Toată activitatea

Subsolul hotelului avea o rezonanță foarte puternică, așa că, având în vedere ora matinală, imi duc motocicleta cu motorul oprit până în stradă, opintindu-mă oleacă în rampa care asigura ieșirea. Cele nouăspezece grade ale dimineții, destul de multe în inima muntelui și care m-au bucurat având în vedere micul exercițiu de forță precum și canicula din ziua precedentă, s-au dovedit totuși foarte ascuțite prin aerisirile costumului, pe care le lăsasem complet deschise. Amân oprirea, mă salut cu băieții de pe mașina de gunoi, care îmi fac binevoitori loc și mă bucur de serpentinele pe alocuri înguste, care petrec pe toate părțile autostrada ascunsă în munte. În câțiva kilometri traversez primul pas și peisajul este din ce în ce mai frumos. Admir satul Haliki, ce pare vertical și în care s-a păstrat și renovat podul de piatră cu un arc, de peste Kapraria, iar apoi urmează o scurtă pauză la biserica din râpă, cu hramul Sfântului Ilie – oamenii aceștia au construit realmente oriunde. Drumul este extraordinar de frumos și în ciuda unor balegi mai devreme deșteptate decât mine, ce mă determină să nu dau gaz prea tare, coboară și apoi urcă succesiv câteva rânduri de munți, până în Pasul Baros, unde mă opresc puțin ca să las bucuria să se decanteze oleacă. Cobor apoi către Măciucile (Mațuki) și dau nas în nas cu un grup de muncitori echipați printre altele cu ditamai grederul și care lucrau la drumul pe care de fapt îl închiseseră, dar pe care m-au lăsat să intru și chiar mi-au făcut loc să trec pe lângă brazdele adânci pe care le umpleau cu pietriș. Ajuns în mijlocul satului cu nume de legendă mă trezesc gata să intru pe o stradă destul de înclinată și cu ceva nisip pe alocuri. Rememorând pățania din ziua de dinainte, când m-am dus sanie vreo treizeci de metri pe o pantă plină cu nisip, de la intrarea în Salonic, mă opresc și întreb o localnică pe unde e calea corectă. Femeia mă lămurește că orice drum la vale duce la Ianina și după ce mai inspectez puțin, fac cale întoarsă, pentru a ocoli localitatea pe o variantă mai puțin înclinată, dar neasfaltată și mai virajată. Când am realizat că o să fie nevoie să trec prin pământul afânat de drumari și dau să mă mai răzgândesc încă o dată, constat ca nu mai lucra nimeni, utilajele și semnele de acces interzis dispăruseră, iar pe jos pământul amestecat cu pietriș era foarte bine bătătorit. Mai adaug încă un salut de respect pentru Grecia și cobor către cascadă, lăsând vizita în sat pentru altădată, dar luând o scurtă pauză la podul metalic, ce aveam să aflu că este un standard în zonă, dar care aici este deosebit de spectaculos. Urmează curbe, sate și priveliști șerpuite, unele mai frumoase decât altele, după care civilizația apare treptat și mă conduce la Ianina, unde încerc să vizitez puțin din mers, dar e o forfotă cumplită, praf și extrem de cald și aleg să părăsesc localitatea pe prima strradă care îmi iese în cale, evident, cu promisiunea de a reveni, căci țin neapărat să cunosc anumite detalii referitoare la geografia și cultura din zonă. Curând mă desprind de artera principală și mă îndrept unduitor către Canionul Vikos, nu înainte de a admira monumentul dedicat femeilor din Pind, ce au contribuit decisiv la victoria împotriva italienilor pe frontul albanez, în al Doilea Război Mondial, prin jertfa lor fizică, ducând în spate, pe jos, în condiții grele de iarnă, provizii pentru trupele aflate pe înălțimile munților. Mi se pare impresionant sacrificiul și frumoasă ideea de a-l rememora peste ani, amintindu-mi de o butadă în care se spune că bărbații fac tot ce e mai important pe lumea asta – politică, fotbal, mașini -, iar în rest, de orice altceva se ocupă ... femeile ... Odată ajuns în Monodendri, trec repede în revistă împrejurimile, iar apoi mă las topit de căldură și mai ales de trăirile tocmai achiziționate; simțeam nevoia să mă bucur puțin în tihnă de tot ceea ce am văzut și experimentat încă de la primele ore ale dimineții. Mă răcoresc bine la cișmeaua din centru și iau o pauza extrem de leneșă la umbră, pe scările hotelului care încă se pregătea pentru începerea sezonului. Îmi întind tot harnașamentul la uscat, mai mănânc câte ceva și mă tolănesc la umbră, cu mintea la văile prin care am trecut, la tavernele la care am poftit, la satele de pe coastă ori la turma de catâri care m-a rugat să o las să traverseze agale. La un moment dat, doi indivizi ca din cavaleria grea, călare pe un bidiviu portocaliu, de 1290 cmc, cu număr de Cehia, tot mergând dezorientați prin sat, descalecă lângă mine, ocazie cu care le observ trăsăturile reale; nu am avut puterea să întreb cuplul Don Coyote ce caută ori dacă îi pot ajuta cu ceva și, cu toate că ne-am salutat prietenește, au plecat fără să apuc să le spun să viziteze măcar Padurea de Piatră. Totuși ceva picături de ploaie și cerul dintr-o dată negru mă trezesc din reverie și mă urcă rapid pe motor, abandonând punctele de belvedere de lângă canion, dar continuând traseul armânesc către Conița – satul Sfântului Paisie Aghioritul -, unde aș fi vrut să adresez câteva intrebări, însă localitatea părea complet abandonată. Totuși până aici șoseaua m-a încântat din nou și, cu un scurt ocol cât să nu las atât de părăsit Vikos, m-a dus la podul din piatră Kleidonia, pe valea râului Voidomatis (practic la iesirea din canion). Apa limpede și turcoaz, eleganța încă neatinsă a construcției precum și pereții defileului din fundal îți oferă o imagine aparte asupra armoniei dintre natură și vechile civilizații. În contrast însă, tot aici se afla și un centru de rafting unde se îmbulzeau de-a valma autocare, microbuze, clienți, caiace, bărci și instructori bronzați, mestecându-și cu nerv controlat gumele cu accent oriental, pe sub semeții lor ochelarii de soare. O caracterstică importantă a traseului, pe lângă frumusețea locurilor este solitudinea aproape desăvârșită; poți merge kilometri întregi fără să te întâlnești cu vreun vehicul, autostrăzile colectând aproape tot traficul. Acesta este un cadou binemeritat de locuitorii acestor meleaguri, lucrările de artă inginerească spectaculoasă, venind cumva ca un omagiu adus întemeietorilor armâni, originari din Aminciu, ai politehnicii naționale elene (denumită de altfel și Politehnica Națională Metsovio). În orice caz, șoselele, chiar dacă nu sunt la nivel excelent, sunt numai bune pentru mers cu motocicleta. Iată-mă deci de unul singur, pierdut printre serpentine, prundiș și cerul arzător de senin, urmând valea Sarantaporului care pe alocuri poate că semăna cu cea a Ialomiței sau chiar a Putnei înainte să părăsească definitiv zona montană, iar prin alte părți se lărgea cât de mult și devenea mai bolovănoasă, dar cu o perspectivă mult mai bună pentru privirea călătorului. Drumul este o plăcere și va deveni și mai special odată cu trecerea prin pasul Kotili, unde am parte de pădure, înălțime, stâncă, umbra și ... cișmele. Îmi permit să fac o pauză de masă, cu servirea pe capotă a cotletelor de berbecuț luate de cu seara din Aminciu, mă răcoresc bine, iar apoi mai explorez un drum lateral și merg către est, dar pe unde?! Timpul trece destul de repede, iar eu mă tot îndepartez și cea mai rapidă cale de întoarcere e clar prin Macedonia. Cu toate acestea, refuz să mă îndrept către Florina și țin să rămân cât mai mult prin Grecia, motiv pentru care renunț și la Kastoria și aleg să trec prin Lehovo, pe unde merg întins și cu multă plăcere și îmi propun să revin negreșit. Mă opresc puțin ca să găsesc o cazare și, ce să vezi, cea mai ieftină nu doar că se alfă chiar în Florina, dar este și cea mai apropiată, deci înnoptez mai aproape de granița ... macedoneano-macedoneană. Văd că sunt două rute care mă duc acolo și o aleg pe cea care pare mai circulată, cealaltă, pe la adăpostul de urși, părându-mi-se prea izolată pentru momentul din zi în care eram; și numai bine pentru că restul drumului e plin de atenționări de animale sălbatice. Găsesc hotelul relativ repede, iar recepționerul iese afară imediat ce mă vede oprind și insistă cu mândrie să parchez pe locul pe care el își ținea Versysul de 250. După așa primire, fac rapid tabieturile de seară (uns lanț, spălat rufele, duș), mă schimb și abia aștept să mă răcoresc cu ceva hamei local, pe care deja îl luasem de la intrarea în oraș. În centru e foarte animat, în ciuda orei târzii și predomină o stare de veselie generalizată, accentuată probabil de diminuarea căldurii din cauza căreia clădirile încă dogoresc. Iau pulsul câtorva străzi, admir luminile tavernelor care înconjurau pârâul frumos canalizat și mă retrag cu speranța că voi dormi neîntors, ceea ce nu s-a întâmplat decât după ce am închis geamurile: oamenii aceștia s-au distrat până pe la ora două dimineața, când m-am hotărât și eu, dacă tot eram treaz, să continui drumul cât mai mult prin Grecia, căci tare mă tenta să trec la Bitola, după care adorm profund pentru vreo trei ore.

buna ziua! hai, pofta mare, all you can eat!

Buna dimineata! Hai, ca nu mai e mult!

Un bătrân de 100 ani este întrebat de către un reporter care este secretul longevității sale. Bătrânul răspunde: - Îți voi spune un secret: acum 75 ani, când m-am căsătorit, am stabilit cu soția mea că atunci când ne vom certa, cel care va pierde va merge pe jos 10km. De 75 ani merg zilnic pe jos 10km! - Wow, super! Dar soția dumneavoastră cum de este atât de sănătoasă? - Mă urmărește de fiecare dată, să fie sigură că fac cei 10km!

Adaug listei si un cablu de incarcare usb-c -> lightning > In stare perfecta de functionare

Acu'-i acu! Sa il vedem cum duce Honda pe culmi de glorie!

Salut, Vand o pereche de pantaloni Revit Airwave 4 mesh, marime L. Sunt purtati de cateva ori, m-am luat dupa ghidul lor de marimi online, insa croiala este LOOSE, si pe mine stau cam ..larg. Revin cu mai multe poze reale-dar sunt efectiv ca noi. Sunt ok pentru cineva de cca 1.80 si 90 kg. Altfel stau cam ca lalai. Ultima poza, sunt eu pe moto, eu am 1.80 si 80 kg-se vede ca sunt cam largi pe mine. Bucuresti, prefer predare personala-pentru proba. 0743180271. 400 lei-sunt 800 in magazin. Descriere online: Pantaloni REV'IT! Airwave 4 REV'IT! intelege importanta mentinerii confortului in timpul calatoriilor mai lungi si tocmai de aceea au creat Airwave 4, o pereche de pantaloni - complementul perfect al gecii Airwave 4 - unde ventilatia este cheia. Protectie SEESMART CE nivel 1 Protectiile SEESMART ofera cel mai inalt nivel de flexibilitate, trecand in acelasi timp testele de impact EN1621-1:2012 CE de nivel 1 atat in conditii normale, cat si in conditii de caldura (T+). Usoare, foarte bine ventilate si extrem de agile, protectiile SEESMART sunt practice neobservabile in timpul purtarii, desi se ridica la nivelul sarcii de a te proteja. Datorita constuctiei flexibile, aceste protectii se aseaza bine pe corp. Protectii pentru solduri SEESMART Protectiile SEESMART ofera cel mai inalt nivel de flexibilitate, trecand in acelati timp testele de impact EN 1621-1:2012 CE Nivel 1, atat in conditii normale, cat si in conditii de caldura (T+). Fermoar scurt de conectare Scopul sau este de a crea o conexiune sigura intre pantaloni/blugi si geaca/bluza pentru a minimiza si/sau limina posibilitatea ca geaca sa iti expuna pielea atunci cand te afli pe motor. CARACTERISTICI: Material exterior: poliester ripstop cu acoperire Teflon, materal elastic din poliester si plasa PWR|Shell. Captuseala din plasa. Protectii reglabile la genunchi. Curele reglabile la nivelul gleznelor. Curele de ajustare la talie. 2 buzunare cu fante pe coapse. Material antiderapant pe sa. Inchidere B-Lock in fata. Fermoar de conectare scurt. SPECIFICATII: Clasa de protectie AA, omologare EN17092-3:2020. Protectii pentru solduri SEESMART de nivel 1 (incluse). Protectii pentru genunchi SEESMART de nivel 1 (incluse). Relexie laminata pe genunchi.

Mărgelata-cu-peptu-gol confirmată la onda

numa pentru depasirea aia pe exterior merita.

Neața! Merci de urări, să fie pentru toată lumea!

neatzaaaaaaa! LMA si tarie in putz Luciane!

Salut. am vazut acum PM si iti raspund imediat.

Adica de la testul din Barcelona si-au dat seama cum e MM si vor continua drumul împreună. Edit, da, se poate sa se fi referit la alegerea de acum, de a continua inca 2ani.

Bună dimineața! Lamulțean, Lucian!

Salut, ai Pm

Ce este o moluscă ??!! Moluscă (subst.fem) = persoană care frecventează molurile (engl. mall) şi te uscă / usucă de bani.

Astept gratarul de oaie ca macar sa ma gandesc sa te iert pentru aceasta incursiune secreta! Saracii boscheti cat "number two" au vazut de la tine cu meniul asta =)))) Acolo se mananca cel mai bine, plus ca ai parte si de o vedere pe masura.

Iti dau un mesaj cand o sa fie cazul sa merg in directia aia --- Ma uit pe prognoza meteo din weekend si decid ca Sambata e ziua potrivita pentru o tura. La ora 07:11 porneam furia rosie, iar la 09:14 achitam taxa pentru bacul de la Chiciu. Incercam acum sa imi aduc aminte daca am vazut birturi goale pana in punctul asta, dar nici vorba de asa ceva. Erau baietii cu berea in bot de la prima ora. Nivelul Dunarii este destul de scazut, dar e bine ca totusi pot traversa. Astazi nu vizitez bulgarii, fac stanga spre Ostrov: La Adamclisi opresc pentru obiectivul de astazi, Tropaeum Traiani: In Murfatlar fac stanga spre casa. A trecut ceva timp de cand am mai fost prin zonele astea si am uitat cat de rau este drumul. Traversez podul de la Cernavoda, iar la statia de taxare vad o coada imensa la plata cash. Imi scapa logica de a sta la coada cand un simplu sms rezolva atat de elegant situatia. Fac din nou stanga spre Borcea astfel incat sa evit cu orice pret autostrada. E atat de cald afara incat drumul este pur si simplu pustiu, nu tu masini, nu tu pietoni. In teorie puteam sa merg cu ce viteza voiam, dar n-avea sa fie, mai aveam doar doua linii de carburant si nu stiam daca gasesc o benzinarie in pustietatea asta. Norocul insa imi surade si gasesc un Romepetrol in Jegalia. Are o singura pompa, dar multumesc si cerului pentru ea. Deshidratarea isi spune cuvantul, asa ca bag urgent si doua doze de Tutti Fruity. Cu rezervorul plin altfel purced din nou la drum, sa revina ilegalitatile! La ora 14:30 trag mobra pe locul de parcare dupa 487 de km parcursi. Bag un dus rece si jumatate de pepene galben de la frigider. Scot jumatatea mea mai buna la un restaurant, unde pe langa mancare mai bag si doua beri reci ca mortul. Intors acasa, infulec inca jumatate de pepene rece de la frigider, rosu de data asta. O ora mai tarziu mai bag inca doua felii mari, nu imi pot efectiv potoli setea. Aparent eu am crezut ca a fost doar cald afara, dar in realitate a fost crima.

Posibil sa fie supapele, dar mi-e teama ca e si cilindru/piston/segmenti. Si eu sunt curios ce gaseste la demontat. Asta e 96, are deja 30j de ani Vineri l-a pornit ca a fost la ITP.

Un drum exceptional..care te poarta prin munții (dealurile) vrancei. Buzau-sarulești-bisoca-jitia-chiojdeni-dumbraveni...sau invers..cu intrare in dumbraveni(din autostrada)..si urci spre jitia. Urcarea dinspre jitia -bisoca este pregatita ptr asfaltare(starea infrastructurii este impecabila dar cu macadam)..deci tre sa fi meseriaș sa cobori cu vitezana(ca de urcat este ușor) 20260719_193323.mp4 20260719_191512.mp4

pai nu spune nimic despe alegerea din 2024 vara. zice doar de testul de la sfarsit de an din Barcelona cand se stia deja cine unde o sa fie.

Polițistul de la circulație către șoferul beat: - În starea în care vă aflați ar trebui să luați mâinile de pe volan! - Ce? După ce că am băut atât să mai conduc și fără mâini?

neatzaaaa! jalee cu greatzaa! hai, spor!