totala, evitand gropi si animalele salbatice. A fost o provocare, trebuie sa recunosc, dar mi-a placut. Frigul insa, ei bine asta e alta discutie, mai ales ca nu aveam mesada la geaca, si nici pantalonii moto. Pe masura ce ne-am indepartat de padure si apropiat de Burgas turturii din barba au inceput sa se dezghete. In jurul orei 22.40 tragem mobrele in parcarea pensiunii din Sozopol. Ne schimbam si iesim sa cautam de ale gurii. Toate terasele sunt insa inchise, na' belea. Primim insa o sugestie: "old" - referire la partea veche a orasului. Hai sa cautam, ca n-am chef de iaurt si chifle dupa asa un drum. Imi aduc aminte ca Marius stie bine orasul si ii trimit un mesaj. Ma suna, dar nu apuc sa il mai intreb pentru ca auzim acordurile unei formatii live si simtim mirosul bucatelor alese, asa cum doar la Captain Jack gasesti Primim insa ponturi pretioase de la Marius in ceea ce priveste obiectivele ce le putem vizita, multumim. Bem si mancam: No' bun, acum hai sa descoperim plaja. Cluburile sunt deschise, chiar animate: Bagam un degetel in apa, hm, calda. Bagam tot piciorul, hm, calda. Bagam bijuteriile familiei, hm, rece. Ne scufundam, hm, calda. Trecem de geamandura si apa inca ne depaseste crestetul. E ora 01.00, dar nu ne dam iesiti din mare. In cele din urma insa o facem: Nani. Ceasul intern suna la 05.35, dar mai stau in pat pana la 06.00. Iulian se intoarce pe cealalta parte, asa ca il las sa se odihneasca si ies la plimbare. Gasesc un telefon public in parcul din centrul vechi, ahh, de as stii numarul de fix din apartamentul pensiunii, sa le dau trezirea lenesilor: Cu putin timp inainte de rasarit: Trezesc din greseala o pisicuta simpatica foc. Nici nu apuc bine sa duc mana spre ea ca si impinge capul sa o mangai: Ulterior incepe sa traga cu patos de o felie de paine, uscata si cred ca mai tare decat zidurile cetatii. Nu reuseste sa o infranga, asa ca decide sa o linga de zor: Rasaritul: Tabla, creta, delicii culinare: Liber la plimbare, lumea doarme: Un copacel frumos: Doua banci sub un smochin cu privire la mare, ce poate fi mai relaxant intr-o zi torida? Un cer splendid: Rodii la tot pasul: Idem pentru smochini, cate unul la aproape fiecare casa: Alte fotografii: Deodata simt un miros ce ma lipeste de vitrina unei patiserii. Ahh ce bine arata, iar stomacul imi chitaie, dar am uitat sa iau bani la mine: Portul Sozopol: Ma intorc la pensiune. Iulian s-a trezit, asa ca ii propun sa iesim sa bem cafeaua de dimineata. Traian si Valentina dorm in continuare, lenesi Tentatia e prea mare, asa ca Iulian renunta la cafea (3 leva) si ia o prajitura (5 leva), foarte buna de altfel: Cateva fotografii si din a doua plimbare: Norii incep a se aduna astfel ca o luam spre pensiune. Toata lumea e acum treaza si dornica de a purcede la drum, pe traseul: Incepe sa ploua, din ce in ce mai tare. Blugii nu rezista mult si curand sunt murat. Reusim dupa 30 de minute de alergat sa lasam in urma ploaia. Oprim in Shumen pentru a vizita monumentul ce comemoreaza 1300 de ani de Bulgaria: Taxa de intrare (4 leva) permite vizitarea exteriorului monumentului. Nu exista un muzeu in interiorul acestuia. Pe platou se afla si un observator astronomic. Nu in ultimul rand, sunt foarte multe trasee (picior/bicicleta) pentru vizitarea diverselor obiective, precum cetatea din Shumen, pesteri s.a.m.d. Toate bune si frumoase pana in Bucuresti, unde ne-a prins ploaia torentiala, asa, ca de sfarsit de excursie. N-are importanta, am venit toti mult prea bine dispusi ca sa ne deranjeze cativa stropi. » Post actualizat in 07 Oct 2018 22:45 Excursie Orlova Chuka (23.09.2018( (250 km) Cine vrea sa viziteze o pestera, ne intreaba plina de energie Valentina pe WhatsApp. Deschid geamul, brr brr.. bine ai venit toamna draga! Bluza termica si mesada salveaza insa rapid situatia. Mobilizarea dureaza, astfel ca iesim din micul Paris abia in jurul orei 12.00, ora la care soarele ne incalzea temeinic toate straturile menite sa ne fereasca de frig. Ehh, putina sauna n-a omorat pe nimeni. Alimentam mobrele cu.. ciocolata calda: Traseul este urmatorul: link Casca lui Traian "danseaza" din cand in cand, mai sa fie! Mai nou asculta si el muzica, ca Iulian? Trebuie sa elucidez misterul. Da' de unde, "socurile" vin de la pasagera, asa cum aveam sa aflam de la Traian: "Mai repede, mergi prea incet, mai repede!! La micul dejun vreau sa stabilim un nou record de viteza, iar la pranz scarite polizate pe virajele bulgaresti. Cum? Nu cauta scuze, nu ma intereseaza ca suntem pe Transalp, mai repede am zis!!" In urma acestui ritm alert am ajuns la destinatie cat ai zice: "Orlova", fara sa apucam sa si terminam.. Chuka.. Locul a ramas neschimbat, intocmai asa cum mi-l aminteam de acum cativa ani in urma, cand l-am vizitat pentru prima oara. Accesul in pestera se face la interval fix si doar in grupuri organizate. Taxa de intrare: 6 leva Se coboara 124 de trepte pana la intrare, usoare in sensul asta, ceva mai grele in celalalt, asa cum avea sa descopere domnisoara din cadrul grupului, nu dam nume, dar incepe cu litera "V" Pestera: Ghidul nostru bulgar. Data trecuta a reusit si cateva explicatii in engleza, acum insa doar in bulgara, astfel ca n-am inteles o iota. Am retinut insa cel mai utilizat cuvant din cadrul prezentarii: "pesterata" La iesire am oprit la rulota tip restaurant si am infulecat un burger, cartofi prajiti si o cola, un meniu usor, de vara as putea spune Mai multe informatii despre pestera puteti citi aici Cateva sute de metri mai tarziu, pe acest drum secundar, opresc pentru a fotografia dealul din imagine: Curand sosesc Traian si Valentina. Domnisoara nu vrea sa fie fotografiata, intoarce capul. Ce o zice in gandul ei: "Ce ti-e si cu amatorii astia, opresc pentru a fotografia un camp!" Ne ajunge si Iulian din urma. Hai, degetelele sus! Oprim in Shtraklevo pentru a fotografia un MIG 17 De aici drum intins spre casa. O tura atipic de scurta pentru grupul nostru, dar cand timpul e stramt, te descurci cu ce ai.

Cu drag. Cum a fost plimbarea?

Doar atat ai de spus? Ca am figuri? Fara argumente? Ahh, stai, cand cineva nu are asa ceva, pentru ca a fost desfiintat putin mai sus cu, exact, argumente, recurge la complimente, tipic Hai, vezi-ti de drum si de postarile pe Instagram.

Se vede tot

Imi mentin parerea, esti plin de invidie. Ma intreb insa de ce. Investitia a fost facuta din banii si sudoarea mea, nu a ta. Ai dreptul la o opinie, absolut, dar daca e ceva de prost gust in toata aceasta discutie este interventia ta. Discutia a pornit de la greutatea bicicletelor si de la sumele aferente pentru a le aduce sub un anumit prag. Si cum cunosteam mult prea bine procesul, am impartasit povestea mea, atat si nimic mai mult. Faptul ca tu suferi din acest motiv, este fix problema ta, te rog nu ma implica in frustrarile tale. Daca ti se rupea ce fac cu banii mei, postarea cu Instagramul nu ar fi existat, scurt pe doi. Restul e bla bla bla. Fiecare concurs e practic o expozitie, porno ii zic eu, pentru ca bicicletele arata intr-un mare fel. Suma investita de mine e mica in comparatie cu ce vad la linia de start. Sunt ca un IJ 56 inconjurat de Ducati 959. Asta pana la prima catarare, moment in care intra in ecuatie si antrenamentul. La final insa, dupa ce halim pastele alea si ne asteptam randul la masaj, discutam despre portiunile dificile de pe traseu si cum le-am abordat fiecare. Ne felicitam pentru faptul ca am terminat fara evenimente si ne uram sa ne revedem sanatosi la urmatorul concurs. Nu intereseaza pe nimeni ce bicicleta ai si ce piese, nu exista frustrari de genul asta. Doar noi astia mai amarati salivam la bicicletele elitelor. @ Mihai.Sandu Am si echipament, tot ce trebuie, dar nu mai zic cat am dat pe pantofii SPD (650 de lei) sau pe casca (730 de lei), ca iar moare de ciuda Vallach

The Hurricane (1999)

Ce vreau este ca maine sa fiu mai bine pregatit decat astazi. La nivel fizic si psihic. Pentru nivelul fizic exista antrenament, iar pentru cel psihic exista linistea faptului ca stiu ca piesele de pe toacla nu or sa ma lase in mijocul padurii/campului. Nu sufar de boala primului loc. Depasesc cat ma tin balamalele, in rest toate bune si frumoase. Natura, sport, voie buna, mie imi sunt suficiente. Spor!

Concluzia mea: "vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acri" O arzi aiurea cu texte de genul: "instagram" in sus, "instagram" in jos. Mai exista un alt batran pe forum ce viseaza la fete pe Facebook, poate ar fi cazul sa faceti un grup ceva. Solutii mai ieftine exista intotdeauna, dar ieftin nu inseamna intotdeauna mai practic sau mai bun. O Dacia Logan, avand in vedere drumurile patriei, e mai practica in comparatie cu un Porsche, dar asta nu inseamna ca cea dintai e mai buna. O sa ofer un mic exemplu din propria experienta, schimbator pinioane Alivio vs Deore-XT, ambele utilizate la concurs. Alivio, asa a venit echipata toacla din fabrica. M-am prezentat la linia de start, toate bune si frumoase. Dupa vreo 30-40 de km s-a dereglat, schimba din doua in doua viteze iar spre final am reusit performanta de a termina cu o singura viteza, pentru ca nu voia sub niciun chip sa mai "urce" sau sa mai "coboare". Deore-XT, indiferent de cat de mult l-am abuzat, a schimbat intotdeauna rapid si precis, in conditii de sarcina. Desi mai usor ca si greutate, sensibil mai robust si mai performant. Daca o arzi prin oras chiar si Alivio e prea mult, dar daca ajungi sa soliciti putin transmisia, atunci intervin diferentele dintre piese. Nu particip la niciun concurs in ideea in care sa urc pe podium, nu asta este scopul meu. Competitia nu este cu ceilalti, ci cu mine, si nu imi doresc ca o problema tehnica sa intervina in planul meu. Daca obtin locul 100 din 50 de participanti inseamna ca am fost slab, ca nu am avut forta, ambitie sau concentrare. Eu nu il judec pe cel care nu isi permite o bicicleta mai buna, de ce as face asta? Ce bun imi aduce? Sunt eu oare miezul din covrig? Cu siguranta nu, orice nas isi are nasul. Nu in ultimul rand, nu sunt banii mei ca sa pot comenta ce isi cumpara ori ba omul, fiecare dupa dorinte si posibilitati. La noi insa, invidia e a doua natura. Pune asta pe Instagram in locul meu, eu nu folosesc asa ceva.