Pandy

Donez Garmin Zumo 500, stare functionala. Are ceva probleme, dar te salveaza in caz de ceva. Mai exact, in ordinea importantei: - unitatea nu se mai incarca in suportul dedicat ci doar la usb, practic pierzi functie de impermeabilitate (oricum pierduta) - butoanele de cauciuc s-au dus rand pe rand, in locul lor este un buton bine gandit din guma de sters. Vine in pachetul complet cu suport (ca incarcator nu mai e) de masina si de motor, cabluri, cheie speciala antifurt. Se pot pune benzi 3M si pe celelalte butoane pentru a-l face mai waterresist. Folosit in concediul din Albania si Macedonia fara probleme.

Si vin sa va stric calculele. Trebuie avut in vedere si ce motor ai, parbriz, etc. La mine, din fata, nu se vede aproape deloc ziua, noaptea mai mult. Eu am vesta cu airbag si banda reflectorizanta de la Hit-Air.

3700 km, eu, cu trecerea prin Grecia. Prietenul, mai putin ca el a taiat-o Bucuresti - Sofia - Veles.

Prima aventura pe 2 roti motorizate pe care urmeaza sa o fac a plecat de la continuarea vizitarii fostei Iugoslavii, ramanandu-mi doar cateva segmente. Dar pana acolo aveam cateva zile de stat in Grecia, in Stavos. Drumul a fost foarte scurt, cei 650 km i-am facut doar cu opririle de benzina si toaleta. Alimentarea nu a fost necesara decat din saleuri. Prietena era deja acolo si am putut petrece cateva zile impreuna, inainte de a-mi continua drumul. Teoretic drumul ar fi fost singur, dar pana la urma un prieten a reusit sa ajunga si il facem impreuna. Ajuns acolo am inceput sa vizitez in fiecare zi altceva, dar cu masina, fiind mai multe persoane. Kavala. Avantajul a fost ca am inceput usor aceasta aventura, cu putin vizitat si cu mai mult lenevit la mare, inotat si mancat bunataturi. Apeductul din Kavala si cetatea, doua din cele mai importante obiective ale orasului care este doar un tranzit pentru multii romani care iau drumul Thasosului sau al altor insule. Cum nu prea am poze din primele zile state acolo, restul vor fi din Macedonia de Nord (mai nou). Acolo dupa o prima parte a drumului facut singur reusesc sa ma reunesc cu Traian, cel care reuseste sa termine motorul si ma acompaniaza pe durata kilometrilor. Primul contact cu Macedonia este placut, autostrada pana la Skopje, dar o parasesc repede (mai exact dupa 2 taxatoare) cand trebuie sa merg catre primul obiectiv. Lacul de marmura aflat in Belovodica, Prilep. O sa fie multe sectiuni de offroad in aceasta aventura, pana la urma de aceea am Transalp si nu altceva. De ce acesta lac sau care este povestea lui? Lacul este format printr-o exploatare (inca in lucru) a marmurei. Fundul fiind foarte putin permeabil, rezulta ca apa nu se scurge. Culoarea apei este data de albul marmurei de pe fund. Sunt foarte multe exploatari peste tot pe drumurile acestea, fiecare avand ceva special. Ca sa va faceti o idee ce reprezinta, ca dimensiuni, un bloc de marmura. Dupa scurta vizita aici o iau catre punctul de intalnire doar ca ratez ora din cauza unui drum la care nu ma asteptam sa fie neasfaltat. 40 km printr-un pas montan si o ora mai tarziu. De acolo luam drumul capitalei unde avem 2 nopti de stat. Ajungem seara in Skopje, facem un scurt tur pe timp de noapte pentru a stabili ce e de vazut ziua. Destule chestii culturale, multe poduri peste Vardar, orasul vechi care este un mix intre oriental si occidental. Orasul seamana foarte mult cu Brasovul, situat la poalele unui deal (telecabina, belvedere, etc.). Cetatea, obiectiv important pe lista, il bifam, dar ramanem surprinsi ca nu este mentinuta intretinerea ei. Probabil un stadion care a costat mult mai putin ca arena noastra nationala si arata la fel de modern. Dealul la care vom ajunge si noi, candva. In rest cateva imagini ale orasului de la cetate. Nori pufosi, steagul in doua culori reprezentativ pentru ei. Centrul este plin de fantani din statui inalte si opulente. Pentru cei doritori de muzee, au o multitudine de optiuni. Nu avem timp de zabovit la muzee, poate cu alta ocazie. Momentan doar admiram impunatoarele cladiri ce le adapostesc. Noi suntem axati pe natura. Planul initial fusese o incercare de a vizitat frumosul canion din apropierea capitalei, pe jos, pe un traseu montan care dura aproximativ 8 ore. Doar ca glezna care nu era refacuta complet m-a ajutat sa stabilesc varianta scurta. Canionul Matka Am ramas impresionati de felul cum s-a format roca. O astfel de curba nu am vazut pana acum, dar voi mai avea parte in vacanta aceasta. Dupa o mica plimbare prin canion stabilim un drum care ne duce pana la telecabina pentru a urca dealul orasului. (Ulterior am descoperit ca aveam un drum pana sus). Urcam cu telecabina, pozam apusul, ne intoarcem la motoare si o luam inapoi spre varf pe motoare. Acolo au o cruce si cateva baruri, unul din ele era deschis si era o petrecere tinereasca si multa iarba. Mirosul era pretutindeni. Vodno Daca nu te opresti sa vizitezi, tara fiind foarte mica, o vei termina repede. Avem cateva obiective plasate de acasa, cateva le stabilim la fata locului. La capatul unui lac de acumulare, Mavrovo, avem urmatorul obiectiv. O biserica scufundata. Pana sa ajungem acolo ramanem impresionati de calitatea drumurilor, pana si cele retrase sunt intr-o stare foarte buna. Iar culoarea lacului ne uimeste pentru ca nu ne asteptam ca un lac de acumulare sa aiba culoarea turcoaz. Biserica veche trebuia sa fie sub ape, dar se pare ca nivelul scazut al apei o arata in intregine, de mai multi ani (dupa cum se vede iarba crescuta). Chestia asta am observat-o in multe locuri prin Macedonia, nivelul apei din lacuri este foarte redus sau deloc, natura demonstrand ca acest lucru nu e sezonier. Old Mavrovo Church Vizitabil obiectivul, dureaza ceva sa prinzi o poza fara oameni, autorcarele venind constant. Am avut mare noroc imediat dupa ce am intrat, o placa de azbest de pe acoperisul turnului a cazut in spatele nostru. O alta chestie rar intalnita, valurile mari pe un lac de acumulare. Ca idee, lacul nu este mare, daca Izvorul Muntelui (Bicaz) are 31 km patrati, acesta are 13 km patrati. Drumurile sunt superbe, multe zone din fosta republica sunt prin dealuri, munti. Galichnik. Un satuc aflat pe colinele din apropierea granitei cu Albania. Teoretic impresionant, dar nu ne-am bucurat atat de mult pentru ca ne asteptam la mai mult. Asta e cam tot ce puteti face, exceptand drumuri cu biciclete inchiriate sau trasee. Prin urmare ne vedem de drum. Urmatoarea chestie pe lista, o cascada. Duf. Prima incercare serioasa a gleznei, o drumetie de 30 minute pe sens pentru a ajunge aici. Vodopad "Duf" Rostusha. Frumoasa cascada, ceea ce nu vedeti in expunerea lunga este ca ea curge prin gaura superioara, iar apoi prin apa vizibila. Si aici avem parte de roca curbata precum descoperisem in canionul Matka. Daca cineva ar pune un baraj mai jos, tot lac si canion ar fi si asta. Seara o petrecem la Struga, la malul Orhidului. Celebrul lac situat pe granita Macedoniano-Albaneza. Struga L-am asteptat ceva pe dragutul negru pentru a-si usca aripile in soarele dimineatii. Dupa ce ne facem plimbarea dimineatii vizitand locul, urcam pe cai ca astazi trecem granita si ne asteapta un drum foarte lung. Pe langa ca avem multi kilometri, avem si multe de vizitat. Mult mai cunoscutul oras, Ohrid Ohrid. Foarte frumos, cochet, curat si intretinut. Aici sunt foarte multe biserici ce pot fi vizitat, pe bani, evident. Bifam si noi doua din cele mai impresionante si ne ajunge. Mergem si la cetate, mergem si la teatru. Teatrul grec. Acesta ansamblu bisericesc este cel mai mare din oras. Ruinele sunt inca excavate si cladiri noi se ridica pentru crestini. Sfantul Pantelimon. Tot aici descoperim si un mozaic care ne-a atras atentia prin aparitia simbolului celebru. Nu stiu daca a fost facut inainte sau nemtii l-au modificat. Ghizii destul de scumpi, iar panourile informative lipsesc. Cetatea priveste si oferta o perspectiva 360* a regiunii. Samuel's Fortress De acolo se vede si biserica vizitata mai devreme intr-o perspectiva frumoasa avand lacul ca fundal. Dupa ce ne plictisim de vizitam pe jos, urcam si o luam pe un drum ce face legatura intre cele 2 lacuri apropiate, pe acolo urmand a intra in Albania. P504 este drumul, cu taxa ca trece printr-un parc natural, dar privelistea este coplesitoare. Urca pana la peste 1000 metri. Pe cealalta parte panta nu este atat de abrupta, nu sunt serpentine precum spre Ohrid. De aici ne asteapta o granita cu Albania si un drum pe care il facem greu fiind distrus, ne prinde noaptea si pierdem multe peisaje care iti taiau rasuflarea. Luna plina ne ajuta sa vedem cat de cat conturul muntilor, valea pe care mergem si sa ne facem o idee a ce pierde. Urmeaza Albania. Prima parte a traseului. Sectiunea din Bucuresti la Stavros este inutila, ruta directa prin Veliko. https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=13JaizwLMPKH7zcMYusmQUfszigKvNZMb&ll=41.36052758105632%2C22.09973500000001&z=8

Confirm cele spuse. Mai am de adaugat, pentru un Peugeot, au schimbat socul electronic cu unul nou, original, (600 lei fara orele de manopera) dupa 112 km a murit. A durat 6 saptamani pentru a fi reparat pe garantie. Perioada in care se tot fofilau. Au schimbat, dar in continuare e ceva in neregula. Plus un plastic pe care l-au rupt si nu am cum sa demonstrez ca era ok inainte. Iar vis-a-vis de partea cu stat langa ei, nu se permite. Te roaga sa astepti afara (in cazul in care e ceva rapid). Aveam programare la 17, am sunat cu o zi inainte sa imi confirme si ma iau la misto, urmand ca atunci cand ajung sa imi zica ca am pierdut programarea ca era la 15.

Interesanta oferta, dar nu au casti.

Ce baterie recomandati pentru Burgmanul de 250? Pe el am YG9-BS. Dar vad ca e recomandat 7A-BS.

Am folosit E07, pe spate, la Transalp. A fost foarte ok, multumit pe deplin pentru ce am avut nevoie. Fusesem putin cam optimist in privinta procentului de offroad pe care il voi avea, dar nu a fost. A tinut 10000+ si mai ducea 3000 cel putin. Comparativ cu Tourance pe care il am acum, nu se compara (pozitiv gandind). Desi ar trebui sa fie in castig de cauza Tourance. Nu stiu ce naiba are asta, dar am avut, de 3 ori in Macedonia si de 2 in Albania, momente de alunecare si nici macar nu eram la limita, chicken stripe-ul e virgin. Presiunea a fost verificata, nu influenta, calitatea asfaltului, posibil, dar nu a fost similar in cele 5 cazuri. Pe fata am pus E08 de la Mitas. Multumit.

GPS-ul intrerupe convorbirea cu alt intercom. Telefonul intrerupe intercom. Testate de mine, astazi.

Inca un vot pentru 5-ul de la Sena. Multe ploi, chiar si torentiale. Face 2 ani in curand si nu am avut probleme.

A mai patit cineva la un Garmin, mai exact Zumo 500 sa nu incarce? Am descoperit ieri asta, azi am incercat pe suportul dedicat de masina si nimic. Tot nu incarca. Evolutia testelor. Cu bateria scoasa nu porneste conectat (pe adv ricea ca ar trebui) Bateria are 3.7 din 4.2 cat scrie pe ea, dar incarcata 25%. Montura primeste curent de la motor, fiecare combinatie de pini arata altceva.

0726339729 poate mai are. Nu mai stiu actualizari. Toate bune!

Are cineva manual de reparatie pentru AN250?

Cum asa? Eu mereu mi-am gasit. Tu ai nevoie de NTU, daca tin minte bine. Gasesti un topic pentru asta, sunt updatate constant. Si daca nu ai loc pe card pentru toata Europa, poti solicita pe topic tara dorita. Legat de OSM, da, poti, dar la mine, la Zumo 500, am probleme in a gasi strazi. Nu mereu le gaseste si dupa cautari am descoperit ca e ceva in neregula cu motorul de cautare si cu hartile lor. Nu am mai avut problema dupa ce am schimbat harta.

Gasesti pe gpszone.ro.

Geaca de munte, Berghaus marimea M, membrana GoreTex XCR. Stare bunicica. Probleme la maneca unde exista o sectiune taiata. Nu stiu cat de mult mai rezista la apa, dar pentru a fi folosita la treburi casnice, in curte, e ok. Salewa, dama. Marimea o stabiliti voi ca pe mine ma depaseste. Stare foarte buna, nu prezinta gluga. Culoare albastra precum in poza cu marimea, in poza generala telefonul a stabilit altceva. Maui Sports, dama. Stare impecabila, desi scrie ca poate fi folosita pe orice vreme, nop, pe ploaie nu ajuta. Nu are gluga. Marime 40. Culoare rosu cu roz. Jeantex T3000, Skanska. Barbati. Marimea 50/52. Se potriveste bine pe cineva mai rotunjor ca 1.86 si 80 kg. Stare buna. Maui rezervata pana maine. Se adauga supramanusi moto impermeabile primite tot de pe forum, le-am folosit de cateva ori pana am primit ceva cu degete individuale. Marimea M/L.

CD-urile au ajuns la mine. Continui colectia, multumesc Adrian pentru amabilitate si pentru deranj.

Probleme tehnice, spre final. Ceva semne de oboseala in zona amortizorului spate. Scart scart la pe offroad, mai mult pe inclinarea stanga. Apoi scart scart permanent si pe sosea. Ziua urmatoare, in oras, nimic. Si de atunci nimic. De intors pe Strategica, cu grija si cu concentrare. Spre deal :). Costumul nu a luat multa apa, pelerina a tinut in mare parte, iar pantalonii de ploaie sunt dedicati moto. Mai greu e cam iei geaca transpirata sau esti transpirat si o tragi pe tine. Prima reactie e de refuz. Am trasat si sectiunea a 2-a, macar ca idee in caz ca cineva vrea sa urmeze drumul. Prima se gaseste mai sus. Nu am trasat drumurile de la si spre Bucuresti. https://www.bikemap.net/en/r/5066540/

Ai dreptate, dar nu foarte multe vreo 5. Pana la capat, in sat, se putea ajunge, dar am renuntat pe ultima portiune de 200 metri. Gasisem locul acela mult prea bun de odihna. https://www.bikemap.net/en/r/5039746/ Am incercat sa fac traseul, dar am abandonat dupa putin timp. Bikemap e ok, dar nu intra pe autrostrazi si incearca sa evite DN-urile. Trebuie clickuit permanent. Sa continuam. Cazarea o am intr-un camping in comuna Aurel Vlaicu, destul de scump pentru un camping, 40 lei, dar am doar vecini straini. Nu tu muzica, nu tu certuri. Dimineata cu vedere. Dupa o scurta incalzire pe autostrada catre Deva, obiectivul este Brad pentrua intra pe coclauri. De acolo tin tot mai sus prin dealuri spre cateva mici obiective care sunt in drumul spre obiectivul principal al excursiei, satul Geamana. Vazand foarte multe cascade in alte tari, unele de-a dreptul impresionante, acum sunt greu de uimit, dar o imortalizez.Cascada Pisoaia - Vidra. Mai interesant a fost vis-a-vis unde avem un deal de melci. Chiar asa se numea. Fosile ale cochiliilor melcilor. Dupa o noua aventura offroad intampin primele semne ale satului scufundat Geamana. Care e povestea lui, pai e simplu. Avem o exploatare (Rosia Poieni) iar sterilul (deseurile) trebuiau deversate undeva. S-a gasit locul. Aceea este o conducta din care curge fara oprire steril. Lacul are 3 culori, gri, rosiatic si turcoaz. Nu am descoperit turcoazul, dar pe celelalte da. Celebra turla a bisericii pe care o mai puteti vedea pentru cativa ani. Nivelul lacului creste cu 90-100 cm pe an, prin urmare in curand nu va mai fi vizibila. La capatul drumului descopar acest pod facut pentru o conducta. Sunt singur si, iar, imi abandonez hainele. E clar ce urmeaza sa fac. Initial tind cu gandul de a ajunge pe partea cealalta unde se aud masini. Pana la urma descopar ca e mai sigur sa merg cu teava intre picioare, daca se rupe ceva, macar sa nu cad direct. Desi pare ca este un fel de mal, aruncarea unei pietre imi arata ca s-a dus la fund foarte rapid. Daca cad, nici dracu nu stie de mine. Ajung pana aproape de jumatate cand vad o zona instabila si decid ca e mai indicat sa revin. Ultima poza din lac. Merg mai departe, ideea e sa ajung la impresionanta cariera de la Rosia Poieni, pana la urma ma amestec de nu descopar drumul, in schimb descopar acest rau 3 in 1. Vine apa rosiatica. Dupa 2 metri avem o deversare de ceva. Si in aval obtinem asta. De la Geamana directia este catre o alta biserica scufundata, pe care voi ajunge sa nu o mai descopar pentru ca, daca nu citesti cand trebuie, bati drumul aproape degeaba. E vizibila doar cand sunt veri secetoase si nivelul lacului scade cu peste 20 metri. Ei bine, nu e cazul anul asta, sau cel putin nu acum. Dar am descoperit un drum foarte frumos, DN1R sau Trans Ursoaica. Tot invartindu-ma pe variante de offroad descopar anumite drumuri frumoase, putin circulate si care candva vor fi asfaltate. Cam cum au lipit asfaltul asta in semipustiul catre Marisel, cea mai mare comuna a Europei. Dorm la o verisoara care insista sa raman peste noapte, in Marisel, iar de dimineata imi continui aventura. Fiind atins punctul cel mai de sus, inseamna ca voi incepe coborarea, mai sunt ceva portiuni ce trebuie atinse. Dimineata se face ca iar fug de ploaie, dar nu sunt prea decis ce sa fac. Prima destinatie este Sibiul dupa ce cobor din apropiere de Cluj. De acolo mai vedem. Incepem tot cu drumuri de tara, initial nedorit, dar iata ca se intampla :). Cetatea Trascaului, am mai fost in urma cu 5-6 ani, nu urc pentru a o vedea. Ajung in Sibiu, alimentez si ma decid. Voi face cea mai dificila portiune planificata. Sunt 160 km din care 110 km neasfaltati. Mai exact, Sibiu - Paltinis - Transcindrel, Transalpina, Strategica - Ciungetu - Cheile Oltetului - Polovragi - Horezu. Cristian, Sibiu. Portiune defrisata si chiar sunt curios daca acei puieti se vor dezvolta. Strategica. Pe drum ma intalnesc cu 4 cehi. Il opresc pe ultimul si il intreb daca e ok sa continui. Da, da, un petec de zapada, dar sa tin dreapta. Peste 2 km. Trec cei 2 kilometri, dau de un cioban. Unde e zapada aceea? Peste 1 km. Ok. Trece si acel km, poate astia zic ca e pe drumul de coborare. Mergem inainte. Dupa ceva metri, ha, na zapada. 180 de grade si hai sa cautam drumul in dreapta. Superb ce poate oferi natura pentru putinul efort. Fulgera in departare, dar nu am avut ghinion nici azi. Coborarea este solicitanta, mai ales la partea de mal pe care il descopar in exploatarea forestiera. In rest mergem inainte. Ajung aproape de seara la baza de unde incepe etapa a doua. Aceea de a ajunge la Polovragi prin traversarea muntelui. Nu stiu ce utilitati zac in acest baraj, dar ceva propaga o unde de vibratie si facea ca multe pietre sa transmita acea vibratie. Barajul Petrimanu. In curmatura ma intalnesc cu 2 masini, una de Bucuresti, una de Timisoara. Opreste tipa cu B, o intreb daca e ok. Totul bine. - Stii, te asteapta o portiune dificila de masina. - Da, dar daca tot am ajuns aici... - Ok, sa ai grija pe intuneric. Prin Cheile Oltetului. Portiunile de offroad sunt solicitante cand nu ai experienta suficienta, dar asa se invata. Prima ploaie, noaptea, in campingul de la Horezu. Putina apa descoperita sub salteaua din cort, dar se usuca repede. Un melc incearca sa patrunda in cutie. Nu am planuri pentru ziua asta si urmatoarea, mi-am terminat traseul cu 2 zile mai devreme. Asa ca desi zic ca stau, o iau inapoi pe Transalpina pentru a face ce nu mi-a fost permis anul trecut cand Transalpul s-a stricat la Voineasa. Ador motocicleta asta. Cand ma duce unde vreau. Pur si simplu se termina asfaltul? Ok, mergem mai departe. Astfel am parte de a vedea ce nu multi vad. Si ajung unde anul trecut nu am putut. La Vidra. Statiunea gandita pentru a putea organiza Jocuri Olimpice de iarna, doar ca atunci cand Sarajevo a organizat, tot planul a picat. Acum, paragina. Dar se pare ca cineva a incercat sa reconstruiasca, mai exact sunt termopane, si alea distruse. Intru in hotel, nu ma abtin. Imi place sa vizitez astfel de locuri abandonate, dar as prefera sa nu fiu singur. Acum nu am avut norocul asta. Dintre toate intrarile disponibile, ferecate, cateva geamuri lipsesc in intregime, clar ca pe acolo se acceseaza zona. In camere, perne depozitate si articole de mobilier. Vad ca am totusi acces si mai sus, Urc un etaj, imi place ca e decalat, pe stanga ai o parte, pe dreapta putin mai sus. Totusi, curajul ma opreste rapid, vad un etaj (doar pe stanga), vad al doilea, al treilea. Nu are sens sa merg mai sus. De ce doar pe stanga? Pentru ca pe dreapta aveam un culoar foarte lung care era intunecat. Pur si simplu nu. Iar cand din cauza curentului usile au inceput sa scartaie, eram un maro. Mintea intotdeauna regleaza totul. Sunt 3 de cate 4 etaje si unul de 7. Toate abandonate. In sala de mese care mie imi pare de sport. Cum sa abandonezi o astfel de zona? Drumul in continuare m-a purtat prin prima ploaie reala. O torentiala care m-a tinut 2 ore si prin care am inaintat cu dificultate. Fie ca stateam, fie ca mergeam, erau mai multe furtuni care stateau pe loc si nu se deplasau. Iar prin pelerina impermeabila (ulterior descopar ca e permeabila) legendarul telefon si-a spus ultimele cuvinte. Apa a patruns in maruntaiele lui, iar resuscitatea cu orez timp de 24 ore nu a functionat. A devenit un ipod. Nu pot comunica pe el prin intermediul retelei mobile. In schimb, mai merge sa faca poze, muzica, wifi si aplicatiile lui, dar nu mai functioneaza gps-ul, si ce tine de antena. Plus ce tine de rotatie. Greu sa te intorci in neolitic mai ales cand astepti pe cineva si nu stie unde te-ai cazat, etc. Apelezi la cei de pe strada/cazare. Si cam asta a fost. Ultima zi am incercat Transfagarasanul cu un prieten venit in seara aceea, nu am reusit ca inca este inchis. Am revenit timpuriu pentru ca ploile ne amenintau din toate directiile. Am ras la revenirea acasa, kilometrajul indica 2019.2 km In cateva zile. Plus offroadul.

Cateva zile libere pentru o vacanta ce se doreste a fi facuta in compania motorului, cortului, a catorva portiuni offroad si a unor obiective pentru mine. Prima experienta singur pe motor pentru mai multe zile se gandeste a fi o plimbare prin zona Apusenilor, plimbare care sa contina mult offroad pentru a vedea obiective greu accesibile sau pentru a merge pe urmele ghidului calatorilor pe doar roti offroad. Asa ca, impachetam totul si plecam direct dupa munca. Destinatia Targu Jiu unde un camping primitor ma asteapta cu un dus meritat, o ora doar sa ies din Bucuresti, ca deh, cutii laterale. Padurea colorata de pe drumul spre Targu Jiu. Prindem si putin din apus. Iar campingul romanesc, plin de oameni si oameni, se lasa cu 3 stiluri muzicale, o bataie, politie si galagie pana aproape de dimineata. Ma asteptam la primele probleme ale mersului singur, dificultatea de a vizita ceva echipat. Casca o rezolv cu un antifurt de ghidon, dar hainele ioc. Traseul planificat ar trebui sa dureze 4 zile pline. Sa vedem ce noroc am in conditiile in care se anunta ploaie mereu. Cheile Banitei. Cheile Banitei ma intampina pustii, nici urma de om in zona. Acest lucru ma ajuta sa imi abandonez geaca si geanta pentru a merge la pas, prin chei, atat cat imi permite peretele fara sa ajung in apa. Urmatoarea pe lista, Fundatura Ponorului, pentru a ajunge acolo parasim drumul national si ne incantam privirea la viteza redusa pe macadam. E frumoasa, merita drumul, dar nu e ca in poze - Fundătura Ponorului. Nici macar un podet nu am reusit sa gasesc pentru a traversa apa si a merge in punctul clasic de pozat. Pana la urma decid sa abordez deplasarea pe sus, peste deal, doar ca o amenintare permanenta de ploaie ma face sa renunt. Eram dezechipat, ca nu am mai rezistat psihic sa merg cu toate dupa mine, acestea fiind lasate la motor, motor abandonat si el. Speram doar ca la revenire sa mai gasesc ceva, si iata ca, am gasit totul la fel, geaca si pantalonii atarnati pe ghidon, precum i-am lasat. Nici urma de om, in continuare. Sa-i dam bice fugii de ploaie. Ajung si la Cetatea Colt, 30 de minute de mers prin padure de la drum, oribil acest drum, a fost prea populata zona parcarii ca sa-mi abandonez hainele acolo, deci le-am carat. Noroc cu privelistea care se deschide catre varful Retezat. Foarte slab intretinuata, chiar deloc, abandonata in soarta vremii. Merg mai departe catre satul Alun, un sat in care totul este din marmura, pana si drumul pavat cu marmura. Continuam fuga din calea ploii si totusi am noroc. Cel mai mult ma tem de ploaie ce ar putea sa cada pe drumul de 3 km spre sat. Parti ale Retezatului si Hategului. Manastirea din Alun, tot din marmura. De ce e celebru locul? Pentru ca din cariera de marmura pe care o vedeti mai incolo s-a extras pentru Casa Poporului. Cariera, abandonata. Cariera este mare, eu si motorelul suntem doar pentru a intelege dimensiunea. Nu stiu ce s-a folosit pentru crearea gaurilor acestea, probabil ceva gen burghie, dar erau de 2 dimensiuni, cat pumnul si cat 2 degete. Drumul de care vorbeam. Pare piatra normala, dar nu e. Drumul, desi mai simplu direct din Alun spre Govajdia, pe mine ma duce prin Hunedoara pentru alimentare. Teama ca nu imi ajunge benzina si raman pe coclauri ma determina sa fac un ocol de vreo 50 km. Furnalul de la Govăjdia. Furnalul, sau ce a mai ramas din el, este celebru pentru ca a contribuit la crearea unor piese din Turnul Eiffel. Continuam cu zilele 3-4 intr-un alt post.

Strategica e ok. Ai doar un petec de zapada pe care il vei descoperi si il ocolesti pe sus. Am fost luni si era in regula. Nu stiu de ploile recente. Va fi putin dificil cand intri in padure si in zona de exploatare, acolo era foarte mult mal.

Am fost plecat la o plimbare destul de lunga care cuprindea segmente de offroad, dupa aproximativ 1500 kilometri din care 200 offroad a inceput sa scartaie ceva. Inspectez, testez si observ ca sunetul vine din amortizorul spate. Pana la final (2000 cu 300 offroad) ajung sa scartai la fiecare inclinare sau groapa de pe TF. Astazi, nimic. Nici o urma de zgomot in oras. Ceva pareri, va rog?

Eu as opta pentru: Santana The most beautiful guitar music ever, 3 CDs.

maps.me

Eu folosesc SMH5 FM pe C3, de ce? Aduca de ce intrebi de montare? Nu e nimic diferit fata de montarea la o casca normala. Am folosit acelasi microfon care ramane in exterior cand ridici flip-ul.