Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

[b374]

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Chiming in... sunt ok pt adventure touring... pt ture in care imbini mersul per pedes cu calaritul... DAR, DAR - inca ma intreb daca cu Alpinestars mai stateam o bucata de timp in carje - si cazatura de m-a bagat in ghips a fost departe de a fi impresionanta... cu toate astea, la tura lunga urmatoare le-am preferat pana am confundat un cactus cu un tufis ordinar si am realizat ca totusi nu-s AS, Gaerne sau Crossfire... in rest depinde... cu Adventure poti sa stai in garla cu apa peste glezene minute intregi si nu te uzi, dar sunt scurte si incomod de pus peste nadragi... un firicel de apa luat in viteza face un curent de apa prin nadragi care ulterior pica in ele ... ceea ce nu se intampla la Crossfire din cauza de manson sau AS incheiate peste nadragi... dar o chestie super faina e talpa care e talpa de aderenta si nu de MX, la talpile de MX/SM te doare in basca de aderenta ca doar nu tragi de mobra sau nu te deplasezi pe picioare... dupa ce dai cu curu' de pamant cand mergi pe jos sau tragi de mobra cu talpa de MX apreciezi asta.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

[mrwwwhite]

Dar ce ati patit? O cazatura? Sper ca nu e ceva serios ...

 

Cazaturi au fost multe pina acum dar fara urmari (au fost de pe loc sau la viteza ffff mica). Pantalonii s au totpit in evacuare iar geanta s a taiat in cricul lateral al Anei (in incercarea mea stupida de a o prinde in cadere )

 

Chiming in... sunt ok pt adventure touring... pt ture in care imbini mersul per pedes cu calaritul... DAR, DAR - inca ma intreb daca cu Alpinestars mai stateam o bucata de timp in carje - si cazatura de m-a bagat in ghips a fost departe de a fi impresionanta... cu toate astea, la tura lunga urmatoare le-am preferat pana am confundat un cactus cu un tufis ordinar si am realizat ca totusi nu-s AS, Gaerne sau Crossfire... in rest depinde... cu Adventure poti sa stai in garla cu apa peste glezene minute intregi si nu te uzi, dar sunt scurte si incomod de pus peste nadragi... un firicel de apa luat in viteza face un curent de apa prin nadragi care ulterior pica in ele ... ceea ce nu se intampla la Crossfire din cauza de manson sau AS incheiate peste nadragi... dar o chestie super faina e talpa care e talpa de aderenta si nu de MX, la talpile de MX/SM te doare in basca de aderenta ca doar nu tragi de mobra sau nu te deplasezi pe picioare... dupa ce dai cu curu' de pamant cand mergi pe jos sau tragi de mobra cu talpa de MX apreciezi asta.

 

 

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

 

Sincer pina acu nu am avut problema cu apa pe sus la Adventure. Poate pantalonii de GTX peste cizme au impiedicat orice picatura sa intre si am fost in apa mult mai adanca decat pina la glezne. La "Mamaya Trophy" la intoarcere de la Portita am traversat niste balti de juma de metru si vro 10 lunigime. Referitor la protectie e foarte dificil sa faci un compromis ideal intre confort si protectie. E ca in cazul asigurarilor... e bine sa nu o ai daca nu ai accident dar excelent cand se-ntampla o problema.

Sincer dupa ce am purtat protectiile astea D3O care sunt atat de comode cred ca o armura m-ar incomoda. Depinde cred foarte mult de tipul calatoriei. Daca bagi o tura mai hard de o saptamana, doua sunt de acord dar pentru 6 luni de ex. cred ca e mai dificil cu o armura si tricou (si geaca GTX fara protectii).

 

Ooo ... Doamne !

 

In afara de pretul benzinei nu exista nici un alt motiv sa nu faceti ture in Turcia. Este BESTIAL!!! din toate punctele de vedere.

 

 

 

Urmatoarea oprire o facem intr-unul dintre cele mai putin cunoscute situri UNESCO: Safranbolu, al carui nume spune totul. Fost centru ce cultivare si comercializare a sofranului, astazi centru de interes turistic, pentru ca pretiosul condiment - unul dintre cele mai bune variatai din lume pare-se - este cultivat astazi abia la vreo 20 de km departare, in satul Davutobası. Pentru pasionatii de dulce, doar aici se gaseste un rahat turcesc cu aroma de sofran.Dar noi am venit pentru o plimbare pe stradutele pietruite ale Orasului Vechi, adica Çarşı.

Zona istorica cu cea mai mare concentratie de case bine conservate este in orasul vechi si in cartierul Bağlar, intr-o ravena adanca si arida. Casele sunt un minunat exemplu de arhitectura ottoman, cu mai multe caturi si pereti tencuiti cu chirpici montat pe schelet de lemn. In piateta centrala un front fermecator constuie uvertura spectacolului de mai in adanc. Caci Safranbolu trebuie descoperit pe indelete, la picior. Chiar daca suntem in cizme grele de touring, e grozav sa ne miscam oasele catranite de atata vibrat pe bolovanisuri. Lasam gecile sa se zvante de sudoare in soare si cu un covrig si un ayran in mana, ne ratacim o vreme printre ateliere de artizanat, brutarii si magazine de diverse, un hammam si chiar cateva ceainarii. Multe magazine au la intrare un soi de scut din lemn decorat cu aschii de cuart.

E o pauza binevenita. Dar nu dureaza mult, caci vine seara si avem de cautat un loc de campat. Ulciorul nu merge de multe ori la apa, imi zic cum trag de ghidon dreapta pe un drum forestier care o coteste in padure. Ana ma urmeaza cuminte, intr-antaia, din ce in ce mai putin crispata. Si nu mult prea departe gasim exact ce cautam: o poienita parca facuta sa pui cortul pe ea, mirosing puternic a rasinoase. Nimic mai bun pentru niste drumeti osteniti.

Dimineata toate florile din poienita noastra sunt pline de albine si gandaci care trudesc de zor. Mai ca am adasta si noi aici inca o zi, dar nu avem asa multe provizii si mi-am pus in gand sa incercam sa prindem si un rasarit la mare. Ca prea ne face cu ochiul de cateva zile de dupa serpentine.

Ca sa ne atingem tinta insa, avem azi de marcat un record. Si Ana, jos palaria, isi vede de treaba. Cu opriri minime pentru cate o pauza de tufis sau cat sa ne mai dezmortim bratele, marcam 466 de km parcursi intr-o zi. De regula nu ne place sa mergem atat de mult, sau atat de repede, dar chiar si drumurile secundare din Turcia sunt impecabile, multe la nivelul unuei autostrazi cu cate doua benzi pe sens. Incet Ana isi da drumul si ruleaza cu 90 si peste, traficul subtire si perisajul amplu fiind excat ce trebuie pentru un incepator. Mult dupa pranz de dam seama ca am uitat sa mancam. Deci de aia nu mai aveam energie! Bun, hai sa vedem ca gasim de luat la botul calului. In Turcia totul e bun, dar smecheria e sa te uiti dupa cum se schimba anunturile restaurantelor stradale si a celor pentru TIR-isti, pentru ca asa afli despre specialitatile zonale. In oraselul in care intram e la mare pretuire menemen. E doar o omleta, de regula gatita in unt cu rosii si ardei, apoi gratinata cu branza direct in tigaie. Cand ti-e foame o ompleta e ca friptura, dar zau ca nu mint cand spun ca menemenul pe care il servim in micul local este desavarsit. Nu stiu care le e secretul: ouale, branza, rosiile, untul, sau poate chiar painea cu care intindem in tigaie, si pe care brutarul tocmai a scos-o din cuptorul de lemne care duduie in dugheana de alaturi.

Cu burtile pline ne recapatam suflul ca sa mai bagam cativa kilometri. Ne interesectam de cateva ori cu atostrada, dar noi incercam sa dam roata peninsulei si sa ajungem pe mal, unde sper sa fie o bucata de nisip cat sa punem si noi cortul. Ghinion: cand ne e cruba mai stransa, panta mai adanca si nervul mai intins, incepe furtuna. Dar ce zic eu furtuna, vijelie mai tata, fuioare de frunze care intuneca aerul brusc mai rece cu cateva grade, vantul care biciuie si mai sa ne dea jos. Si nici o sansa ca muntele sa se linisteasca in mare. Fiecare poteca pe care o incerc duce mai sus, mai in pietre. Si mergem, si mergem. Intr-o curba mi se pare ca vad un semn, si opresc bursc, prea brusc pentru Ana pare-se, care se dezechilibreaza si culca mobra pe dreapta. Evenimnetul se dovedeste norocos: semnul pe care l-am zarit e pentru un camping abandonat. Asta imi zic baietii care isi fac de lucru cu o batoza. Arunc un ochi si concluzionez ca merita sa ne incercam norocul. Putin paranoici, ca poate vine politia si ne ia la intrebari, dar destul de obositi pentru a uita de gandurile negre la promisiunea unei suprafete plane pe care sa punem capul, ne apucam sa ne instalam tabara. Intre fostul restaurant si cotetul cainelui, dam la o resturile aduse de reflux si inspectam zona. Avem apa la grupurile sanitare din fundul curtii, anunta glorios Ana, si chiar sapun in dozator. Dus gratis - cu apa rece, ca sa ne amintim nitel de Africa - chiuveta sa ne spalam hainele. Si toata plaja pentru noi doi. Normal ce e bine. Normal ca facem dragoste pe sunet de valuri.

Dimineata Ana nu se poate abtine sa nu profite de ocazie si baga un jogging. Ne dam seama ca in ajun ne-am facut griji degeaba; localnicii sunt foarte chill, ies la o plimbare cu cainele sau la o gura de aer sarat, ne fac u mana si ne ureaza buna dimineata. Plaja e a tuturor, nu se supara nimeni ca am ocupat un loc sub soare pentru cateva ore.

[mrwwwhite]

"you posted more emoticons than are allowed" - penibil

[ERU]

La care anvelopa te referi? Trailmax sau D908RR? Noi le-am primit direct de la Dunlop Romania dar exista multe magazine online de unde poti cumpara: pam.ro, anvelopemoto.eu etc. D908RR nu exista pe 17" asa deci nu se poatriveste la F800 (asta daca nu ai facut upgrade la jante).

 

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Am deja peste 10k cu 690ul si I JUST LOVE IT!!! Stiu ca nu ai cum sa folosesti cei peste 60 de cai (tot timpul) dar venind dupa TNR (210kg-48hp) e placuta senzatia sa-i ai acolo si sa i mai incerci din cand in cand (sa vezi ca nu au plecat ) Suspensia desi e WP e cam varza (mult prea rigida pentru ce a fost conceputa motoreta asta) si costurile s-o aduci unde ar trebui sa fie sunt destul de mari. Sunt curios daca exista in RO oameni care sa se priceapa la revalveing si alte chestii dastea. Oricum daca treci peste disconfort atunci cand te dai tare este destul de ok setata. In rest am auzit de probleme la pompa de benzina (motiv pentru care am o pompa de rezerva), ambreiaj picat destul de devreme (cine stie ce-a facut respectivul cu ea... eu recunosc ca-n africa marea parte din vina-mi apartine cand am prajit ambreiaju la TNR), si rulmentii de la tacheti prajiti - poate genera o reparatie costisitoare daca nu e depistata problema la timp (sa fie oare de vina uleiul "impus" de KTM? Motorex 10W-60? Mie unu nu mi suna foarte ok ca un producator sa impuna o marca de ulei).

Eu unul folosesc de cand sunt motociclist (2005) numai uleiuri Motul si am fost foarte fericit cand cei de la Motul Romania au raspuns pozitiv propunerii noastre.

 

In alta ordine de idei DRZ-ul este bestial daca renunti la momentele racing. Suspensia este super plush si pare indestructibila. Desi am hacuit-o maxim pentru dimensiunile si abilitatile Anei a ramas un catar ultra usor cu care poti ajunge foarte departe.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

 

 

ar fi pacat sa tinem aceasta experienta numai prentu noi! Revin cu finalul povestirii in Turcia.

D908RR nu am facut upgrade inca, dar dupa ce termin cu suspensia cred ca schimbarea jantelor e urmatorul lucru.

 

Te-am intrebat despre Sidi Adventure nu pt ca nu ar fi confortabile sau impermeabile insa mie mi s-a desfacut o cusatura in timp foarte scurt de la achizitie. As minti sa spun ca nu am asteptam de loc pt ca in procesul de documentare s-a mai plans cineva de asta dar am crezut ca e un fenomen singular..insa ... ; altfel sunt bestiale cizmele dpdv confort si impermeabilitate.

 

 

A fost departe de intentia mea intrarea in vre-o polemica . Ca si tine si eu am ajuns in posesia echipamentului respectiv tot in urma unui gest generos. Ceea ce am afirmat era despre o "certificare" pe care o dau cei de la Gore-Tex in urma unui fel de audit facut la fabrica care urmareste sa vada daca "materialul" este " pus in opera " conform " instructiunilor de montaj " asta garantand impermeabilitatea .

[ERU]

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

 

Sustin ce a scris B374. Armura all the way indiferent daca e vorba de o zi sau 1 luna dar in cazul meu fara tricou peste intrucat nu ma deranjaza sa fie la vedere. In opinia mea nu exista nimic mai bine ventilat fata de o armura buna [exista si aici cateva secrete] l si am purtat si inca mai port vestitele D3O acum doar de la mijloc in jos .

 

 

In alta ordine de idei vad ca gentile de la Enduristan nu se ridica la inaltimea asteptarilor, si mi-a mai dat cineva un review negativ depre ele. Pacat cel putin vizual arata cum trebuie.

 

Drum bun in continuare.

Editat Iunie 22, 2013 de ERU

[mrwwwhite]

Salutare, baieti. E inutil sa spun ca mi se topesc ochii in topicul vostru. Mi-ar face o deosebita placere sa ne cunoastem candva, Va consider cei mai buni ambasadori ai motociclismului romanesc de adventure. Sa fiti sanatosi si aveti grija de voi, sa ne puteti povesti cat mai multe calatorii.

 

P.S. Acu imi dau seama ce lipseste motocicletelor voastre: un sticker cu M.A.N. Romania !

 

Multumim, Gospodare. Nu garantam dar poate spre toamna o sa ajungem in RO. Daca nu cine stie poate ne intersectam drumurile prin lume.

 

D908RR nu am facut upgrade inca, dar dupa ce termin cu suspensia cred ca schimbarea jantelor e urmatorul lucru.

 

Te-am intrebat despre Sidi Adventure nu pt ca nu ar fi confortabile sau impermeabile insa mie mi s-a desfacut o cusatura in timp foarte scurt de la achizitie. As minti sa spun ca nu am asteptam de loc pt ca in procesul de documentare s-a mai plans cineva de asta dar am crezut ca e un fenomen singular..insa ... ; altfel sunt bestiale cizmele dpdv confort si impermeabilitate.

 

 

A fost departe de intentia mea intrarea in vre-o polemica . Ca si tine si eu am ajuns in posesia echipamentului respectiv tot in urma unui gest generos. Ceea ce am afirmat era despre o "certificare" pe care o dau cei de la Gore-Tex in urma unui fel de audit facut la fabrica care urmareste sa vada daca "materialul" este " pus in opera " conform " instructiunilor de montaj " asta garantand impermeabilitatea .

 

Nu am patit faza cu cusatura si sper sa fie un lucru singular sau rar. Pacat ca ai patit asta.

Stiu ce spui legat de certificare, goretex etc dar asa cum tu ai patit problema la Sidi as zice ca si cu echipamentul e la fel. E posibil ca cei doi sa fi uitat vreun fermoar pe ploaie si de aici parerea lor. Ideea este clara - Rukka si Klim sunt top din toate punctele de vedere. E adevarat ca Rukka e mai nordic ca si concept iar Klim are o croiala mai interesanta. I guess totu vine de la filozofia si stilul diferit al culturii de unde vin cei doi producatori.

 

Sustin ce a scris B374. Armura all the way indiferent daca e vorba de o zi sau 1 luna dar in cazul meu fara tricou peste intrucat nu ma deranjaza sa fie la vedere. In opinia mea nu exista nimic mai bine ventilat fata de o armura buna [exista si aici cateva secrete] l si am purtat si inca mai port vestitele D3O acum doar de la mijloc in jos .

 

 

In alta ordine de idei vad ca gentile de la Enduristan nu se ridica la inaltimea asteptarilor, si mi-a mai dat cineva un review negativ depre ele. Pacat cel putin vizual arata cum trebuie.

 

Drum bun in continuare.

 

Ok inteleg chestia cu armura... si cand sunt 10 grade si ploua? Si nu mi spune ca stai si bei si ti bagi ceva in riding in conditiile alea

 

Nu ma plang de Monsoon (aprops am var. II care ar trebui sa fie imbunatatita) la cat costa as spune ca sunt the best deal for the moment. Taietura s-a produs de la cricul lateral al Anei. Eram in Istanbul si am vazut-o ca se dezechilibreaza, asa ca ce am zis... las c-o ajut eu. Am inaintat 2 m paralel cu ea si am apucat cauciucurile din spate cu intentia s-o tin. Bineinteles ca nu am reusit si am cazut amandoi unul peste altul.

Am vazut live Magadanuri-le si tre sa zic ca am fost impresionat. Acu intrebarea este tin oare de doua ori mai mult decat Monsoon ca sa reflecte diferenta de pret? Mai sunt si alte var de soft bagz dar mai scumpe si mai slabe as zice decat cele doua.

Monsoonurile desi s au taiat inca sunt 100% impermeabile si o sa le repar cu un pic Ducktape asa ca nu i panica.

As spune ca Monsoon are doar 2 puncte peste Magadan - abilitatea de a le monta fara rack si pretul.

 

 

 

Trebuie sa va opriti in Akçaabat pentru köfte, vine SMS-ul lui Ozgur. Si nu e un sfat pe care sa-l luam la misto. Deci crosetam orasul in cautarea adresei recomandate. Localul insa pare prea cu pretentii. Nu e de bugetul sau de halul in care aratam noi acum, dupa cateva zile de riding in praf si ploaie. Mergem mai la periferie, intr-un birt mai democratic, dar chiftele ni se par destul de asemanatoare cu micul nostru pentru a nu ne trezi cine stie ce emotii.

http://intotheworld.eu/itw/wp-content/uploads/2013/06/GOPR8735.jpg[/img

]

Turcia e scumpa - benzina la 2 euro litrul e cea mai costisitoare din lume, si nici mancarea nu e pentru buzunarul oricui - noroc ca nu cheltuim cu cazarea. Iar in seara asta pare ca vom avea parte si de ceva ploaie. Am mers cu norul in fata si am luat ceva picaturi pe spinare, nu ca ne-ar deranja, in costumele astea faine nici nu se simt. Lasam drumul principal in stanga si ne trezim intr-o Sri Lanka turceasca. In patria ceaiului. Drumul serpuieste in ritm cu raul printre culmi terasate. Trecem prin cateva sate in care mormane de frunze sunt stivuite si incarcate in camioane. Luminite sclipesc pana in varf de munte, anuntand cate o casa cocotata parca la pariu cu norii. Tirolienele leaga casele de drum, tesand o retea de transport pentru legaturile cu ceai. Si drumul urca si coboara, ca apoi din asfalt sa nu mai ramana decat pietris, si in final pamant, adica pe ploicica asta noroi. Iara prea osteniti ca sa mai orbecaim dupa ceva mai acatari, tragem pe dreapta, langa drum. N-au decat sa ne vada masinile care trec, n-are decat sa vuiasca involburata asta apa de munte, n-are decat sa cada bruma daca o vrea - e musai sa prindem si noi cateva ore de odihna.

Abia dimineata apreciem cu adevarat frumusetea neverosimila a acestei Turcii necunoscute. In catunul Potomya, incheiem periplul nostru prin patria ceaiului asa cum l-am inceput. Cu ceai din partea casei, oferit din toata inima de Murat, omul asta de isprava. In localul de alaturi luam o supa. Tanara, pe numele ei Açar, ne serveste cu un zambet. Nu-i asa ca e o fata buna? o lauda tata-sau, care ne umple farfuria cu varf si plesneste de mandrie cand facem poza cu fiica. Toata lumea cunoaste pe toata lumea aici, si daca nu plecam mai repede nu o sa mai plecam deloc, asa fain este. In plus, si urmele Anei de turca s-au reactivat in ultima saptaman, si daca ne uitam cu atentie, e limpede ca nici unuia dintre noi nu ar trebui sa-i vina greu sa se faca priceput prin partile astea.

Cum facem cale intoarsa la sosea, oprim des: sa cuprindem cu privirea muntele cu incretiturile lui in zeci de nuante de verde, sa mirosim aerul tare, sa ascultam muezinul care se tanguie dupa mila lui Allah din varf de cremene, sa admiram - fara sa ne scotocim dupa aparatul foto - silueta cate unei taranci care trudeste, cufundata pana la sale, in lanul de ceai, cu o palarie larga de pai pe cap si o basma inflorita innodata neglijent la gat. E o atmosfera de basm, si zumzetul masinilor ne trezeste din visare. Zgribuliti dupa o noapte rece, dar rumeni la fata dupa un somn linistit, ne avantam pe ultimii kilometri catre Georgia. Am auzit numai de bine, deci avem toate motivele sa bagam a cincea, si da-i!

[MirceaB]

Felicitari pentru perseverenta, curajul si modul vostru de a trai viata. Calatorie frumoasa si lipsita de incidente. Drum Bun !

[mrwwwhite]

Felicitari pentru perseverenta, curajul si modul vostru de a trai viata. Calatorie frumoasa si lipsita de incidente. Drum Bun !

Multumim!

 

Avetii idee ce o fi chestia asta ?

 

Un fel de scut de lemn cu decoratie din piatra. (la fel si aici )

 

 

 

Unde porcii sunt liberi

O Lada de pe vremea lui Pazvante, atat de hartanita incat ii curg tablele, iar incheieturile ii mustesc de rugina. Trei camioane cu numere de Istanbul, gata sa se pravale peste noi sub greutatea marfii. Un scuter cu saua imbracata intr-o fosta oaie si cu zornaitoare pe ghidon - o chinezarie numai buna pentru drumurile de la tara. Un gipan - alb, cum altfel? - cu jante sclipicioase, de parvenit proaspat iesit din comunism. Toata lumea in coloana, iar de-a stanga si de-a dreapta un dute-vino atat de familiar trecerilor de frontiera. Majoritatea nu au acte, multora le curg stiuleti de porumb si boarfe murdare din boccele, toti au un zambet mijit in coltul gurii. Miroase a porumb fiert - tiganicile au cazanele aburinde si ne fac pofta. Dar ne grabim nitel. Turcii ne stampileaza exemplar afara din imperiu.







Pentru Georgia nu avem nevoie de viza. Cu soarele in ochi, tragem ambreiajul si alunecam in partea celalalta. Acum zi si tu ce balamuc la granita georgiana. Un amalgam de vamesi, tepari, calatori si terchea-berchea, si noi doi, deja stacojii la fata de la caldura.





Ana topaie de pe o scarita pe alta, cu speranta ca o sa ajunga in timp util la prima buda. Ce acte trebuie pentru motorete? intreb politista cu unghii lungi, lacuite in rosu. Femeia ma trage in poza si apoi se uita la pasapoartele noastre cele biometrice de parca ar fi ale lui Jason Bourne. Mda, romanii astia si pasapoartele lor false. Ai permis? zice politista. Normal ca am, raspund. Eu te intreb daca ai permisul acum la tine, vine replica. Ce ai femeie, cum sa vin atata drum fara permis, uite-l colea. Bun, atat imi trebuie. Ce culoare au mobrele? Dictez ce scrie pe talon, chiar daca din portocaliul KTM-ului si din galbenul pai al DRZ-ului abia se mai vad niste urme sub colantari, rezervoare auxiliare si bagaje.







Si trecem. Cat timp ranjesc in poza celor cateva mobile intinse sa ma pozeze, Ana isi rezolva urgenta. N-ai crede ce vama futurista au georgienii: o alcatuire de beton, otel si sticla, de ai zice ca madam Zaha Hadid in persoana a trecut pe aici. Si asta nu e singurul detaliu care ne impresioneaza. La prima benzinarie totul e asezat: platesc cu cardul, apare chiar si un nene care o rupe pe engleza si care ne invata primele cuvinte in georgiana...hai ca e prea usor, o sa ne plictisim, ii zic Anei.

Dar drumul ne scoate la mare, si imi musc limba de ciuda pentru ce tocmai am spus. Marea asta Neagra e iara alta: o fi ea cenusie la noi, albastra la turci, dar aici e ca peruzeaua, de nu-mi pot lua ochii de la ea. Ana saraca se zbate sa traga cu ochiul spre frumusetea asta de liman, pentru ca are in coasta un alai de soferi georgieni.

Poate ati auzit de ei - cei mai ai dracu' din partea asta de lume. Nu conteaza ce hram poarta, cand sunt la volan, n-au mama, n-au tata. Depasesc pe oriunde se pot strecura. Trec pe galben, coxeaza pe rosu si printre cei doi motociclisti cu placute straine. Stau cu o mana pe geam si cu alta in claxon. Nu stiu cu ce manevreaza masina, dar piciorul le e ferm infipt in acceleratie. Si cand ne asteptam mai putin, cate unul mai bezmetic ne taie calea, ca sa traga numaidecat pe dreapta. Istanbulul a fost pepsi, georgienii astia sunt dusi cu capul. Parca as fi in prima zi din Bulgaria, imi zice Ana in casca. Nici nu stiu cum sa o consolez. Strange din dinti si fii cu ochii in patru, ii zic, si raman in urma ei sa ii asigur, atat cat pot, spatele.

Mai cu chiu mai cu vai ajungem in prima localitate mai rasarita unde scot niste bani de la ATM si caut o crasma sa ne astamparam foamea. Locul are un inconfundabil iz socialist. Un targ de provincie care acum a dat cu nasul de economia de piata si de coca-cola. Contrastele sunt hilare: jucarii de plus atarnate la uscat ca pe vremea copilariei lui tata, dar gagiul care ne serveste khatchapuri - o placinta cu branza ridicata la rang de obsesie nationala - e gay.







Si tot la fel de amuzante sunt semnele ca Georgia nu mai e o tara musulmana. Nu vorbesc de tipe, care desi au gambele frumos dezgolite si pletele in vant, nu intorc cele mai sexy chipuri dupa noi. Ci de mamaiele si doamnele in costum de vaduva, care au aparut de cand am trecut granita, in pantofi ieftini si cu silueta aceea de gospodina bolsevica care dupa ce si-a facut datoria catre societate, a cam uitat de sine. In timp ce doamnele se intind la taclale in colt, iar noi ne indesam burtile cu placinta, barbatii se grupeaza in jurul motocicletelor noastre, sa pipaie, si sa isi dea cu parerea. Mancarea nu e rea, oamenii prietenosi, hai ca Georgia se anunta cum trebuie! Nu mai pomenesc amanuntul care face bine la buget - adica pretul din nou rezonabil al benzinei...

In scurt timp lasam in urma litoralul cu a sa clima surprinzator de subtropicala si ale sale tarabe cu citrice, si haladuim prin sate de la ses. Case frumoase, aer gospodaresc. O placere sa te dai pe doua roti.







In zare insa e ceea ce ne intereseaza: Caucazul. Culmile inzapezite sunt ca un zambet frumos in capul drumului.



De-a stanga si de-a dreapta drumului insa, rasare din cand in cand cate o statuie care anunta un popor cu un simt al monumentalului iesit din comun. Regret ca din lene nu ne-am dus executat ideea de a face o serie cu statiile de autobuz din Georgia, ar fi meritat! De la cubiste, la deconstructiviste, de la mozaic la tabla perforata, parca au fost facute pentru ca cei care vor astepta ore in sir rata sa nu moara de plictiseala.



Atentie la vaci, ii zic Anei in casca. Si la gaste. Si la... dar nu mai apuc sa termin propozitia, ca raman perplex, odata identificat animalul care trece tacticos ulita. Prietenul si furnizorul de carnati, voie buna si apoplexie al omului: porcul.



Dar porcii georgieni nu sunt precum altii. Mari, mici, negri sau in pete, cu coama cat mistretul sau chilugi ca chiuuaua, patrupezii astia cu coada sfredel sunt liberi. Sa circule, sa o arda la namol, sa isi vanture carnurile intre sate. O face libertatea asta porcul mai dulce? Ca inteligent l-a facut deja mama natura. Numai cineva de prin partea locului ne poate lamuri. Din casa vecina (in poza) apare Vera.





Hai sa o intrebam pe ea cum sta treaba. Cum stie porcul matale sa se intoarca acasa mamaie? Dar la rusa noastra de balta abia izbutim sa schimbam niste politeturi. Vera insista sa mergem la ea acasa. Nu prea e momentul. Asta e, se amana misterul porcului. Promit ca maine in Mestia o sa incerc sa ma lamuresc cu o portie de khinkhali, adica niste coltunasi traditionali de porc, numai ca rotunzi.

Deocamdata ne multumim sa facem vreo 80 de km de Transfagarasan georgian. Trecem de un lac de acumulare care aminteste foarte bine de Vidraru. Locuri sa pui cortul sunt dupa pofta inimii. In seara asta campam pe un petec de iarba presarat cu margarete, cu vedere la Abkhazia.



Editat Iunie 25, 2013 de mrwwwhite

[frigider]

dragut ce se-'ntampla' pe-aici

 

oare suna mai bine in romana? (adica "in lume")

[mrwwwhite]

dragut ce se-'ntampla' pe-aici

 

oare suna mai bine in romana? (adica "in lume")

Multumim! e si mai dragut ce se-ntampla p'acolo (adica p'aici)

Numele este o aluzie la titlul cartii "Into The Wild" scrisa de Jon Krakauer sau a filmului cu acelasi nume regizat de Sean Penn in care este descrisa incredibila calatorie a lui Christopher McCandless.

 

 

 

Cotaile vecinilor ne latra toata noaptea, dar mai mult din curiozitate. Locurile astea - carora li se cam dusese buhul ca ar colcai de hoti si infractori - s-au linistit. Doar caravana de tancuri si vehicule blindate care coboara muntele dinspre biata republica separatista nu ne face sa ne simtim foarte in largul nostru. Colac peste pupaza, dis de dimineata faimoasa baterie Shorai imi da rateuri. S-o fi descarcat de la GoPro? Asta ma pune un pic pe ganduri, dar ii dau repede de cap:

Transfagarasanul pe care il pomeneam mai devreme, ii da Anei ocazia sa invete cum sta treaba cu virajele. O vad cum din ora in ora se lasa mai jos si cum incepe sa se increada in gaz la iesirea din bucla, sa ocoleasca bolovanii pravaliti din munte si sa urmeze desenul piezis al soselei fara teama de abisul care se casca la stanga. Nici ca se putea o zi mai minunata pe munte, nici ca ne-am putea simti mai in elementul nostru aici.

Ca si la noi, la ses si la deal e plin de cadavrele colectivizarii socialiste. De la statii de autobuz la fabrici cu frontoane acoperite cu mozaic, pana la hale imense din care au mai ramas doar cadrele si in care vacile si-au facut salas. Imagini suprarealiste ale modului in care natura reclama in felul ei ceea ce omul a abandonat.

Fascinati de atmosfera ciudata din hala, ne petrecem mai bine de o ora cu vacile. Hait! parca era vorba sa ajungem azi undeva...

[Haotika]

Mai departe....

[fodorfery]

superb

[Vizitator MosRahao]

foarte misto combinatia intre hala dezafectata si vitzelusii aceia... foarte, foarte misto.

 

ah. am tot vrut sa te intreb: ce scule de pozat folosesti acum? pozele sunt diferite fata de cele din africa.

[remu1]

Asfaltul apare exagerat de granulat si imaginile au ceva nenatural in ele . Modificati reglajele .

Editat Iunie 29, 2013 de remu1

[bob66]

Bravo, tinem pumnii in continuare !

 

Bob

[petrisor]

reglaje- nereglaje , HDR- neHDR , vedem o evolutie spectaculoasa a fotografiilor...

 

bun , da pe unde mai fiintati ?

[mrwwwhite]

Mai departe....

 

Poti sa bagi preview direct pe blog Aici e destul de dificil sa postam (vezi limita de 20 de poze) si ajutorul nu pare sa soseasca.

 

superb

 

Multumim.

 

foarte misto combinatia intre hala dezafectata si vitzelusii aceia... foarte, foarte misto.

 

ah. am tot vrut sa te intreb: ce scule de pozat folosesti acum? pozele sunt diferite fata de cele din africa.

 

Sincer locul era destul de ireal. Am petrecut vreo 2 ore p'acolo.

Poate lumina e diferita in partea asta de lume Folosim acelasi 5dMK2 + 24mm (80%) si 70-200mm (20%) . Noutatea este un HERO2 cu care e foarte usor sa surprinzi momente speciale atunci cand un dslr este mult prea greoi.

 

Asfaltul apare exagerat de granulat si imaginile au ceva nenatural in ele . Modificati reglajele .

 

Scuze remu1, dar Gopro-ul nu are prea multe reglaje.

 

Bravo, tinem pumnii in continuare !

 

Bob

 

Ms, see u in Mogolia. Ce tare ar fi!

 

reglaje- nereglaje , HDR- neHDR , vedem o evolutie spectaculoasa a fotografiilor...

 

bun , da pe unde mai fiintati ?

Multumim Petrisor!

Am mancat multi km intre timp si tocmai am intrat in Kyrgyzstan.

Povestea este un pic mai la zi pe blog si ne straduim sa punem updateuri pe pagina de FB

[ADVRadu]

Flashbacks, flashbacks...asa m-a apucat acum dorul de Georgia si de Caucaz

Pozele tale sunt totusi mai 'altfel' decat ale mele....

Mult spor in continuare!

[petrisor]

http://intotheworld.eu/2013/07/povestea-celor-trei-orase/

[mrwwwhite]

Multumim, pina in Uzbekistan sa terminam cu Caucazul!

 

 

In curand drumul se transforma din sosea bunicica intr-o insailare neindemantica de dale de beton, cu rosturi pe care Ana are ghionionul sa le incerce duritatea. Nici o problema insa pentru echipamentul Rukka, care isi face din nou treaba. Acum trebuie sa recunoastem ca Ana are toate motivele sa isi mai piarda din concentrare. Peisajul e extraordinar, privirea ne ramane involuntar agatata departe, unde muntii Caucaz promit peisaje de basm.







Intr-acolo mergem, chicotim amandoi in casti, inspre tinutul Svaneti, una dintre regiunile etnografice distincte din Georgia. Tara asta e un amalgam interesant format din nu mai putin de patru culturi, fiecare cu limba si traditiile proprii. Svaneti apartine celor mai caposi dintre georgieni, care nu s-au lasat induplecati de comercianti, ingenunchiati de cotropitori sau amagiti de misionari. Ca sa stea cu ochii pe strainii care le-ar putea ameninta libertatea, svanii si-au inaltat deasupra caselor nu hornuri pentru cuptorul de paine, ci turnuri fortificate. Si nu dureaza mult pana le zarim cum domina, semete, desi cam stirbe, profilul satelor.











Pentru ca suntem la munte, apa de izvor e usor de gasit. Prilej sa oprim, sa ne umplem sticlele si sa mai indrept ghidonul Anei, care s-a strambat nitel de la ultimele cazaturi. De fapt nu sunt cazaturi, problema Anei e ca se mai intampla - destul de rar - sa opreasca intr-un loc unde exista o mica denivelare, suficient cat sa nu poata pune varfurile pe sol. Caz in care aseaza cu grija motorul pe jos, fara alte urmari asupra carenelor sau a piticei motocicliste.





Uite un exemplu:



Un pic osteniti, cautam ceva de-ale gurii in Mestia. Oraselul ni se pare plictisitor si prafuit: hoteluri comuniste, magazine cu ciocolata si sucuri care anunta victoria brandurilor internationale asupra produselor locale. Exceptia de la regula e sediul politiei, semn ca arhitectii din Georgia sunt la zi cu abonamentele la El Croquis.







Cumparam niste peste uscat si branza georgiana - sulguni, ceva intre cascaval si mozarella. Dar eu sunt un om de cuvant. Am o datorie fata de porcul georgian, asa ca e musai sa gasim un birt unde sa pot investiga pe indelete legatura dintre libertate si coltunasi - ambele de porc. Din gura in gura nimerim in ceva care imi aminteste de revelioanele de pana in '89, pe care le faceam cu ai mei la Cabana Capra, la Vidraru. Mobilier monumental, tenebros, de un rustic grosolan, si zeci de minute in asteptarea unui personal plictisit, care nu pare cu toate mintile acasa. Comandam pantagruelic, a la Anthony Bourdain, tot ce gasim disponibil in meniu si orice suna cat mai necunoscut si mai amenintator. Dar ce soseste pe masa miroase bine, si face si mai bine la moral: placinta cu carne - kubdari (adica versiunea pentru carnivori a lui khatchapuri), sulguni - branza de care povesteam mai sus, dar usor afumata, chiftele de mamaliga cu branza. Obligat comandam coltunasii cu porc liber inauntru. Tanti cea fosta comunista ne arata rostul coltunasilor: trebuie sa ii tinem de mot si sa ciupim cu dintii aluatul, apoi sa sorbim supa. Aaaaa...bun este! Condimentat, putin iute, aromat cu coriandru. Cand credeam ca am gatat pranzul, vine si ostri, o fiertura de vita. Luam la pachet tot ce nu dovedim. Nota de plata nu e ieftina, dar nici fara masura de scumpa, vreo 8-10 dolari. Acuma na, nu ne putem abtine sa nu mustacim, dar ne-a stricat Africa, unde cu banii astia mancam pe saturate o zi intreaga, basca fructe din piata!



Problema este ca din Mestia cei 44 de km pana in comuna Ushguli sunt 100% off-road. Curaj, gaina ca maine te tai. Ana trage ambreiajul, baga in viteza si o ia pe urmele mele, dardaind in ritmul monocilindrului. Incepem cu un ac de par, apoi pista e domoala. E drept ca la prima traversare mai serioasa de rau Ana se paranoizeaza putin, dar dupa ce ii vine inima la loc si o trec garla (in carca) isi vede de drum.





Ne intalnim si cu un grup vesel: 4 turisti polonezi care o ard cu un 4x4 inchiriat si care se intorc de unde vrem sa ajungem noi. Sunt in extaz fata de tripul nostru, dar banuim ceva adjuvante la bord. Polonezii sunt incantati sa afle ca Ana e incepatoare. Dar mai bine o las pe ea sa povesteasca:
Ana: Daca pana in seara asta oi fi acumulat eu minimele cunostinte despre cum e sa te dai pe motor, azi o iau de la capat. Drumul ma trezeste la viata cu o palma - prieteneasca, dar ferma. Destul cu aroganta asfaltului, cu siguranta amortita a benzilor, imi zice drumul. Daca la sosea ma dor in fiecare seara incheieturile, incordate in acceleratie si fortate de la diametrul prea mare al mansoanelor, de data asta nici nu mai simt vibratiile, pentru ca fiecare celula din corp a intrat in alerta. Strang, asa cum am invatat, rezervorul intre genunchi si incerc sa cred ca Suzuki-ul asta de plastic si metal ca o sa ma scoata din necaz. Daca pe strada sunt semne si reguli dupa care orice isi poate musamaliza slabiciunile, in off-road, o spun cu mana pe inima, sunt nevoita sa mi le asum pe toate. Asa cum orice pietricica sau hop scoate in evidenta adevaratul profil al drumului, motorul ma obliga sa recunosc fiecare greseala, fiecare clipa de lasitate. Tripul asta nu mai e demult pentru mine focusat pe partea culturala, pentru ca sunt atat de consumata de condusul masinariei in sine. Cu fiecare zi si fiecare bucata de drum carora le supravietuiesc imi dau seama ca invat sa-mi asum respunsabilitatea de a manipula o arma - una care ma si te poate ucide, daca imi ingadui sa fiu, asa cum m-am acomodat sa fiu de multe ori, mai ales dimineata, cu mintea aiurea, la "ale mele".
Si mai e ceva. E greu si straniu ca adult sa te deschizi fata de cineva nou, sa te lasi cunoscut. Cel putin mie imi e greu. Motocicleta asta mi-a dat ceva nopti de nesomn, m-am temut sa o incerc, apoi mi-au tremurat genunchii cand am trecut-o dintr-o parte in alta a Bucurestiului. Nu am inca habar de ce e in stare sa faca, deocamdata imi arata ea mie de ce sunt EU in stare. Invat sa am incredere in ea, sa ii dau suficient avant incat sa ma scoata din groapa cu noroi, sa ii mangai acceleratia atat cat trebuie incat sa nu imi fuga cauciucul spate si saua de sub mine. Si sincer, de cate ori o las sa isi faca treaba, castig, putin cate putin un prieten. Stiu ca nu e decat o motocicleta, un instrument de care ma ajut pentru a ajunge la o experienta anume, dar ceea ce se intampla acum intre noi este asemanator cu debutul unei relatii.
In dupa-amiaza asta sunt prea ostenita ca sa imi ingadui ceva mai mult avant, asa ca relatia noastra se intampla domol, cu 15 la ora, intr-antaia. Crosetez pista metru cu metru, panta cu panta, nu mi-am propus nimic decat sa merg atat cat ma tin puterile. Inca un ac de par, inca o groapa, imi zic, hai si peste piatra asta, hopa, ca n-am cazut, hai inca putin. Ionut e in fata, ma uit tinta la roata lui spate dupa trasa pe care incerc sa o urmez intocmai. In ureche imi susura parau dupa parau. In cate o fractiune de fractiune de clipa de respiro adulmec pofticios muntele care musteste de apa. In zare - in toate cele patru zari ca sa fiu mai exacta - peisajul e imposibil de frumos. Muchii drepte de piatra glazurata cu zapada. Tapsane in toate nuantele de verde. Cer de Lord of The Rings.
Lumina vesteste apusul. Trebuie sa ne oprim, imi zice Ionut in casca, sa cautam un bushcamp. Da, raspund, poate prind si eu jumatate de ora de jogging. O sa ma intrebi daca sunt intreaga: jogging cand ma plang de osteneala? Sau nu o sa ma intrebi nimic, pentru ca stii ce efect revigorant are miscarea altor parti ale corpului decat cele care ti-au amortit, si ma intelegi.

[mihaicostea]

Felicitari, suntem cu ochii pe voi

 

Doamne ajuta!

Editat Iulie 18, 2013 de mihaicostea

[mrwwwhite]

De cand am plecat din Bucuresti, fiecare bushcamp a fost mai fain decat precedentul. Cand a tras pe stanga in campingul ala abandonat de la Marea Neagra, nu credeam ca Ionut sa nimereasca atat de bine. Poiana dupa poiana, padure dupa padure, pana acum i-au cam iesit, dar aici peisajul e deja atat de frumos incat si daca o sa dormim pe pietre o sa fie bine. Dar Ionutul meu nu se multumeste cu primul petec inierbat. Hai sa mai mergem putin, imi spune, poate gasim ceva mai bun. Si cativa metri mai sus dam peste ce trebuie: o poiana brazdata de canale, colorata cu flori care de data asta chiar se asorteaza la cortul nostru. Si care miros asemanator cu Papucul Doamnei, doar ca sunt de vreo 5 ori mai mari. Bineinteles ca privelistea e de milioane.







Ma dezechipez in pripa si fuguta la joggingul de detensionare. Cat fac sus-jos pe pietre Ionut inalta casa si ma asteapta cu un buchetel.





Pe care il agat de tavanul cortului



Iar dimineata la bordul DRZ-ului, pentru noroc.



Uite ce minunatie de view avem la trezire: in planul cel mai din spate sunt piscurile de circa 5000 de metri din Upper Svaneti.



Si paraul cu apa proaspata pentru spalat si ceai e la cativa metri de cort, la buza poienii



Nu avem decat sa ne ospatam, sa ne strangem catrafusele si sa vedem ce ne asteapta in continuare...



Pentru mine, cursul intensiv de moto abia incepe!

[Haotika]

Voi sunteti serialul meu preferat! Transmite-i Anei admiratia mea pentru ceea ce face, alaturi de ganduri bune si incurajari adresate amandurora.

[mrwwwhite]

E aici cu mine si-ti multumim pentru mesaj!

 

Castele de vrajitoare pe taramul zanelor

Urmeza o serie de cinci ace de par. Unele sunt la deal, unele sunt la vale. Mergi usor, da? imi zice Ionut. Dumul nu arata incurajator, dar e uscat.



In dimineata asta suntem singuri pe munte. Ionut e in elementul lui.

??
?

Eu continui sa crosetez pantele in ritmul meu greoi. De cand am plecat pe doua motociclete, m-am gandit de mai multe ori ca ar fi fost poate mai fun - cel putin pentru Ionut - daca am fi fost mai apropriati ca nivel de experienta si stil de mers. Dar ma straduiesc sa imi infrunt lasitatile si fricile (si sentimentul de vinovatie ca sunt the party pooper), iar el ma asteapta, rabdator, sa imi capat increderea de sine necesara pentru a profita mai mult de acest voiaj. Desigur ca nu e totul pe roze. Avem momente in care mai sar si scantei, ceea ce face parte din normalitatea acesti anormalitati. Cred...
Mirosul de pin ma patrunde. E ca o cafea tare: ma trezeste instantaneu si imi da curaj sa tai mai repede cele doua curbe dulci care ma separa de Ionut. Aproape ca nu imi tremura deloc picioarele cand cobor si fac o poza.

??

?

Mi-e sete, ii spun lui Ionut, si scotocesc cupa sticlele de apa legata in spate. Iar a cazut una? Intotdeauna asta e un motiv de galceava... ne scoate din sarite pa amandoi sa irosim atata plastic pentru pretiosul lichid pe care il ofera gratis muntele. De fapt astea sunt micicle supape prin care mai depresurizam si noi tensiunile acumulate: oboseala fizica, stresul emotional. Dar astea sunt detalii. Cea mai buna metoda pentru a ne limpezi mintea si intinde muschii este tot pe sleauri si prin balti. Nu stiam ca noroiul are un efect terapeutic chiar daca nu e aplicat direct pe piele...

??

?

?

Sa mai repet ca nu se compara cu nimic sentimentul de implinire dupa ce trec de cate un gropan in care imi fuge spatele, deraiez, dar tin ghidonul si ies? E prea misto, si nici mainile nu ma mai dor, si la tample sunt zane care imi susura ode de lauda. Dar nu te imbatosa cu succesele tale de doi lei Ano, abia ai facut cativa kilometri de pamant, si aia cu viteza melcului. Cat mai avem? il intreb pe Ionut. Vreo 17. Wow, am trecut de jumate. La fix sa inceapa ploaia.

??

Dar cerul doar se incrunta. Daca mariti pasul, va iert. Uf, o sa incerc sa ma grabesc, poate il prind pe Ionut din urma.

??
?

Curbele astea i-ar pune oricui un zambet pe fata. Iar eu ranjesc in casca si din cand in cand scot cate un "uau!". Din pacate mufa de la microfonul lui Ionut s-a rupt acum cateva zile, si nu mai avem cum sa ne impartasim unul altuia emotiile drumului. Dar sunt sigura ca si el se simte grozav, in acest taram de zane, cu turnuri de piatra plamadite de om care se ivesc in zare, printre cele incretite din carnea naturii.
Dupa doua ore de tocat marunt piatra cu piatra si sleau dupa sleau, trecem in sfarsit printr-o asezare: un catun de cateva sate si un birt, in fata caruia barbatii o ard la bere si incarcat saci cu ceva intr-un camion. Camionul insa nu o sa ajunga prea curand in vale, pentru ca se apropie ploaia. Asa ca oamenii sunt mai preocupati de noi, si chiuie si saluta, in timp ce noi trecem cu un semn rapid, prin malul puturos, imbacsit de balega si... da, sticle de plastic turtite. Afara din sat, urmeaza o portiune mai plata, care traverseaza un palc de copaci. Aici pamantul e mai moale si apa de ploaie a stagnat in balti mincinoase. Unele par de-o palma, si ajung sa imi inghita aproape toate roata fata. Altele imi dau ghimpi in inima, si abia daca starnesc cativa stropi. Imi place!
Inca o jumatate de ora de relache pe plat, si incepem iar sa urcam. Pamantul batatorit a fost inlocuit de pietris, iar copacii sunt o amintire. Asta inseamna ca am cam scapat de noroi, dar si ca prapastia in care bubuie raul e tot mai adanca. Mergem pe buza ei, ca nu avem pe unde: drumul nu are nici 3 metri, si cel mai misto e cand ne intersectam cu cate o masina. Normal ca soferii georgieni - mai putin obisnuiti cu motociclistii - asteapta sa ne dam noi la o parte, inghesuiti la limita dezastrului intre sant si abis, ca sa treaca ei, 4 pe 4. Mai avem 5 kilometri! anunta Ionut la urmatorul popas. Pe care il facem ca sa luam o gura de apa si sa ne frecam cefele amortite. De data asta amenintarea devine certitudine: picura! In cateva minute drumul supureaza. Mergi prin santurile cu apa, imi indica Ionut, si imi dau seama repede de ce. Pe acolo noroiul se dezlipeste mai usor de pe roata, si trec fara voblaj. In fata hohotul apei anunta o manevra dificila. Nu e de mine. Raul - cu care mergem de ieri, pe care l-am traversat pe seara, ai carui zeci de afluenti (paraie si paraiase marunte) ne-au tot taiat calea de dimineata - primeste, de-a curmezisul drumului, forte noi. Suvoiul de apa se pravaleste de pe munte, spala drumul si se arunca in vale, lasand in urma o poteca de cateva palme. Ma incumet sa trec pe picoare, iar cavalerul meu o face calare.

??

?

Ploua bine. Bafta mea - dar dupa versantul asta ajungem, ma incurajeaza Ionut. E un pic dupa pranz, si ne-a luat si foamea. Jumatate de kilometru mai sus, muntele se da la o parte ca o perdea cenusie, si ca prin farmec rulam de dealuri molcome, de lut. Poteca se ingusteaza, apoi devine mai ampla, cat sa iti poti alege in voie trasa. La poalele dealului se vede comuna Ushguli. Am ajuns! In spatele turnurilor svane privelisteaza ramane de basm: numai zapada vesnica si cer.

??

?

Spre ghinionul nostru, aerul e vanat, ploaia bate piezis si imaginea celor trei sate care compun Ushguli ramane, cu tot farmecul, amentintatoare. Un loc necucerit. Gandul asta mai bine nu-l gandeam, va sa fie de rau augur... Ultimul sleau: noroiul luceste ca oglinda, si am o ezitare. Sa il las pe Ionut sa imi duca mobra peste? Ma incumet, si in varf de panta, de bucurie ca am iesit, ceva nu-mi iese la calcul. Poate mi-a lipsit momentul ala de incredere in om si masina, poate mi-a scapat ceva mai mult gaz... intr-o clipa ordinea fireasca a lucrurilor se muta cu susul in jos. Levitez cu picioarele in aer cat sa imi amintesc scena in care lui Knoxville de la Jackass mobra i se infige in cadere fix intre picioare, la mostenitori. Dar eu am noroc, si lovitura e scurta, si usoara. Pe o rana, in noroi, il astept pe Ionut sa ridice fierul de pe mine. Nu ma doare nimic. Dar imi crapa capul de ciuda. La ultima balta! La intrare in sat! Nici ca se putea rusine mai mare!
De abia dupa ce ma ridic de pe jos si vad bucatile de oglinda, fairingul crapat, parbrizul spart si totul imbibat in noroiul asta mizerabil, imi dau drumul si la lacrimi. Ca un facut, in clipa in care mi se umezesc ochii, ploaia se transforma in grindina...
Bun! O sa lasam comentariile tehnice despre cat ar fi trebuit sa reziste fairingul la impact: asta e prima cazatura pe bune, si as zice ca suprafata a fost dintre cele mai ingaduitoare. Nenea svan care s-a hotarat sa nu mai lupte cu vremea si sa isi lase gradina in pace, ne priveste mirat. De unde om fi aparut, parca ar zice, si asta imi vine si mie sa spun la aparitia, parca si mai neverosimila, a tanarului calare si cu mobil la ureche.
Cat Ionut duce DRZ-ul in sat - pentru ca eu sunt cu nervii nitel zdruncinati - am vreme sa admir cloaca in care am esuat sa marchez o victorie. Dar nu e dracul chiar atat de negru: ar trebui sa ma simt mai bine pentru ca am condus pana aici, chiar daca am luat gura de pamant pe linia de finish. Grindina insa nu imi face favoruri, ultimul gand inghetat in minte este... de oftica.
Orebecaim un timp dupa o gazda: rupti, uzi, zgribuliti si suparati, nu prea ne arde sa plantam cortul in noroi, laolalta cu porcii care nici ei nu ni se mai par asa simpatici. E clar: nu ne prea arde de nimic. Svanii ne masoara intrebator, batem la usa a doua case, negociem in rusa amestecata cu romana, ne hotaram, apoi ne razgandim, si intr-un final gasim ce ne trebuie. Etajul gospodariei lui Tico a fost transformat in casa de oaspeti. Ne caram bagajele fara un cuvant. Argumentul hotarator este soba din care iradiaza caldura catre antreu. Si nevasta lui Tico, care ma intreaba cand vrem sa mancam: super, in cealalta parte ne-au spus ca pe la 8 ar fi sanse, si noi nu am pus nimic in gura de la 9 dimineata. Cazarea in Ushguli e all inclusive, iar noi vom plati aici 30 de dolari pentru amandoi. Nu e ieftin, dar asta e. Intre timp m-am dezmortit, si a inceput criza de ipohondrie. Vezi tu, eu sunt un om sanatos tun de fel, nu racesc, nu ma tai, nu cad. Si acuma... hmm... parca ma dor coastele. Le-oi fi crapat, imi zic inveninata si las dusul fierbinte sa-mi aline gandurile negre, si foamea. Dar pe masa ne asteapta salate de legume, o tocana de carne, matsoni, ceai, paine, dulceata, unt, halva. Dupa un ceas sosesc in pensiune si cuplul format dintr-un irlandez, Callum, lucrator social in Dublin, si Hakan, originar din Turcia, profesor de stiinte politice in Glasgow. De fapt intalnirea de mai devreme cu ei a fost al doilea argument pentru a ne caza aici: baietii sunt super simpatici, inteligenti, umblati si ne dorim sa putem conversa cu cineva mai departe de rudimentarele saluturi in rusa. Hakan cunoaste Romania, pe care a studiat-o pentru doctorat. E interesat de arhitectura - ca premisa a elaborarii oricarui context social - si stam toata seara la taclale. Callum si Hakan au ajuns aici cu un prieten, Khaha, care lucreaza in Tbilisi, intr-un NGO implicat in protejarea mediului. Sefa NGO-ului l-a rugat sa ii aduca pe cei doi in Svaneti. Si cum Khaha se stia cu Tico, au venit impreuna aici. Poza cu gasca e de a doua zi, dar e buna si asa.

??

Cum bate noaptea si culmile inzapezite dispar in bezna, vine si adevaratul leac pentru ziua asta grea. Bucuros ca are casa plina, Tico da semn sa inceapa supra! Am citit despre aceste bairamuri georgiene, dar nu speram sa participam la unul pe bune, pentru ca se vede ca oamenii nu o duc usor in tara asta. Dar uite ce karma buna pe capul nostru!. Masa se acopera de bunataturi - salatele de mai devreme, sulguni si unt de casa (mai devreme gazda exact cu asta se ocupa), votca - cum altfel - si ceea ce va deveni in urmatoarele ore motivul adevaratului dezastru al zilei: o carafa inalta si larga la gura, plina ochi cu un tulburel misterios.

??

Pentru Georgia! incepe Tico sa toasteze. Hait, asta e ritualul: la o supra, stapanul casei, sau un toast-master desemnat, toarna in pahare, apoi toti mesenii cinstesc, sorbind vinul pana la fundul paharului. Pentru pace! striga Khaha. Si dai! Pentru prietenie, spune Tico, si iara paharele sunt pline cu lichidul purpuriu si gust acrisor. Vinul e naspa, dar tare. Asa ca dupa trei pahare m-a si luat de cap. Pentru Ana! Hac! Pentru Ion! Hac! Pentru Khaha! Hac! Pentru... Si tot asa... De la un moment dat insa doar ma prefac ca beau: imi inmoi buzele discret si inchin, doar doar oi scapa. Nu de alta, dar pe branci nu as reusi niciodata sa urc scarita de vapor care leaga salonul de orgii de etaj.
Pentru Georgia! striga cat il tin rarunchii Tico, care a dat pe gat nenumarate pahare. A, carevasazica deja o luam de la capat. Intre timp carafa nu apuca sa se usuce; o mana dibace o umple la loc, si aceeasi mana umple paharele mesenilor. Georgienii astia sunt tari: cu noi la supra e si profesoara de matematica, dar e clar ca si ea a pierdut sirul paharelor. Doamna profesoara (in stanga imaginii), Khaha si Tico isi dau drumul la glas, si nu mult trece pana cand se incinge dansul. Ce s-a intamplat mai departe a fost sters de aburii alcoolului. Sau merita tinut, din bun-simt, sub tacere

??

?

?

?

?

[The Mentalist]

Drum bun in continuare, suntem cu ochii pe voi!