September

Noul BMW...

Pe foarte scurt: Totul pleacă de la faptul că în prezența insulinei (hormonul ăla eliberat de pancreas) NU pot fi metabolizate grăsimile din depozite. Care este rolul insulinei? Orice celulă a corpului ca să se hrănească are nevoie de glicogen (o formă de muulte molecule de glucoză legate, un fel de combustibil). Ca să permită întrarea glicogenului, celula are un receptor de insulină. Ca o ușă cu o broască. Bagi cheia potrivită (insulina), se deschide ușa, intră molecula de glicogen, se închide ușa. Molecula de insulină este și ea absorbită. N-ai insulină deloc, celulele nu se pot hrani. Corpul moare încet de "foame". Vezi bieții diabetici insulino-dependenți. Nu este bine. Ca să tragă o doză de insulină, pancreasul primește comanda de la 4 senzori. Ne ocupăm de 3. Gustul dulce din gură. Indiferent dacă este de la zahăr sau îndulcitori. Un senzor în stomac, care îi spune că a venit mâncarea. Un senzor natural de glicemie setat pe la 120mg/dl. Când este atinsă valoarea, pleacă comanda spre pancreas: Trage! Dacă o perioadă nu mănânci, la omul normal cam 4 ore, insulina este deja consumată de la masa anterioară, nici un senzor nu mai declanșează dar organismul ar avea nevoie de hrană, abia în condițiile astea se produce alt hormon care face ca grăsimea din depozite să fie adusă la ficat, metabolizată, transformată în glicogen și trimisă în sânge, fiind transportată peste tot. Cand se atinge pragul de 120, senzorul dă comanda, apare insulina, metabolizarea se oprește, iar glicogenul ăsta metabolizat din grasimi, este folosit de corp pentru nevoile energetice, scăzând glicemia din sânge. Așa slăbim. Dacă ciugulești des și nu faci mișcare perioade lungi, la fiecare ciuguleală, băuturi dulci, chiar fără zahăr, o șarjă de insulină este trasă. Având prea multă insulină și glicogen în sânge celulele vor primi prea multă energie de care nu au nevoie, ea nefiind consumată omul fiind sedentar, astfel că acestea încearcă să-și regleze aportul de glicogen distrugând-și o parte din receptori, dacă zacerea durează ani. Când brusc te apucă hărnicia și consumul este mare, corpul nu mai poate fi hrănit la capacitate, obosești repede și trebuie să abandonezi. Se numește rezistența la insulină. A 2-a chestie "nasoală" când suntem sedentari, după o masă glicogenul apărut nefolosit de corp, în prezența insulinei este transformat în grăsime tot de ficat, transportată și depozitată pentru a scădea glicemia. Așa ne îngrașăm. Sinteză: Dacă vrem să punem masă știm ce avem de făcut, nu discutăm aici. Dacă facem mișcare multă, putem mânca 3 mese plus 2 gustări și poate nu ne îngrașăm. Dacă ne mișcăm mai puțin, belea. Punem pe noi sigur. Dacă mancăm doar 3 mese distanțate normal la peste 4 ore, contează doar volumul de aport caloric comparativ cu consumul. Dacă mancăm mai puțin decât consumul, și nu mâncam noaptea măcar 10 ore, sau mâncăm toate 3 mesele sau doar 2, într-un interval de 12 ore, sau 8, lăsând corpul să-i fie foame în rest, în absența insulinei se pornește metabolizarea grăsimii depuse și astfel se hrănește organismul din surse interne, nu ne pierdem cheful de viață, suntem activi și slăbim. Cea mai bună cale.

Dacă poți planifica exact ziua ajungerii la Nordkapp, este bine să-ți rezervi cazarea din timp. Nu ai prea multe opțiuni fiind o zonă izolată. In rest, te poți descurca cu o seară înainte. In Finlanda, la nord de cercul polar, n-am văzut radare. Șoselele pustii virajate extrem de larg te fac să mergi cu 160 km/h, ore.

Furcă de carbon? Gândurile "pioase" ale italienilor vecini de-ai lui Rossi. N-au uitat ăia.

Nici n-am fi văzut cum arată banii norvegieni, dacă nu cerea unu' la o cazare numerar și a trebuit să căutăm un bancomat. Ciubucul, dacă vrei, îl lași tot cu cardul. În varf de munte la 30km de orice așezare, am găsit o barieră masivă pusă. Ne-am apropiat, înjurând nițel, gândindu-ne că trebuie să facem drumul întors, când colo, aveau loc de "kortet"-card. Perfect funcțional. Am plătit și cu ușurință s-a ridicat bariera "antitanc"... Nu scârțâia. Totul era modern și îngrijit... Asfalt, semnal, prize, pos-uri până la Nordkapp. Am cărat o "spirtieră" degeaba. Nu a fost nevoie să ne facem nici măcar un ness. Aveau ei...

3 iulie. În 20 de zile am avut "norocul" a doar 2 după amieze de ploaie...

Răspunsurile de pe bright side...

Excelent!

https://www.mototehnica.ro/articole/contact.html Telefonul cu 856 la sfârșit este chiar al lui Tibi.

Gel. Normală. O țin cu ăsta:

Îi pun Castrol power 1 racing 10W-50. https://m.louis.eu/artikel/castrol-power1-racing-10w-50-hc-synthetic-4t-engine-oil/10038396. Cumpăr 7 litri. Vara când este fierbinte afară, pare o soluție excelentă. 5l din prima, la fiecare 10000km cu filtru schimbat, apoi când zice Check oil, 500ml, automat. Ăia 2l îmi ajung fix pentru 10000km. Oricât m-aș da la ea. Motul nu. Îmi pare că motorul este zgomotos cu el. O țin în garaj la 15°C, stă cu un redresor de la BMW pe ea, care-i face cicluri de încărcare descărcare și asta este. Zilele astea cât este cald ies cu ea, când nu, o "uit" acolo cu lunile stând pe cricul central. Nici o problemă.

Când ai fost tu în noiembrie. In general vorbind. Mergând la întâmplare prin localități, sunt deschise măcar tavernele folosite de localnici? Dar hotelurile cum? În afară de alea mari care probabil sunt deschise tot timpul și le găsești pe booking.

N-am fost niciodată pe vremea asta. Găsești deschis ceva hoteluri, taverne, pe undeva?

Imi aduc aminte prima scufundare cu echipamentul și centura de lest pe mine... Mă echipează oamenii la prima lecție și mă așez pe marginea pontonului. Să nu-ți agăți tuburile, te răsucești și sări în apă cu fața la ponton la ceva distanță de el. Instinctiv îți ții respirația când intri prima dată. Centura de lest s-a nimerit să ma țină cu apa un pic peste nas dar sub ochi. Uitasem că aveam mască și oxigen, dădeam din labe în forță să mă "ridic" deasupra apei să pot "să respir". Al dracu' lest nu voia să mă lase. Aveam o față probabil panicată și nu aveam "soluție" continuând să-mi țin respirația... Au fost cele mai lungi 10 secunde din viață până am realizat ce se întâmplă. M-am orizontalizat și am respirat din tub. Brusc, totul s-a așezat. Mamă ce "gust" bun avea aerul ăla. Nu-l pot uita. Pe urmă lucrurile au devenit frumoase. Mă mai bag din când în când când ajung pe la Mediterană. Presiunea de la 3000m este presiunea standard de cabină în zborurile comerciale.

Dacă i-ar învăța în școală să contravireze violent din ghidon până intră în reflex, ar salva pe mulți.

Te întrebi cum poate sări ăsta. Evident vor fi toate schimbate. Sunt comandate. Gata. Schimbat și distribuția. Impecabilă. S-a rezolvat și ciudățenia de la întârzierea la aprindere de 1 dinte.

Am scris pe aici, cam tot ce i-am facut cu ocazia verificărilor la fiecare 10000km. In plus, i-am schimbat asta acum

Lanțul fiind metalic, nu se schimbă. Așa zice manualul.

GTL din 2011 în primăvară. Am 120000km cu ea. În ultimii 2 ani n-am făcut decât vreo 7000km cumulat...

De la o vreme, ani, când o porneam după ce stătea 2-3 ore și plecam cu ea imediat, nu voia să urce în turație decât după ce parcurgea 2-300 de metri. Apoi, brusc totul intra în normal. Mers perfect rotund. Te puteai baza pe ea în orice depășire. La viteze măricele 160+, când dădeai brusc capăt, urca viteza dar parcă... nu ca în "tinerețe", cu un sâsâit în admisie. Gen Road nu Dinamic. Au resoftat-o și Tibi și Bavaria. La fel. Acum, după ce am venit de la un drum de 4000km și se auzea un clac/joc în transmisie între frâna de motor și sarcină, am dus-o în service. Era cupla de torsiune, ca un fel de disc de ambreiaj, cu arcuri și material de fricțiune (care nu mai era) ce preia șocurile în transmisie la ieșirea din cutie. L-am schimbat. Ambreiajul ca nou, l-au pus la loc. Eh, când i-au dat prima cheie și au ieșit la o probă de drum, parcă rămăsese cu 30 de cai. Nu se tura, n-avea cuplu, putere, muget în admisie, abia peste 4000 de ture se ameliora ceva, fum negru de benzină nearsă în eșapament. La plecarea de pe loc inclusiv fierbinte (cu ventilatorul radiatorului pornit) la stop, se oprea dacă-i cereai un pic mai mult decât blândețea întruchipată. Praf. Ce dracu are? Calculatorul nu dădea nici o eroare. Au probat alt manșon de accelerație, altă clapetă de admisie. Nimic. Deși mergea perfect rotund dar prost pe toți cilindrii, au verificat bujii, injectoare, bobine. Totul perfect. Se comporta ca având o enormă întârziere la aprindere și totuși senzorii nu indicau nimic anormal. Unde este senzorul care dă momentul zero al aprinderii? Evident, au desfăcut să verifice distribuția... Aveam lanțul de distribuție sărit peste 3 dinți la roata dințată de la axa cu came de pe admisie, pe care este și senzorul. 3 dinți adică 30 de grade la camă și 60 de grade la arborele cotit... . 60 de grade întârziere pe aprindere și supapele de admisie decalate. Le-au pus pe poziție de probă și odată a revenit totul la viață... Preventiv, am comandat lanț, întinzător, patină și garnitură de capac. Atenție la modelele astea când verificați pastilele de supape și băgați levierul să învârtiți nițel camele cu întinzătorul lanțului de distribuție moale. Ăsta a fost decalajul de un dinte... Sau, după ce stă pentru reparații fără ulei zile și-i dați prima cheie. Cred că șocul inerțial de la 50 de rot/min la 900 rot/min a făcut să sară lanțul încă neîntins peste încă 2 dinți. Este bine că se poate întâmpla doar pe admisie. La evacuare supapele s-ar fi lovit de piston, probabil. Mai bine luați scânteia și-i dați la demaror până amorsează pompa de ulei, apoi porniți-o. Încă ne contrazicem ușor pe teoria asta.

14 + noiembrie (a 11-a) + 2021 (21) = 46 Simpatică declarația lui: Am fost în primii 10 cei mai buni motocicliști ai lumii...

Am luat codul difuzorului și i-am găsit pe ăștia: https://precisionlogicinc.net/parts/eas14pl339a6 Apoi un prieten îi știa pe băieții de la Dynacord. Cu 180 de lei l-au rebobinat și centrat. Pare nou. Da, au reapărut detaliile și precizia sunetului. Mulțumesc pentru sfaturi!

Am, probabil, toată linia istorică de la Technics. Încă îmi place. Cu 1W pe canal se aude impecabil. M-a mâncat... și după ce am dat-o la maxim vreo jumătate de oră, boxa din dreapta care avea o ușoară slăbiciune în precizie pe medii, a început să facă grav gen: hârca-hârca... Idei?

Și sper că doar la vânzarea de noi. Alea care deja vor fi în circulație vor merge până nu o să mai găsești piese sau te vor arde cu taxele să te "îndemne" să le pui la colecție.