KHK

Intr-un fel ai dreptate, asa a decurs discutia. Pe de alta parte, cine vrea, intelege ideea ta din primul post; apoi ce faci, inchizi topicul? Da, esti greu de inteles, cel putin pt. mine. Toata lumea stie ca acolo este o resedinta/casa a lui Hitler, nu muzeu. Partea spectaculoasa consta in asezarea ei pe care se pare ca tu nu ai apreciat-o, altii da. Muzeul, destul de interesant as spune (asa cum tocmai ti-am dat niste linkuri/explicatii) se afla jos, la parcare; in caz ca l-ai sarit, normal ca nu intelegi mare lucru, daca vrei si parte istorica. Bati prea mult apa in piua cu gurmanzi, varza etc. Eu am savurat peisajul la o cafea, nu m-am dus acolo ca sa bag in mine. Inteleg ca tie nu ti-au priit mai multe chestii in plimbarea ta, ai pomeit pe topicul meu si de drumurile proaste din Austria. Alege-ti alte destinatii mai interesante si nu te mai lua dupa "prostii" de pe forum.

Exista si posibilitatea ca tu sa ai asteptarile mult mai mari. Din ce vad in poza postata de Ianachim pe pagina anterioara, nu inteleg ca ar fi mai mult decat ce spui tu, "o baltoaca" umpluta de valuri, dar poate mi se pare cumva interesanta, poate ca nu am mai vazut o baltoaca ca aia in dumurile mele anterioare. Normal ca nu m-as duce in Thassos doar pt. asta... dar poate mi-ar placea sa ma balacesc putin acolo. La fel si Eagles Nest; nu stiu ce te asteptai sa vezi sus, pe Hitler in persoana? Ti se spune o poveste cand urci acolo in autocar sa intelegi cum si de ce a fost construit, drumul pana acolo este oarecum interesant, sus priveliste e frumoasa (si nu vad cum urci tu pe culmea vecina sa ai asa priveliste); este o casa facuta pt. Hitler la care el a fost doar ocazinal, nu a zis nimeni ca e ceva iesit din comun. Insa Eagles Nest trebuie luat in considerarae cu partea de jos, Obersalzberg, unde merita sa vizitezi si Dokumentation.

In primul rand, n-ai nimerit unde trebuie, asta e topicul posesorilor de GS. Vezi la "motociclete de strada", fie la topicul posesorilor de BMW unde un user tocmai vorbea de R1200C sau chiar exista topic specific pt. R1200C. Referitor la inaltime, ar trebui sa n-ai nicio problema, dupa cum stii este cumva stil chopper; nu stiu daca exista alt model BMW mai jos ca R1200C.

corect, nu stiu ce-a fost in capul meu sa tastez K.

N-am dubii ca o sa-ti placa ca si placere de a conduce, mai ales daca iti place sa iesi de pe asfalt. Si o sa simti pozitiv si diferenta de confort, consum, placerea de a merge in ture joase etc. Problema e ca pe la 3500€ cred ca e limita inferioara la care cumperi un 1100GS decent (macar '96-'97), max 60-70.000km si neaparat sa aiba ABS. Oricum, cred ca Germania e cea mai buna solutie. Cu Toutance n-o sa ai acelasi grip ca si cu Roadtec, mai ales pe ploaie. Sunt totusi anvelope mixte dar le vei simti avantajul cand intri pe macadam &co. Din cate mi s-a spus, Tourance clasic sunt mai adaptate pt. "teren" in timp ce Tourance EXP ceva mai adaptate pt. strada si implicit ceva mai performante pe ploaie.

Pai de ce sa nu-l lauzi daca merita? Mai ales pe penuria asta de mecanici BMW. Este clar ca o face cu pasiune iar lumea este multumita. Pacat doar ca este departe de multi dintre cei care doresc sa apeleze la serviciile lui. Ar tebui sa-si inchirieze un garaj in Bucuresti si o saptamana pe luna sa faca programari acolo.

Pfoaa... ati stricat somnul faunei p-acolo Frumoase poze!

Pai de unde ai luat-o de nu are carte de service? Fa-i eventual si cele specifice boxerului, sincronizarea cilindrilor si joc supapae, apoi schimbat lichid frana... Poate n-ar fi rau sa le faci la service BMW. S-o stapanesti sanatos! Lumea zice ca-i cam urata fata aceszui model; mie insa imi place, este o motocicleta excelenta si din pacate nu inteleg de ce BMW nu mai are niciun sport-touring boxer in gama pt. ca aveau traditie incepand cu K100RS...

Am realizat ca n-am apucat sa facem nicio poza impreuna, nici macar n-am apucat sa-ti vad motocicleta, ai plecat repede dimineata Oricum, ma bucur ca ai venit sa ne vizitezi. ----------------------------------------------------------------------- Joi dimineata am luat ultimul mic dejun la hotelul din Elvetia; urma sa ne intoarcem in Austria, urmatoarea cazare tot in Tirol dar acum in partea de nord, aproape de Bavaria. In timp ce aranjam bagajele, gaza noastra (doamna Woodstock, cum a numit-o Calin) a venit la garaj sa ne admire motocicletele. Am mai stat putin de vorba si printre altele a tras ea concuzia ca nu o ducem asa de rau cand a vazut 9 BMW-uri in garaj Am plecat pe grupulete, cand a fost gata fiecare. Primul parca a plecat Adi M caruia reusisem sa-i fac spontan o programare la BMW Innsbruck ca sa-si schimbe cauciucurile la GS pt. ca nu prea mai mergea "treaba" pe curbe cu cele vechi. Apoi ne-am luat la revedere de la Bia si Marcel si le-am urat drum bun mai departe catre Scotia. Eu am plecat si i-am asteptat mai sus, pe Oberalppass, pe Adi-dexxter si pe Marius. Imediat dupa Andermatt am oprit sa facem poze la TeufelsbrĂźcke. Din pacate trecusem de mai multe ori pe acolo dar nu stiam de el pana nu am citit in atlasul Alpilor. Am mers mai departe catre Klausenpass si sus pe pas am facut pauza de cafea unde i-am asteptat si pe Daniel si Radu care au vrut sa parcurga St. Gotthard, atat pasul nou cat si cel vechi. Dupa Klausenpass am mers pana la Glarus de unde navi ne-a ghidat un drum frumos ce serpuia deasupra si apoi de-a lungul lacului Walensee. Am traversat apoi Lichtenstein si am intrat in Austria pe la Feldkirch.

Pai tocmai asta e meritul tau, ca te bucuri de ele basca, mai faci si ceva poze. Asa vad si io cum arata Transfagarasanul...

Wow, un nou bmwist la BV? Vezi eventual si astea: http://shop.touratech.com/bmw-rt-bracket-adapter-gps-bracket-adapter-bracket-for-navigation-systems.html http://shop.touratech.de/bmw-bracket-adapter-gps-bracket-adapter-bracket-for-navigation-systems.html http://shop.touratech.de/ram-hex-ball-mount-for-a-bmw-rt-fitting.html

Drm bun! ---------------------------------------------------------- Continuare cu poze de la Jungfraujoch: Una peste alta o experienta interesanta insa noi am facut greseala ca ne-am dus cam tarziu; asta a insemnat ca vremea superba de dimineata se cam dusese iar sus am prins ceata, deci nu ne-am putut bucura din plin de peisaj si apoi faptul ca poate am mai fi stat acolo sus dar ne-am dat seama ca e tarziu si ca pe langa cele 90min pt coborare mai aveam nevoie de alte 2 ore sa ne intoarcem la hotel unde intariam la cina. Si asta nu era totul, Bia si Marcel ne-au vizitat in seara aceea, ei fiind in plimbare catre Scotia si Irlanda.

Miercuri atractia principala era sa urcam cu trenul cu cremaliera Jungfraubahn pana la cea mai inalta statie de tren din Europa, Jungfraujoch la 3454m altitudine. In acea dimineata ni s-a confirmat de catre proprietara hotelului unde locuiam ca pretul plimbarii cu trenul este ceva cam prohibitiv, adica 170chf (140€). Nu pot sa zic ca mi-a picat bine dar am zis ca "once in a lifetime" merita. Scufu, Daniel, Adi M si Radu si-au exprimat si ei dorinta sa mearga asa ca am plecat impreuna. Vrand-nevrand am trecut iar Oberalppass, Furkapass si Grimselpass. Citisem in atlasul Alpilor despre o strada panoramica ce incepe din varful pasului Grimsel si duce catre ghetarul Oberaar, 6km lungime; desi trecusem de mai multe ori pe acel pas, niciodata nu o observasem. Strada este cu o singura banda si se urcarea este posibila doar in intervalul xx:30 - xx:40; ne-am dat seama ca ne-ar lua cam mult timp cu totul si am renuntat, Daniel insa a fost dornic sa ramana. Asadar noi ceilalti am plecat mai departe. Gara de unde aveam sa luam trenul catre Jungfrau era in Grindelwald, localitate unde ne-a intampinat celebrul perete nordic al Eiger-ului. Ne-am schimbat cu lucruri mai comode, am luat repede unu mini-pranz si o cafea si ne-am urcat in tren. Calatoria este fascinanta, dureaza in total cca 90min dus si tot atat intors, se urca cu un tren apoi se schimba un alt tren care in mare parte merge prin tuneluri sapate in urma cu 100 ani. Chiar anul asta se sarbatoreste centenarul de la darea in folosinta a primului tren cu cremaliera pana la Jungfrau.

Sa inteleg ca ai urcat acolo la tura cand ai fost in Portugalia?

Merci, o sa incerc. Deci la tine nu face asa...

Multumim! Cam aceeasi poveste dar mult mai pe scurt (si cu un "i" mancat ) am spus-o si eu pe pagina anterioara, inclusiv link-ul pus de @b374

Chestia cu soarele este clar un aspect important (alaturi de celelate diferente fata de cele auto). In legatura cu utilizarea cu manusa, iar este foarte important. Cumva navi astea noi nu sunt tot precum ecranul de iPhone/Pad de pot fi folosite doar in contact cu pielea, asadar sa nu mearga cu manusa sau prin husa? Alt aspect... Garmin are de exemplu modul "moto", care te baga pe drumuri deosebite, diferite uneori de cele unde te baga in modul "auto". In legatura cu conexiunea cu telefonul, de la Garmin doar modelul de top 660 poate face asta. De 550 nu are rost sa mai discutam zic eu pt ca oricum nu se mai gaseste la vanzare. @b374, sa inteleg ca folosesti 660? Eu am o problema cand il am conectat cu telefonul si la fel mi-a confirmat si un utilizator de BMW Navigator (practic tot 660): cand ma suna cineva suna doar de 3 ori si daca nu apuc sa raspund refuza singur ca si cum as apasa eu pe cancel. Daca cumva nu observ in acele 10sec ca sunt apelat, nici nu vad apoi pe telefon apel ratat pt ca, fiind un apel refuzat, poate fi vazut doar la convorbiri primite. La fel este si la tine? Nu am gasit nici in navi nici in telefon vreo setare care sa aiba legatura. Am vorbit si cu reprezentantii Garmin care erau la Garmisch si spuneau ca nu ar fi normal sa faca asa. Nu trebuie sa platesti triplu ci doar dublu. Exista modele de Gamin moto (parca 210) care pleaca de la sub 300€.

- Asa, si...? - care concurenta? - BMW nu cred ca si-a propus vreodata sa fie mai ieftin decat "concurenta" - aia 10% se scot cu varf si indesat la revanzare, comparativ cu "concurenta"

Culoare noua pt. G650GS model 2013 iar ABS va fi standared la toate modelele BMW.

Ai grija ce invitatii faci ca s-ar putea sa organizam o sesiune de beri reci la tine! ------------------------- Luni am luat din nou micul dejun la aer curat, pe terasa. Ultimul insa la Sölden pentru ca urma drumul catre Elvetia, urmatoarele trei nopti avand cazarea rezervata la Rueras. Exact dupa micul dejun a inceput sa ploua destul de tare; initial vorbisem sa asteptam sa treaca plaoaia dar lumea nu a mai avut rabdare si a plecat. Trei dintre participanti, Cristi, Victor si Cristi si-au luat ramas bun, despartindu-se de noi conform planului lor de a vizita mai departe zona lacurilor din Italia. Pe mine m-au asteptat Daniel, Adi M si Radu; din fericire, pana am parcurs cei 40km pana la autostrada s-a dus si ploaia, chiar a iesit soarele. Pentru ca eram putin in urma, am taiat-o pe autostrada pana la Landeck, apoi ceva alergatura pe drumul rapid pana la Nauders. Am trecut in Italia pe Reschenpass si am facut o scurta pauza la lacul Ressia, cu celebrul turn ce iese din apa. Acolo ne-am despartit: Radu si Daniel ceva mai lenesi si cu firca de ploaie au zis ca n-au chef de Stelvio insa eu si Adi aveam chef si daca tot putea fi in drum, de ce nu? Ne-am dat intalnire la cafeneaua mea preferata din Santa Maria. Deci, eu si Adi am ajuns repejor si am urcat pe Stelvio. Niciodata nu l-am mai prins asa liber si nici nu ne-a plouat deloc. La putin timp dupa ce am trecut pasul am virat la dreapta si am intrat in Elvetia pe Umbrailpass si am coborat direct in Santa Maria unde bineinteles ne asteptau deja cei doi. Din fericire ploaia a inceput imediat ce am parcat asa ca am stat pe terasa linistiti si am savurat un sandwich si o cafea buna pana s-a linistit. Apoi am urcat pe Ofenpass, Zernez, drum frumos virajat pana pe Albulapass, Tiefencastel si apoi pe valea Rinului Anterior de-a lungul caruia am mers pana la destinatia noastra, Rueras. Cea mai spectaculoasa portiune a fost intre Bonaduz si Ilanz. Pana la hotel ne-a mai prins o scurta ploaie dar am ajuns cu bine si ne-am luat in primire camerele. A doua zi, abia asteptam sa ies pe balcon sa admir privelistea catre pasul meu preferat, Oberalppass. Se anunta o zi frumoasa cu un traseu pe masura. Am inceput ziua cu un mic dejun delicios, cu branzeturi si dulceturi "de la mama lor" apoi am plecat catre Passo del Lucomagno, tinta noastra fiind Lago Maggiore. Acolo am facut o scurta oprire la Locarno unde, din intamplare, ne-am intalnit cu cei trei care ne parasisera cu o zi inainte. Apoi am mers la Ascona unde era stabilita intalnirea cu restul grupului. Dupa pauza de inghetata si cafea am mers de-a lungul lacului pana am trecut in Italia, urcand apoi pe niste drumuri foarte inguste si virajate prin padure pana la S-ta Maria Maggiore unde aveam de gand sa mancam o pizza dar acest lucru a fost imposibil datorita programului "special" al restaurantelor italienesti asa ca salvarea noastra a fost o mica terasa deasupra raulu, chiar pe granita la intrarea inapoi in Elvetia. Am trecut Simplonpass si am urmat apoi drumul catre Nufenenepass care din cauza caderilor de pietre pe carosabl era inchis. Asa ca am urcat pe Furka. Urcarea a fost superba, ne-am dat destul de tare pe curbe si ace de par dar cand am ajuns in varf ne-a intampinat o ceata de abia vedeam la cativa metri si asa ne-a tinut pana jos aproape de Andermatt. Am mai avut de trecut Oberalppass si am ajuns "acasa" unde ne astepta Radu (@eti_radu) ce venise de la Zürich ca sa ne cunoastem si sa bem o bere impreuna. Am luat o cina delicioasa impreuna si am stat pana mai taziu la povesti si beri in curtea din spatele hotelului. (va urma)

[quote name=ovideo' timestamp='1342015012' post='3176293] Parca stiam ca cel mai inalt din Europa e Col de la Bonette,cel putin asa ne-a zis noua ghidul atunci! Eu am spus de Cime de la Bonette, care se face din Col de la Bonette. Atunci cand am fost noi in 2010 era inca zapada si nu am putut ajunge pana la capat pe Cime. Mai multe lamuriri aici depsre cele mai inalte drumuri asfaltate. Avand in vedere ca pe cel din Spania sunt restricti de la 2600m, cel de la SĂślden pare ca ramane cel mai inalt accesibil.

Interesant sa te dai cu moto exact unde iarna schiezi Al doilea obiectiv al zilei era un tur de cca 220km; am trecut in Italia pe Timmelsjoch pe care, fiind duminica, l-am prins foarte aglomerat. Apoi, in St. Leonhard, inainte de a urca pe Jaufenpass, am facut pauza de pranz la o pizzerie, situata chiar deasupra unui strand; pe caldura aia cu greu ne-am abtinut sa nu intram. Ne-am consolat cu gandul ca ziua de moto urma sa o terminam direct la Aqua Dome. Dupa masa de pranz ne-am continuat ruta pe Jaufenpass, apoi am intrat in Austria pe Brenner de unde ne-am intors in Ötztal pe Kühtai Sattel unde am scapat cu mare noroc de ploaie. O parte dintre noi ne-am dus direct la terme unde ne-am racorit putin dupa acea zi calduroasa.

Salutare! S-a incheiat si Tura 5. Totul a decurs conform planului, nu am avut incidente nedorite si vremea in general a fost buna. Gasca pe masura! Ne-am intalnit cu totii vineri, 29 iunie, sa luam cina impreuna pe terasa unui restaurant chinezesc. Am fost 14 participanti la tura, dintre care doua pasagere. Asadar, am baut primele beri impreuna, cina a constat bineinteles in delicatese chinezesti, si am facut cunostinta cei care nu ne cunosteam inca. Duminica am reusim sa iesim putin inainte de ora 9:00 din Viena; aveam de parcurs cca. 600km pana la prima cazare in Tirol, in cunoscuta statiune de ski SĂślden. Am hotarat de comun acord sa parcurgem drumul aproximativ jumtate pe autostrada, jumtate pe drumuri nationale. Insa si partea de autostrada a fost una frumoasa, printre munti, cu multe curbe si treceri prin tuneluri. Racoarea din tuneuri parea o binecuvantare avand in vedere soarele puternic si caldura ce ne-au insotit tot drumul. Prima pauza de cafea am facut-o pe autostrada la un Landzeit iar pauza de pranz am facut-o la restaurantul meu preferat Dorfkrug din Kaprun; apoi am urcat pe pasul Gerlos, ce face trecerea din landul Salzburg in Tirol. Tot acolo am putut admira de departe cascada Krimml. Am coborat apoi pe Zillertal, am iesit iar pt. cateva zeci de km pe autostrada inainte de Innsbruck unde caldura ne cam terminase impreuna cu restrictiile de viteza. Insa, dupa ce s-a terminat cu restrictiile, parca m-am trezit brusc din starea de toropeala si a inceput alergatura, cireasa de pe tort fiind cei cca 40km de curbe pe Ătztal, de la autostrada pana la SĂślden. Am ajuns la pensiunea noastra, ne-am luat camerele in primirea, dusul mult asteptat si apoi am iesit la cina. Unii au fost mai lenesi si au ramas la un restaurant in apropierea pensiunii, o parte am coborat in centrul statiunii la terasa unui restaurant italienesc. A doua zi... vreme de vis si ce putea fi mai frumos decat micul dejun luat pe terasa pensiunii, cu vedere catre munti! Pentru duminica aveam doua obiective, primul fiind plimbare la ghetarul de la SĂślden (va urma)

Aha! Deci nu tu ai fost ghinionist ca ti s-a stricat o piesa (intr-adevar de 2 ori dar problema a fost ulterior recunoscuta si rectificata) la singurul BMW pe care l-ai avut...

Nu, eu cred mai repede ca naivi sunt cei care au impresia ca proprietarii de BMW cred ca un BMW nu se strica niciodata. Insa, statistic vorbind si raportat la numarul de unitati vandute, si nu in ultimul rand la numarul mare de km parcursi (specific proprietarilor de BMW ceva mai plimbareti ca altii), as tinde sa afirm ca se strica suficient de rar.