September

Suflet bun, pune și tu pozițiile pe unde mănânci bun și zaci la câte o cafea cu ochii în zare... Huoo! 1. Taverna Krambousa, notat.

Așa am învățat-o pe fiimea să înoate... A funcționat!

Îți dai seama cum merge treaba la ăia doar cu plante?...

Eu fac distincție între cele 2 categorii de animale. 1. Alea crescute în oricare formă de ferme: Cu apă, mâncare, adăpost mokka până la tăiere. Le mănânc fără nici o treabă. 2. Cele sălbatice, adică vânatul. Ce fac un efort continuu de supraviețuire. Le evit din acest principiu.

Nu așa tată. Pudră în nuggets-ii matrițați. Cu aromă de carne de vită și culoare de medium-rare... Rafinat.

0.76s între toți piloții din Q2... Limita este în cauciucuri. Nu mai pot exista "vârfuri" distanțate. MM-lu va avea zile grele. Va fi pilot de pluton în generația asta.

De obicei în trafic pe o bandă, ex. valea Oltului, se fac coloane în spatele vehiculelor lente. Între ele surprinzător, sunt muulți km liberi. Cu motorul depășești cu ușurință coloanele vehicul după vehicul apoi între, liiber! Ultima oara pe vreo 140km Bascov-Tălmaciu am prins vreo 20 de coloane, adică maxim 3-4km de vehicule, restul liber. Dacă stai cuminte în coloană, vei avea aglomerat... 140km. Și fără nici o distracție...

Dar cască am avut în examen în poligon? Nu mai țin minte. Sigur în școală nu...

Complet. Și legatura cu BMW-ul... Prea ostentativ, nu?

Știi cum este cu contravirarea? Când vrei să iei un viraj la stânga, împinge semighidonul din stânga în față. Adică invers de cum crezi din reflex. Sigur poți să tragi și de ăla din dreapta. Încercă. O să fii uimit ce ascultătoare devine mobra. Și pentru că nu te cunoaștem: În general ÎMPINGI ghidonul în direcția în care vrei să meargă mobra. Întotdeauna.

Corect! Dar eram vreo 10 pe fiecare bandă... La fiecare semafor, era concurs. Simpatici.

Prima oară când am ajuns în Milano pe motor, eram al 5-lea vehicul pe banda a 2-a la un semafor. Roșu. Bandă dublă continuă față de sensul celălalt. Polițistul din intersecție îmi face semn: Vino în față! Îi arăt bandă dublă continuă. La care el: Dă-o naibii, hai în față! Ok! M-am dus pe contrasens repejor și m-am băgat între alte motoare care stăteau la semafor. Asta este normalitatea la ei. Totdeauna motoarele în față, treci printre benzi, pe contrasens, pe oriunde, dar în față. Apoi la verde, parcă pleci la concurs. Toți trag de gaz. In 3 secunde totul este liber. Apoi pleacă turismele.

Deși în week-end tirurile stau în coloană 10km, iar turismele sunt cam 30 la fiecare poartă, ne băgăm în față printre șiruri, oprim politicos la cabină să nu-i încurcăm pe oamenii care așteaptă, scoatem actele, mergem pe picioare la vameș, se uită, liber, punem totul la loc și trecem. 3-4 minute cu totul. Totul liber până în Veliko.

Normal.

Noul BMW...

Pe foarte scurt: Totul pleacă de la faptul că în prezența insulinei (hormonul ăla eliberat de pancreas) NU pot fi metabolizate grăsimile din depozite. Care este rolul insulinei? Orice celulă a corpului ca să se hrănească are nevoie de glicogen (o formă de muulte molecule de glucoză legate, un fel de combustibil). Ca să permită întrarea glicogenului, celula are un receptor de insulină. Ca o ușă cu o broască. Bagi cheia potrivită (insulina), se deschide ușa, intră molecula de glicogen, se închide ușa. Molecula de insulină este și ea absorbită. N-ai insulină deloc, celulele nu se pot hrani. Corpul moare încet de "foame". Vezi bieții diabetici insulino-dependenți. Nu este bine. Ca să tragă o doză de insulină, pancreasul primește comanda de la 4 senzori. Ne ocupăm de 3. Gustul dulce din gură. Indiferent dacă este de la zahăr sau îndulcitori. Un senzor în stomac, care îi spune că a venit mâncarea. Un senzor natural de glicemie setat pe la 120mg/dl. Când este atinsă valoarea, pleacă comanda spre pancreas: Trage! Dacă o perioadă nu mănânci, la omul normal cam 4 ore, insulina este deja consumată de la masa anterioară, nici un senzor nu mai declanșează dar organismul ar avea nevoie de hrană, abia în condițiile astea se produce alt hormon care face ca grăsimea din depozite să fie adusă la ficat, metabolizată, transformată în glicogen și trimisă în sânge, fiind transportată peste tot. Cand se atinge pragul de 120, senzorul dă comanda, apare insulina, metabolizarea se oprește, iar glicogenul ăsta metabolizat din grasimi, este folosit de corp pentru nevoile energetice, scăzând glicemia din sânge. Așa slăbim. Dacă ciugulești des și nu faci mișcare perioade lungi, la fiecare ciuguleală, băuturi dulci, chiar fără zahăr, o șarjă de insulină este trasă. Având prea multă insulină și glicogen în sânge celulele vor primi prea multă energie de care nu au nevoie, ea nefiind consumată omul fiind sedentar, astfel că acestea încearcă să-și regleze aportul de glicogen distrugând-și o parte din receptori, dacă zacerea durează ani. Când brusc te apucă hărnicia și consumul este mare, corpul nu mai poate fi hrănit la capacitate, obosești repede și trebuie să abandonezi. Se numește rezistența la insulină. A 2-a chestie "nasoală" când suntem sedentari, după o masă glicogenul apărut nefolosit de corp, în prezența insulinei este transformat în grăsime tot de ficat, transportată și depozitată pentru a scădea glicemia. Așa ne îngrașăm. Sinteză: Dacă vrem să punem masă știm ce avem de făcut, nu discutăm aici. Dacă facem mișcare multă, putem mânca 3 mese plus 2 gustări și poate nu ne îngrașăm. Dacă ne mișcăm mai puțin, belea. Punem pe noi sigur. Dacă mancăm doar 3 mese distanțate normal la peste 4 ore, contează doar volumul de aport caloric comparativ cu consumul. Dacă mancăm mai puțin decât consumul, și nu mâncam noaptea măcar 10 ore, sau mâncăm toate 3 mesele sau doar 2, într-un interval de 12 ore, sau 8, lăsând corpul să-i fie foame în rest, în absența insulinei se pornește metabolizarea grăsimii depuse și astfel se hrănește organismul din surse interne, nu ne pierdem cheful de viață, suntem activi și slăbim. Cea mai bună cale.

Dacă poți planifica exact ziua ajungerii la Nordkapp, este bine să-ți rezervi cazarea din timp. Nu ai prea multe opțiuni fiind o zonă izolată. In rest, te poți descurca cu o seară înainte. In Finlanda, la nord de cercul polar, n-am văzut radare. Șoselele pustii virajate extrem de larg te fac să mergi cu 160 km/h, ore.

Furcă de carbon? Gândurile "pioase" ale italienilor vecini de-ai lui Rossi. N-au uitat ăia.

Nici n-am fi văzut cum arată banii norvegieni, dacă nu cerea unu' la o cazare numerar și a trebuit să căutăm un bancomat. Ciubucul, dacă vrei, îl lași tot cu cardul. În varf de munte la 30km de orice așezare, am găsit o barieră masivă pusă. Ne-am apropiat, înjurând nițel, gândindu-ne că trebuie să facem drumul întors, când colo, aveau loc de "kortet"-card. Perfect funcțional. Am plătit și cu ușurință s-a ridicat bariera "antitanc"... Nu scârțâia. Totul era modern și îngrijit... Asfalt, semnal, prize, pos-uri până la Nordkapp. Am cărat o "spirtieră" degeaba. Nu a fost nevoie să ne facem nici măcar un ness. Aveau ei...

3 iulie. În 20 de zile am avut "norocul" a doar 2 după amieze de ploaie...

Răspunsurile de pe bright side...

Excelent!

https://www.mototehnica.ro/articole/contact.html Telefonul cu 856 la sfârșit este chiar al lui Tibi.

Gel. Normală. O țin cu ăsta: