Dan Cata

Daca pentru reclama ai postat, vezi ca nu aici e sectiunea corecta. Daca nu, ce as mai adauga e ca dupa ce ii pui, te dau 20 de km si apoi verifici iar daca ai sau nu joc in ei, si ajustezi, dupa caz.

Ei... cred ca in toata excursia asta, am vazut de 5 ori maxim, linia continua... in rest e linie discontinua peste tot! Si linia asta discontinua e de doua feluri: cu segmente mai lungi si altele mai scurte. Aia cu segmente lungi era pusa in curbe, si alea mai scurte unde era drumul mai lejer, cu vizibilitate garlã. Eu asa am tras concluzia... Si de mers, mergeau astia cu 70km/h, daca atata era limita. Nu era nici unul viteaz, sa depaseasca, toti mergeau in linie, incolonati frumos. Rar vezi sa aiba drumul doua benzi pe sens, ma refer la alea judetene, nu la autostrazi. Si cum ne intorceam noi catre casa, am mers din NK in Finlanda, apoi in Suedia, cu marea la stanga noastra (culmea e ca nu am vazut-o, drumul era la vro cativa km de apa...) si apoi am intrat iar in Norvegia, ca sa luam ferry-ul inapoi catre Danemarca. Era seara, cam pe la 5, 6. Drumul cu o singura banda, foarte aglomerat, se mergea cu 70 km/h. Si cum eram noi obisnuiti sa depasim tot ce prindem, depaseam masinile conditionati fiind doar de vizibilitate. Pentru ca rar era drumul drept, fiind munte, era plin de curbe. Obisnuiti fiind sa oprim o data la juma' de ceas sa fumam sau sa ne intindem, doi dintre noi or luat-o inainte, ceilalti doi am ramas, ca doar oricum ne opream in scurt timp. Si tot mergand... la un moment dat, vad intr-o parcare, pe cei doi din fata opriti, cu o masina langa ei... Primul gand mi-o fost ca, din cauza mersului agresiv, s-or fi atins si or avut accident sau asa ceva... Nu. Ce s-o intamplat, era ca ei mergand asa agresiv, se luase dupa ei un agent de circulatie de-al lor, intr-o masina nemarcata, civila. Si depaseau ei o masina, depasea si agentul... Si dupa o bucata de vreme, pe unul l-a oprit in parcare. Cand am ajuns eu acolo, isi cauta actele. Politaiul parea de treaba, radea, ca si cand am fi fost prieteni de-o viata. Si il baga in masina si il tine acolo cam 10 minute, poate mai mult. Si dupa ce iese, aflam si verdictul... o amenda de 6500 coroane, cam 830 de eur din ce am calculat noi. Asta pentru o viteza de 108 km/h in zona aia de 70. Pe tot drumul, am vazut masini dinalea vechi, americane, mari, reconditionate. Cred ca era ceva soi de intrunire de-a lor, ca unii aveau si rulote agatate dupa ele. Cred ca asta e hobby-ul lor, sa ii copieze pe americani. Mancare de la fast food cat cuprinde, femeile grase de iti trebuie 4-5 oameni sa se tina de mana sa le cuprinda pe circumferinta, gunoaie, mancare de plastic, si muscle-car-uri. Adevarul e ca o duc bine, turismul le merge de minune si ai si petrol asa de mult, incat isi permit sa se laude ca au tara cu cea mai scumpa benzina din lume.

Despre apusuri, pot sa va zic ca nu apune soarele niciodata(in alea 6 luni ). Se apropie de linia orizontului si apoi urca inapoi. Era destul de ciudat sa vezi peisaje ca si astea de mai jos, pe la 11 noaptea Ce a fost bine e ca mai toate campingurile aveau WiFi. La noi era un laptop si un macbook air, cu ajutorul carora le mai scriam cate un rand celor de acasa. In special femelelor In unele camping numai s-a intamplat sa aiba net, dar sa nu il poti accesa. Cica se poate sa limiteze numarul de dispozitive, in ideea ca decat sa le mearga prost netu la 30 de insi, mai bine sa mearga decent la 10. Tot despre campinguri, dusul era inclus in pret. O singura data s-o intamplat numa sa trebuiasca sa luam monezi, ca sa te poti scalda. Nu era scump, insa ideea in sine era suparatoare. Ca tre sa platesti extra pentru un anumit serviciu, care seara trecuta, in alta locatie, era inclus in si asa scumpa cazare. Nu zic ca masina e curata de-a manca de pe ea daca ti-o cazut pita cu dulceata, da macar nu are fire de praf sau alte mizerii cu care ai putea linistit tencui o casa. Nu as baga nicicand asemenea jeg intr-un sistem, unde mai sunt simeringuri, garnituri, etc. Nu mi se pare OK ce o vrut omu ala sa faca... Ca si bagaje, ne-am socotit sa avem ciorapi, chilot si tricouri suficiente ca sa nu trebuiasca sa spalam nimic. Chiar si asa, in multe din locurile in care am stat, erau masina de spalat si uscator, astfel ca in maxim 2 ore, ai fi avut toate hainele curate, la loc. Am avut si bluze mai groase, ne-stiind cum o sa fie vremea pe acolo, dar nu le-am folosit.

Intr-un tarziu, am ajuns si la Nordkapp. Parcarea si muzeul trebuiesc platite, si nu sunt ieftine, parca 250 de coroane de om. Adeca cam cat cazarea pe o noapte. Gabi B avusese ideea de a face tricouri personalizate cu drapelele celor 2 tari (Ro&Nor), numele noastre si logourile la mobre. Si am mai vazut un grup de mobristi in aceeasi situatie... Inauntru, pe langa o crisma unde se putea bea, manca, un gift shop, mai era si un soi de cinema, de vro 150 de locuri. Acolo, din juma in juma de ora, incepea un scurt metraj despre zona nordului. Nu cu vorbe, doar cu imagini, cu ce se indeletniceau oamenii locului, iarna, vara, peisaje, daca stai sa te gandesti era chiar frumos facut. Apoi mai era un fel de tunel, sapat, care te ducea spre vederea Rejelui', asa ii zicea la platforma aia. Acolo mergea ceva rege si se gandea la soarta neamului pe care il conducea, intorcandu-se la fel de nedumerit. In tunelul respectiv, mai era un fel de grota unde erau simulate luminile nordului, aurora, acompaniate de fel de fel de sunete de pasari si animale, care mai de care mai salbatice. La iesirea din toata treaba asta, din cauza tricourilor, am intalnit-o pe Cristina. Cristina e o fata din Sibiu, care are ca principala ocupatie ghidajul de tip turistic. Venise acolo cu un grup de nemti, cu autocarul. Can am ajuns noi, nu era nici un autobuz. Cand sa plecam, erau vro 6 de nu mai multe. Faceti un calcul, 6 autobuze, unele double decker, a cate 50 de capete furajate, in medie. Gandul ne-o zburat instant la Ianachim care zicea ca nu aveai unde calca de mosi-turisti.

Nu stiu daca i-as zice "defectat"... la un moment dat, fiind mobra foarte incarcata, si cum nici eu nu is tocmai din puf, am lovit o buza in asfalt, ca se turna asflat nou (si nu, nu era an electoral) si diferenta dintre asfaltu vechi si ala nou era de un lat de penis, adeca vro 6 7 cm. Si a doua zi dimineata am vazut ca mie imi curge ulei din telescopul spate... O trebuit sa merg o zi cu suspensia asa, ca si cand preload-ul era 0, adeca robinetul dessurubat. Seara, am desfacut robinetul de cadru, am curatat cu spray de curatat lantul (aveam doua japoneze la noi) si am desfacut, curatat, completat cu ulei de cutie si pus totul la loc. Si asa o ramas, suspensia si-o revenit si motorul iar mergea pe curbe asa cum eram eu obisnuit ca merge. Un incident care nu l-as pune la categoria "defecte". Cred ca, cam cu 3 4 grade mai putin ca si in tara. Stiu ca aici era canicula in vremea aia, iar acolo era placut. Nu transpirai in tricou si jaca moto de vara, fara mesada in ea. Iar la soare era numa bine.

O casuta dinaia de camping, clasica, cam asa arata. Numai ca majoritatea nu avea coarne deasupra usii, dracu stie-ce simbolizau... Foarte multa poveste nu mai este acum, ca nu faceam altceva decat sa mergem catre Nord, target-ul nostru initial. De pe drum pot sa va zic ca opream de multe ori... si opririle astea nu ajutau scopului nostru. Opream ba sa alimentam, ba sa fumam, ba sa bem cafea, ba sa mancam, ba sa facem poze. Toate astea inmultite cu 4, ca eram patru oameni. Inevitabil, erau si momente de neintelegere si de tensiune. Un fel de Big Brother, lucru inevitabil cand pui laolalta niste oameni si te astepti sa se inteleaga. Nu are cum, e ca si cum ai incerca impartirea la zero. Partea buna e ca in fiecare seara, ajungeam sa fim din nou prieteni, radeam, beam o bere, etc. Berea... de asta am uitat sa va povestesc... Berea (alcoolul in general) si tigarile, la nordici, au preturi prohibitive. Prima bere la care am incercat sa ii aflam gustul o costat 90NOK, cam 50 de lei. Era buna, dar nu 50 de lei de buna. Cu toate astea, mai beam cate una asa din cand in cand. In alimentara era ceva mai lesne, da nu cu mult mai... La un moment dat, trecuseram si de cercul polar de nord, dar cu care nu am apucat sa ne facem poza de dupa-cap. N-avea sens, nu de alta. O sa trantesc acum niste poze la intamplare, in ordinea cronilogica, de pe drum: Asta ar fi tufa de reni de care va ziceam mai devreme. Erau adunati la sfat. Mancau si stateau la sedinta foto... Ca si culoare, erau si albi, si gri si negri si maro...

La un moment dat, ne-o dus drumul (am uitat sa va zic ca, de traseu, s-o ocupat Gabi G., in proportie de cam 100%) catre ceva priveliste spre un ghetar. Adica eu asa sustin, ca era ghetar ala. Se vedeau muntii roata cu zapada pe ei, si intr-o valea, ceva ce parea a fi o limba de gheata. Cum nu mai vazusem pana acum asa ceva, numai in diapozitivele de pe clasa a 7-a ora de geografie, am convenit ca era ghetar ala. Peisajul era unu' dã' vis. Nici nu zici ca erai pe Pamant, mai degraba semana cu Krypton, locul in care s-a filmat Superman, 1&2 Ce am uitat sa va zic e ca in toata perioada asta, o plouat o singura zi. Noroc mai mare ca asta nu stiu daca am fi putut avea. Pentru ca nimic nu mai e asa de frumos, daca esti ud si peste tot... Chiar si cu costumele de ploaie noi, nu poti zice ca are farmec sa te dai pe ploaie in concediu. Ce am remarcat in schimb e ca mai peste tot, nivelul la apa era unul scazut. Acuma nu cred ca asta era din cauza mareelor, mai degraba a secetei. Ca daca nu ploua doua saptamani, intr-un loc in care ar trebui sa ploua o data la doua zile, poti zice, fara teama de a gresi, ca era seceta. Tot ca treburi care erau de vizitat, am trecut si prin pasul cu cea mai are altitudine, care are drum pe el. Nu mai retin acu exact cum ii zice, ca nu asta era important. Important e ca, cu ~ 3 km inainte de pasul ala, era un varf cu un lac langa el. Si cum vantul nu batea mai deloc, asa era de limpede apa aia ca vedeai fundul lacului oarecat, si muntele se oglindea perfect in apa aia limpede. Un fel de vf. Surianu de pe valea Sebesului, cu Iezerul aferent. Acuma eu o sa pun ceva poze cu privelistea aia, dar ca pe viu, nu e nimic. Muuult mai bine arata in realitate, dar nici pozele nu-s de zvarlit. Unde altundeva ai mai putea vedea, la un loc, verdeata, piatra, cer albastru si zapada, in luna August... Si iaca am ajuns si pe varful ala... Tot asa cu un aer de comercial, da' macar avea o priveliste cum rar vezi. Ce mai e de specificat, e ca peste tot pe unde am umblat, am lasat motoarele cu toate pe ele: acte, casti, bani, geci, bagaje. Fara cea mai mica teama ca ni le-ar putea fura careva. Ii chiar fain sentimentul ala de siguranta, numa nu trebuie sa te obisnuiesti cu binele, ca la un moment dat tot ajungi acasa si acasa nu se mai aplica regula asta. Legat de cazari, mai pe tot locul oamenii isi inchideau pravaliile la ora 10 seara. Ce stiam noi ca pana la 6 tre' sa fii cazat, daca vrei sa nu incerci banca din parc, erau povesti. Sau poate am avut noi noroc, nu stiu... Tot de retinut, e ca apa curgatoare e potabila, peste tot in Norvegia. Adeca poti baga mufa in râu sa te adapi, ca nu faci straiu broastii pe esofag si nici burta nu-ti merge. Pe probate. Am trecut de partea cealalta a vaii, diametral opus pasului descris mai sus, unde era loc de privit fiordul. Care fiord nu stiu exact cum ii zice, cert e ca era de admirat. Am stat de am facut o poza, apoi m-am intins pe dig si am dormit pret de 15 minute, obosit fiind... Asa... tot mergand inspre nord, am ajuns, inevitabil, si pe la Atlantic Road. Asta ii un drum de vreo opt si ceva kilometri, care leaga niste insule intre ele, si o fost votat "Drumul anului" de catre revista Forbes in 1443 d.Hr. Glumesc binenteles. Are vro' 8 poduri, si unul din ele ii facut intr-o râna. Nu pentru ca le-ar fi fugit cofrajele la aia cand or turnat betonul, ci ii facut asa expres ca sa inlesneasca pescuitul. Asa umbla vorba in targ. Adica pe pod. O fost musai sa ne inmuiem dejtele' si in apa aia. Cred ca la apa sfintita din Biserica nu ne inghesuiam sa ne udam, ca si aici...

Feriboturi or fost cateva... Alea mai sucmpe erau vro' 300 de coroane, alea mici lesne erau cam 50 60 de coroane. Si de mers mergeai cam 15 20 de minute maxim. Pe feribot, fel de fel de oameni, cu fel de fel de treburi. De retinut e ca nu are sens sa negociezi cu clestaru' (ala care taie bilete) la pret, ca nu se uita la tine. Nu accepta oamenii mita si nici nu au nici un motiv. Poate pentru ca salarul mediu e in jur de 6k eur, cum am auzit zican-du-se... Apa era albastra ca pe Adriatica si peisajele erau facute de asa natura, ca sa ti le pui de background image pe desktop... Si cum pe feribot nu ai ce face altceva decat sa stai, numa bine ca si mancam intre timp. Aveam mancare "din brisca" cum s-ar zice, o conserva, o maslina, care ce o vanat. La campinguri era cate o plita electrica sau chiar aragaz de-a dreptul, in alea mai de doamne'ajuta. Asa ca un gulash la conserva incalzit seara, intra la fix dupa o zi grea de stat in sha Ba unele campinguri iti mai si puneau la dispozitie vesele arhisuficienta pentru o familie, daca familia are 4 membri. Ca si calitate a serviciilor, mai frumos si curat era daca te cazai la oameni acasa, care aveau ei pensiuni, decat la camping. Oamenii astia cu cazarea erau tare de treaba, te ajutau cum puteau mai bine. Ca si pret, tot 200 de coroane de caciula era cazarea, ca si in camping, numai cum zic, mult mai curat. In vro' doua campinguri unde ne-am cazat, nu pot baga mana in foc ca asternuturile erau proaspete, schimbate de cand or trecut aia de dinaintea noastra pe acolo. Si pentru mine unul, asta e destul de important. Cat de fain e sa fie curat, dupa o zi grea de motociclat, sa te poti hodini in pace... La un moment dat ne-am cazat la un tip pletos, zici ca era ceva combinatie dintre Lars Ulrich si un viking venit de pe barca asasa, in permisie. Si pe buna dreptate, avea acolo la el invitati niste tovarasi de-ai lui, care formau un soi de trupa. Cantau aiai si cu gura si cu instrumente. Si suna a Norvegia, asa cum auzisem inca de dinainte sa plec, de pe youtube. Frumoasa fu muzica aia. De cazat, ne-o bagat intr-o casa veche, ulterior aflasem ca avea 400 de ani vechime. Semana cu aia din filmul despre viata lui Ion Creanga, cu pridvor, din lemn uscat, numai ca asta a noastra avea si un clopot desupra si o franghie care daca trageai de ea, nu stiu ce se intampla, ca nu ne-am permis nici unu sa deranjam linistea locului. Ca si locuri de vizitat, nu eram nici unul din noi interesat de muzee si alte asemenea, dar ne-am propus sa vizitam o stanca la care i se zice si Preikestolen. Asta e fix la marginea unui fiord. Si ca sa ajungi sus pe stanca, tre sa te pregatesti temeinic - apa de baut, incaltari adecvate. Erau 4 km de mers pana in varf, si asa era relieful facut, ca numa la deal aveai de-a mere... Mai era si drept cateodata, da prea putin. Erau pe alocuri facute scari, cu pietre de pe acolo; no scari dealea... cred ca de ceva uriasi erau proiectate, ca erau destul de inalte. Urcai una deaia si trebuia sa faci pauza ca sa iti auzi cum bate inima in gat. Se zice ca ar fi cam 600 de metri pana jos. N-am masurat, deci va trebui sa ii credem pe cuvant. La un moment dat, am dat peste cascada asta, fix deasupra drumului... Normal ca nici norvegienii nu is tocmai prosti cand e vorba de turism/comert, si or tras un kiosc de suveniruri acolo, ca sa fie atmosfera mai comerciala. Am tras la un moment dat intr-o parcare, pe ceva varf de munte. Acolo, oi. Cam cum is la noi cainii, numa ca ei au oi, si mai in nord, reni. Oile cuminti, stateau la umbra, mancau ce le mai dadeau tursistii, viata de lux. Ce o urmat apoi, o serie de feriboturi mai mici, drumuri bune (mai ales in jumatea sudica a tarii)... Mai catre nord, nu erau asa de bune. Tot puteam merge cu un 110 120 km/h, poate si mai mult in unele locuri, da nu aveai increderea aia ca dupa curba nu apare o groapa, sau mai rau, un ren. Pentru ca in nord, ii plin de ei, de reni. Si is prosti gramada. In loc sa fuga din calea ta, in stanga sau in dreapta, ei fug tot in fata. Asa reni prosti nush unde mai vezi in lumea asta...

Cu ce va mai pot ajuta la mobrele voastre: - ceva fix pentru calibrarea ESA, inclusiv pentru modelele de 800 care au numai pe spate ESA - panglica pentru nivel benzina - se poate calibra; asta banui ca inseamna ca se poate seta la cat sa iti apara in bord ca nu mai ai benzina - calibrarea parbrizului electric la RT si GT. As avea nevoie de un calculator de ABS, da musai sa fie de pe un R1100RT. De pe orice altceva, nu se potriveste. Ati schimbat careva ABS-ul pe RT si v-o ramas unitatea veche?

Si cum tot mergeam noi prin munti, se face de-odata ca numa pietre is in jur si ceva lacuri, formate cel mai probabil, prin topirea zapezii. Erau de toate felurile, si mai mici, si mai mari. Ne dam jos de pe mobre ca sa admiram linia orizontului Si observ eu ca apa in baltile alea, pe langa faptul ca e mai curata ca apa aia sfintita din Biserica, e si calda. Asa ca decidem sa ne scaldam. Acolo, la marginea drumului, parcam mobrele si ne scaldam. Partea trista e numa ca balta care am incercat-o eu cu dejtiu' era una de mici dimensiuni, cu apa calda. Aia in care ne-am scaldat nu cred sa fi avuta mai mult de 13 15 grade. Asa frig era ca s-o retras inauntru, if you know what I mean Deci noi ne scaldam si lumea trecea cu masina pe drum, cu autobuzu, care cu ce avea la indemna. Si isi faceau cruce cu toate trei mainile.

Ca si idee, facuseram in ulimele 48 de ore, 2000 km cu masina, 300 km pe motoare. Adeca eram rupti de oboseala. Asa ca odata intrati in Norvegia, am facut cam 30 de km si ne-am oprit sa mancam. Si cum dupa ce mananci, nu prea iti vine cheful de mers mai departe ci de dormit, ne-am oprit intr-o poienita si am atipit cam o ora, poate mai mult, toti... Desi eram pregatiti sa stam la campinguri, luaseram totusi 2 corturi cu noi. Asa ca in prima seara, am stat la cort. Prima si ultima data, ca pe urma nu le-am mai folosit. Aveam saci, saltele, randuiala de facut foc, incalzit apa pentru cafea, cofetta, ce mai... ca la Starbucks Cafeaua am folosit-o zilnic, pe langa alea ce le cumparam din benzinarii; ne faceam dimineata cate una care ne ajungea pret de 20 de minute, cand opream sa alimentam si sa bem una de-a lor Deci ca si idee, nu prea merita sa cari cort dupa tine, pentru ca ocupa ceva spatiu, si salteua, pompa, etc, si te si incetineste: pune cortu, aduna cortul, usca cortul. Asta ca sa nu mai vorbesc daca te prinde vreo ploaie. In plus, noi eram formatie de 4 insi, care zic eu ca era un numar norocos. Gaseam cazare la campinguri la un pret mai mult decat decent - 200NOK era pretul mediu/cap furajat/noapte. Nu am intrebat niciodata cat costa casuta de 2 insi (cuplu), dar ma indoiesc ca era 400, ci mai mult. Oricum, ce vroiam sa subliniez, e ca e bine sa mergi in astfel de trebi, multiplu de 4. Asa ar arata un om hodinit, dupa somnu ala pe pajiste Si pe urma am inceput sa mergem catre nord... Nu mai tin minte exact in ce zi am vizitat ce, dar o sa incerc pe cat posibil sa prezint evenimentele cronologic. Inchide ca te sun eu Aveam de facut in medie cam 500 km/zi, in ideea ca ziua aia numa mergeam, nu vizitam nimic. Si asta zi de zi, timp de 13 zile. Cum zic, eram toti limitati de timp. Ar fi fost frumos sa fi avuta 3 saptamani, sau mai mult, dar cu doar 2 saptamani la dispozitie, fizic nu am fi avut cum face excursia asta fara de ajutorul masinilor+remorci, care pana la urma is niste unelte, ca si motoarele, care iti inlesnesc calatoria din puntul A in puntul B.

Salut, Dupa ce am citit anii trecuti recenziile/povestile altora care au fost in Nordkapp, am hotarat ca anul asta sa mergem si noi. Si cand zic noi, ma refer la: - Gabi G - Honda VFR 800 - Gabi B - R1150R Rockster - Radu Yamaha R6 - je - BMW R1100RT Am fost doar noi patru, fara fete, desi am convenit toti ca ar fi fost mult mai frumos sa fie si ele... Ne-am gandit ca ar fi mult prea obositor si nu prea placut pentru femele, asa ca pe saua din spate, am pus fiecare cate un rollbag, in schimb. Traseul a fost asta: iar aici e mai detaliat - http://tinyurl.com/mc5wgp8 Ca si perioada, fiind toti presati de timp si de servici, am ales 2 saptamani, cu tot cu vinerea de dinainte si lunea de dupa. Deci vro 17 zile. Asa ca ne-am socotit noi ca ar fi mai cinstit sa facem drumul pan ain DK si inapoi cu masinile si remorcile, altfel nu vad cum am fi putut face 2000 km dus si la fel la intors, in 2 zile. Asa ca ne-am pregatit mobrele de excursie si le-am urcat sus pe platforme, cu gandul de a opri in Louis in Germania, ca sa ne mai luam cate una alta necesare excursiei... Masina mea nu e tocmai cea mai puternica, are 90 de cai si e grea ca deabia o pot eu ridica. Daramite sa mai si pui dupa ea cateva sute de kile de fiare... Da asa cum era, am pornit. De dimineata, de la 4. Care 4 s-o facut 6 pana la urma. Drumul pana la Oradea o fost fara incidente. La un moment dat, se facuse ziua si incepuse sa fie cald... Vedeam cu acul de la temperatura, la masina, incepe sa creasca catre rosu, dar se oprise tocmai inainte de scarbavnica culoare. Tot mai cald, masina era la 100% din ce putea da, a ajuns acul pe rosu. Apoi o trecut de rosu... Am tot oprit, sa se mai raceasca, am dat drumu la caldura inauntru (in sfanta luna a lu August, mergeam cu caldura la maxim...). Am ajuns in Germania cu gandul ca a doua zi, sambata, dimineata, sa anulez termostatul, sa stea circuitul deschis tot timpul. Pentru ca ne-am dat seama ca termostatul masinii se fecundase pe pozitia inchis. Cum zic, eram 4 insi, 2 masini si 2 remorci, 4 mobre. Gabi B avuse minunata idee de a avea cate un walkie talkie in masina, ca sa inlesnim comunicarea. Si chiar ca o fost buna ideea. Te mai injuri, mai zici un banc, mai una alta. Hai sa oprim pentru gaz, hai sa fumam, hai sa ne pis...pozam, etc. Am ajuns in Germania in locul unde ne facusem rezervare pe booking. Am zis ca ar fi fain sa avem unde pune capul jos, sa nu cautam cazare la 11 noaptea, de vreme ce fiecare din noi vorbea germana de ne dureau mainile. A doua zi, dis de dimineata, mergem (eu cu Gabi la o reprezentanta TIR Renault, cu gandul de a anula termostatul la masina. Aia de acolo s-or uitat lung la noi, s-or intrebat intre ei ca, cu cine ne certam oare, si ne-or trimis peste drum, la Mercedes. Hantz de la ghiseul Mercedes, foarte binevoitor, ne-o facut legatura la ceva reprezentanta Ford, la vro' 5 km catre urmatorul sat. Asa ca oamenii de acolo ne asteptau deja, cu sculele gata pregatite de interventie. Oamenii de acolo erau de fapt unul singur, pe la vro 40 de ani ce am am apreciat eu. Si el vorbea engleza cum vorbeam si eu germana. Ii explic omului care e necazul si imi zice ca o face, numa sa stau pret de o cafea sa se raceasca motorul. Apoi apare din service cu o vanita de aluminiu, in care sa scurga lichidul de racire... O indeas sub motor, deface termostatul, taie partea activa si pune la loc partea de etansare si desface busonul de umplere. Ia vanita si se pregateste sa imi toarne inapoi lichidul. Lichidul ala oricum avea o culoare pestrita, dar dupa ce o mai si curs pe motor si o clatit jumate de cutie cu el, vroia sa mi-l toarne inapoi... Nu ma asteptam de la asa ceva de la un mester neamt... sincer. I-am zis eu ceva de "wasser" si apoi ceva de ma-sa, in gandul meu, si omul s-o conformat. O turnat lichid proaspat inauntru, o pus capacu si aia era treaba. Ne-am vazut de drum, am ajuns in Louis, ne-am luat fiecare ce ne-o trebuit, ne-am bagat in ceva supermarket si am facut ceva provizii si am mers mai departe, spre Danemarca, la Bogdan (Crazy cum il mai stie lumea pe aici), cu gandul de a ne lasa acolo masinile si remorcile. Numai ca Bogdan nu numai ne-o gazduit conservele, s-o dat peste cap si ne-o si cazat si hranit ca la mama acasa. Asta fara sa ne stim de dinainte, doar ce shcimbasem cateva vorbe cu el aici pe PM; oricum, ca si idee, un om de nota 10, cum rar intalnesti. Asa ca am ajuns in DK, si cineva, nu zic cine, facuse calculul ca putem face 285 km in 3 ore... Nimic mai neadevarat, ar insemna o viteza medie de aproape 100 km/h, in conditiile in care limita legala e de 60 km/h in zona. Profitam de faptul ca e dimineata la 5 si o ceata de o tai cu cutitul, si ne hazardam cu 100 km/h si 160 km/h pe autostrada, ca sa ajungem in timp la ferry, intre DK si Norvegia, unde aveam facuta dinainte rezervare. Ajungem pe platforma de la ferry cu ~ 10 minute inainte de imbarcare. Acolo, tot felul de mobre, unele cu atas, altele cu remorca... Ce era de remarcat e ca pe ferry-urile astea mari, te pune sa iti legi mobra de podea. Si iti pun feciorii la dispozitie, cate 2, 3, cate vrei tu, chingi. Si niste butuci de plastic care sa ii pui la roata, sa nu o ia din loc. Apoi urcam sus si ne asezam la mese. De remarcat ca rezervarea la ferry fusese facuta cu ~ 2 saptamani inainte, ocazie cu care am prin un pret f bun. Daca te trezesti cu cateva zile inainte, s-ar putea sa nu prinzi loc pe ferry sau sa prinzi, la un pret pentru care merita sa iti faci credit. Porneste ferry-ul, si scoate dupa el un jet de apa cum rar vezi. Adevarul e ca nu am fost eu pe asa multe ferry-uri ca sa am cu ce compara, dar ce facea asta era de-a dreptul impresionant. Cred ca avea vro 70 km/ora ca ceasu'... Si asa o inceput aventura... De acu' incolo, nu mai era nimic sa ne preseze timpul, nu mai aveam nici un deadline, nu ne planuisem sa fim in cutare zi in cutare loc, etc... Am stat ceva pe ganduri daca sa fac sau nu un topic pe tema asta. Pana la urma m-am decis sa fac, nu in ideea de a ma lauda sau ceva, ci ca sa stie si altii ce si cum, cum sa se pregateasca, tips&tricks, ce e de vazut si ce nu. Asta ca sa mearga cati mai multi inspre incolo, pentru ca, Norvegia ii o tara data dracu' de frumoasa....

http://lmgtfy.com/?q=site%3Amotociclism.ro+incarcare+baterie

Ai incercat macar sa cauti printre miile de topicuri deja deschise pe tema asta?

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=HpQ4vqYyyHc

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=HpQ4vqYyyHc

Comanda-ti de pe louis. Daca nu ajunge in timp util. iyti imprumut adaptorul meu pana ce te intorci.

La 12 in MOL Calea Turzii, mergem la Aiud la castel, mancam si venim inapoi.

Si cica e singurul aliment care nu se strica niciodata Cred ca de aia se pune la baterii

Is doua saptamani de cand am facut plata pentru evacuarea aia si numai de 3 zile au trimis-o... Ca or fost ceva intrzieri, ca nush ce... Nu pot sa ii laud pentru profesionalism. Sper sa compenseze numai prin calitatea produsului, ca pana la urma aia e cel mai important

/index.php?/topic/661224-membrane-vacuum-carburator/ Se pot cumpara kituri de reparatie. Pretul e unul decent. Daca nu te descurci cu plata(paypal), da un semn.

Nu stiu de ce, da un mester batran, l-am vazut cu ochii mei ca punea miere... Avea omu si vaselina la indemna, da folosea miere.