primele mele experiențe ca motociclistă .

Salut!

Am simțit neapărat nevoie de a-mi exprima și eu gândurile imediat după ce am descoperit povestea lui Semaca, "Hai-hui prin Europa", pe care am citit-o ieri noapte și finalizând-o când brusc am realizat că nu mai avea mult până să răsară soarele de dimineață.

În primul rând am să menționez faptul că sunt și eu posesor sau mai bine zis posesoare a unei superbe Viroage de 535, pentru care m-am aprofundat într-o dragoste desăvârșită. Numele ei este Esperanza, deoarece îmi oferă speranță pentru o lume mai bună și o îmbunătățită versiune a mea. Recunosc că sună cât se poate de siropos, dar cred în fiecare cuvânt pe care îl scriu aici în momentul de față. Draga mea Esperanza a fost achiziționată de către tatăl meu, fiind și el un extraordinar pasionat de motociclete și motociclism în sine. El conduce în prezent un Suzuki M800, iar în timpul liber se ocupă cu readucerea la viață a unor motociclete rusești (și nu numai), vechi, bătrâne și abandonate în putreziciune prin c-u-rțile prăfuite a unor căsuțe aflate în vârf de munte prin vecinătatea satului în care locuiesc părinţii lui, respectiv bunicii mei și tot odată satul în care tata și-a petrecut copilăria și a condus prima sa motocicletă (un Minsk de 125). Esperanza a avut destul de multe probleme la început. Fostul posesor al acesteia a străbătut Alpii călare pe ea şi de asemena şi cu pasager în spate, astfel motocicleta a avut de suferit diferite modificări pentru ai spori puterea. Momentan, inclusiv azi dimineaţă cât şi mâine, tata se va afla la garaj încercând încă odată să regleze carburatoarele şi după aceea, sper din suflet că va funcţiona aşa cum ar trebui.

De fapt şi de drept, vreau să punctez faptul că deţin un permis de conducere A2 doar de luna trecută şi am învăţat să conduc pe câmp şi pe uliţă în faţa căşii de la ţară, Minks-ul cel vechi a lui tata, acu 3 ani, dacă nu cumva mă înşel. Până acuma am făcut drumuri prin oraş, alături de tata în faţa mea care să mă îndrume, apoi drumuri scurte precum cel până la Recaş, adică până în 50km, eu locuind în Timişoara.

După trei săptămâni de la căpătarea permisului, am avut şi primul meu accident. Accident care nu costa în scăparea motorul de pe loc, cum mi s-a întâmplat deseori. Au urmat nenumărate ore de plâns şi înjurături, deşi din fericire nu am păţit nimic. A dat maşina în mine, dar eu mă alesesem doar cu câteva vânătăi, însă contactul cu asfaltul nu a fost tocmai prea plăcut, iar ţevile de eşapament ale Esperanzei au fost lovite destul de tare încât să le deformeze şi să stau o zi întreagă alături de tata încercând să le îndreptăm prin toate metodele posibile. După momentul accidentului am prins frică. Dar îmi era frică că o să-mi fie frică. Aşa că mi-am cerut scuze Esperanzei şi a doua zi m-am suit înapoi pe ea, încercând touşi să n-o forţez prea tare. Tremuram toată de emoții, de frică, de tot, efectiv eram pișată pe mine, vorba aia. Iar săraca, Espera, nici ea nu prea mai putea, aşa că tata se puse înapoi pe reparat. Dupaia au mai urmat diferite trasee, precum și plimbări prin oraş care efectiv sunt execrabile datorită aglomeraţiei. Eu mă plâng de traficul din Timişoara, dar nici nu vreau să-mi inchipui cum e să conduci pe străzile încinse şi pline ochi ale Bucureştiului.

Dar încă nu am avut curajul, să merg de una singură fără cineva în fața mea. Weekendul acesta am parcurs cel mai lung traseu de până acum şi anume cei 170 de kilometrii până la Oradea. A fost incredibil şi mă simt incredibil că am reuşit să parcurg acest drum, fiind totuşi sfătuită de către tata şi prietenii lui is n-o fac fiindcă nu sunt pregătită. Bineînţeles că eu, încăpăţânată fiind, am insistat şi astfel m-am trezit ieşind din Timişoara, pe motor, cu prietenul tatălui meu pe motorul lui, în faţa mea şi cu mama, tata şi sora mea, în spatele meu cu maşina. În gândul meu eram ceva de genu „Aoleo, ce (cuvant urat) mea am făcut?! De ce dracu nu am putut sta liniştită şi să fi mers și eu în maşină cu părinţii?! Ai de (cuvant urat) mea amu nu mai am cum să mă întorc.” Dar până la jumătatea drumului înspre Arad, mă liniştisem complet şi eram al dracu de bucuroasă.

Drumul a fost lejer și trecu repede. Am avut o mică peripeţie în momentul în care mă oprisem brusc în faţa unui semafor atârnache care nu-l vedea nici dracu, aflat prin Chișineu Criș. Pusesem o frână de nu mai aveam mult şi mi-aş fi luat zborul, motorul efectiv fugind de sub mine. Dar trecusem pân la urmă şi de pancarda Oradiei pe care scria „Bun Venit!” iar sentimentul care mă cuprinsese în momentul acela, e pur şi simplu de nedescris. A doua zi, la întoarcere, însă, fu puţin mai greu. Obosită fiind, am plecat val-vârtej speriaţi că ne va prinde ploaia, alimentasem undeva prin apropiere şi am pornit la drum. Însă Espera, nici ea, precum nici eu, nu era în apele ei deloc şi pur şi simplu nu înţelegeam de ce. Efectiv se îneca orice manevră aş fi făcut, şi abia pleca de pe loc. Nu ştiam ce să-i mai fac, nu înţelegeam de ce, ce se întâmplă, pentru că la dus nu avusesem probleme de genu, decât cele regular cu care eram deja obişnuită şi ştiam cum să reacţionez în asupra lor.

Ne-am oprit în Arad, unde m-am pus în fund şi am început să plâng şi de oboseală şi de durere şi de foame şi de sete şi din cauza durerii Esperanzei. Tata mai un pic şi ar fi început să-mi sară în cap și să-mi reproșeze că „Vezi?! Ți-am zis că e greu, ți-am zis că nu ești pregătită și că așa va fi! Te-a mâncat undeva, când puteai să stai liniștită, amu plângi!” Dar s-a abținuit aproape admirabil, mi-a cumpărat un Mc Puișor și o înghețată și am continuat cu chiu cu vai până acasă. Am uitat să menționez că amicul lui, cel care venise cu noi cu motoru în fața mea, plecase mai devreme și deci cel care a rămas să mă ghideze a fost tata cu mașina, iar eu siempre sola fugind după el călare pe Espera. Reușisem deci să mă liniștesc și să mă reambiționez și am ajuns, pân la urmă, safe and sound acasă.

Astăzi am aflat care era de fapt problema pe care o îndura draga Espera, și e de fapt vechea poveste cu carburatoarele (nu știu să ofer mai multe detalii, fiindcă nu mă pricep) și tot odată benzina proastă achiziționată din Petromul din Oradea. Dar până weekendul viitor, vom fi amândouă apte de încă un drum, de data aceasta mai scurt, pân la Lugoj (60-7-km).

Sper că povestioara mea nu va plictisi total și sper că într-o oarecare măsura v-a impresionat dragostea și bucuria mea pentru acest obiect pe două roți, personificat și însuflețit. Ideea e că, deși momentan nu e mult, iar experienta mea e măruntă, sper că într-o bună zi voi impărtăși și eu povești incredibile ca ale altor motocicliști experimentați. Mă simt incredibil de bucuroasă și mulțumită de mine, momentan, deoarece am străbătut cei 170km. De fapt e extraordinar ce am trăit weekendul acesta și nu pot relata în cuvinte cât de mare este plăcerea și satisfacția de a conduce o motocicletă la drum lung.

Cum ziceam, încet încet, sper că voi căpăta din ce în ce mai multă experiență și voi reuși cât mai curând, măcar până la lucru să merg singură cu Espera fără ca tata să mă escorteze, și cândva, la momentul potrivit, voi pleca și eu Hai-hui prin Europa. Îi mulțumesc lui Semaca pentru lectura sa deosebită și sursa de inspirație pe care o reprezintă pentru mulți alți motocicliști, ci nu doar pentru începători amețiți și visători ca mine.

Abonat

Recunosc ca nu am citit decat finalul( Cum ziceam, încet încet, sper că voi căpăta din ce în ce mai multă experiență și voi reuși cât mai c-urând, măcar până la lucru să merg singură cu Espera fără ca tata să mă escorteze, și cândva, la momentul potrivit, voi pleca și eu Hai-hui prin Europa)dar mi-e suficient sa te felicit.

De resul povestii o sa ma ocup mai incolo.

Bafta

Atras de titlu acum cateva minute am terminat de citit aceeasi povestea ta postata in categoria "POZE & FILME din STRAINATATE" (dupa ce am citit toate cele trei parti ale lui Semaca).

Placute si emotionante primele momente pe motocicleta (eu aproape le-am uitat pe ale mele nefiind extrem senzationale).

Drumuri faine sa ai si fara probleme. Rezista pe motocicleta ca e fain.

L.E. Rezumatul este urmatorul: O fata isi face curaj sa incerce motociclismul. Cu toate ca are parte de peripetii, o usoara accidentare si mici probleme cu motocicleta nu renunta sa mearga inainte. Si ne readuce tututor aminte cum este sa fi fericit de la ceea ce deja multi dintre noi numim "o tura scurta".

Sa te tii acum la primele experiente de forumista. Aici sa vezi greutati...

Drumuri frumoase sa ai!

Se vede ca te a prins microbul, rau de tot Ai scris mult, adunat, si taxatorii de forum, vor veni..evident, sa taxeze. Mi a placut pasiunea din spatele vorbelor.

Pentru comentatori, colega noastra este nascuta in '99-cel putin asa reiese din datele profilului. Ia si fa kilometri, ia si du motoreta la service. Sa fie pusa la punct. La inceput, aia mai lipseste, sa ramai in pana, cand n ai habar ce e aia lant...

Asfalt uscat!

Vă mulțumesc frumos tuturor pentru gândurile bune! Apreciez super mult.

Cred ca cineva nu a citit și restul forumului . Bun venit oricum, vezi ca odată făcut contul, nu mai poți da înapoi

Da' stiu ca ai debit. Felicitari pentru realizari si la cat mai multi km fara incidente

Bun venit, asfalt uscat si la cat mai multi km frumosi si fara evenimente neplacute.....si de ce nu cu o noua povestioara.

La cat suflet si pasiune pui in motociclism si povestit,sigur vei petrece clipe frumoase pe doua roti. Asfalt uscat!

Bine ai venit si la cati mai multi km fara probleme.

Daca imi permiti, un singur sfat iti dau. Toate personificarile astea atribuite fierului, suna bine in povesti, dar sper ca nu asta e si atitudinea ta reala fata de atelaj. Zic asta, pentru ca punandu-ti viata in pericol cu fiecare metru de roata desfasurat pe asfalt, atitudinea ta trebuie sa fie cat se poate de pragmatica: fierul este un fier, indiferent de ce placeri iti produce, asta este scopul lui, not more, not less. Cand se strica, se arunca partile stricate, se repara daca se poate repara, daca nu, se arunca cu totul, niciodata nu faci greseala sa te "increzi" in el, sa il personifici, sa te amagesti ca este o relatie de respect mutual, s.a.m.d. Orice componenta poate ceda, te poate lasa oricand in drum, sau mai rau, sa te lase in caz de pericol iminent cand viata iti depinde de acea accelerare sau de acea frana de urgenta. Fii realista cu aceste aspecte si vei avea parte de o motocicleala fara dezamagiri.

Rezumatul este urmatorul: O fata isi face curaj sa incerce motociclismul. Cu toate ca are parte de peripetii, o usoara accidentare si mici probleme cu motocicleta nu renunta sa mearga inainte. Si ne readuce tututor aminte cum este sa fi fericit de la ceea ce deja multi dintre noi numim "o tura scurta".

Bro, multumesc. Sincer. Eu sunt mai pe modul sinteza, asa, de felul meu. Adorm repede la preludii lungi.

Azi noapte, pentru cateva secunde, chiar m-am entuziasmat crezand ca a revenit Semaca, dupa atatia ani. Ghinion de nesansa, cum s-ar zice.

Off-topic 2:

Ce imi place cum va ingramaditi ca broscutele cum posteaza cate o fata. Am mai trait experienta asta acum vreo cateva zile la accidente. Facuse o domnisoara o buba mica si sa vezi cum sareau cavalerii, toti, ca apucatii, care mai de care.

On-topic:

Welcome! Take it easy! Enjoy it!

La cat suflet si pasiune pui in motociclism si povestit,sigur vei petrece clipe frumoase pe doua roti. Asfalt uscat!

Vai, cat de romantic...

Daca vorbeste singura in casca ca si mine, atunci, da, clar. )

» Post actualizat in 27 Jun 2017 21:55

Ah, man, fuck, acum am vazut ca esti din Tm...

Oh, bro, si eu care credeam ca imi ajung simpatizantii din "comunitatea" pluii.

Iar o sa vina tovarasii la mine sa imi zica ca ii intreaba toata lumea "cine *** e ala, frate?"

Bine ca ma dau mai mult pe aici decat pe asfalt...

" Rezumatul este urmatorul: O fata isi face curaj sa incerce motociclismul. Cu toate ca are parte de peripetii, o usoara accidentatie si mici probleme cu motocicleta nu renunta sa mearga inainte. Si ne readuce tututor aminte cum este sa fi fericit de la ceea ce deja multi dintre noi numim "o tura scurta".

... si mai iei un Mc Puisor, si viata merge inainte in sclipiri de perle si diamante... mai o lacrema, mai un cantec...

...ceva cu carburatoarele , sau altceva , cum le zice , nu conteaza....vine Apu' , pupa si trece...

Ce ziceti fetelor? Mi-a placut? Sau nu ? Ca eu nu mai stiu....

noh...

» Post actualizat in 27 Jun 2017 22:06

...n-am mai avut curaj sa glasuiesc ceva p-aici de cand pastorea haremul Ninjaskija, care a facut si ea atac de diabet si s-a resemnat sau maritat sau altceva cu 'tat....

Sonia, chiar daca nu l-ai adus pe Semaca inapoi, sa stii ca aventura ta pe forum a bifat totusi un ff mare pas inainte: Drobu a postat !!

Wow, thats a hell of a thing... Nu l-am mai citit pe om de...ani??

Felicitari pentru curaj!

Sa conduci preventiv, fara sa ai incredere ca cei din masini se vor comporta conform codului rutier sau celui al bunului simt.

Enjoy the ride!

McPuisor ...

Daca postam eu d'astea ma lua tot forumul la impins vagoane ..

McPuisor ...

Daca postam eu d'astea ma lua tot forumul la impins vagoane ..

Pana nu incerci, nu ai de unde sa stii.

Partea 2a? Si daca te-ar fi luat lumea in balon, ce se intampla? Nu mai mergea viata-nainte? C`mon, man. Azi iti iei mistouri, maine le dai si tu inapoi, peste o saptamana pleci in concediu, iesi in viata reala, iti vezi de ale tale, te mai intorci pe aici, te mai dai cu motorul, mai postezi un topic pe la calatorii, mai scrii si chestii serioase...

Ca in viata.

Foarte tare...in sfarsit cineva care poate sa spuna cum e în primele ture si la vârsta destul de tânără.. .felicitări si te mai astept cu povestiri....si sa stii ca si mie imi e teama de drumurile lungi, însă cu credinta...bucuria de a călări două roți....totul va fi bine. Asfalt uscat iti doresc si fara incidente majore.

Ps. Pe a mea o cheamă Buna Vestire (caci in acea zi am achiziționat-o) e u suzuki gândit din 1997 ....dar o iubesc asa cum e

Bine de știut. Am să țin minte pe viitor.

Eu raman la parerea ca femeile nu ar trebui să conducă decât cratița la bucătărie. Cu tot respectu, nu sunteti in stare sa conduceți niciun vehicul. De aia ai si cazut.

Cu tot respectul, dar găsește-ți tu o gagică care să stea toată ziua la cratiță și să te îndoape cu fel și fel de mâncăruri exotice. Poate dacă mânci ceva bine gătit îți mai potolește nevoia de a avea o părere misogină. Sau în cazul în care ai gagică/nevastă, sper că aceasta se mai ține bine pe piciore de la câți aburi a inspirat de la atâta stat cu nasul deasupra cratiței. Bănuiesc că, na, totuși fiind motociclist ai priză la gagici. Asta dacă nu sunt și ele motocicliste și doar dacă se udă toate atunci când te strâng în brațe de pe la spate când le iei drept pasager pe motor. Și eu știu să gătesc foarte bine și de asemenea, îmi și place, dar asta nu înseamnă că e tot ceea ce se presupune că ar trebui să fac o zi întreagă. Nu știu dacă doar ești de modă veche și ești fixat pe principiul că femeia trebuie să stea în casă să gătească și să crească copilul sau doar te-ai uitat prea mult la știri și ai văzut prea multe accidente și ai impresia că toate au fost cauzate sau implicate femei.

Din fericire pentru tine, șansele ca pe mine să mă afecteze părerea ta și să mă demoralizeze mulțimea de descurajări pe care le-am întâmpinat de-a lungul drumul, sunt foarte mari. Pe de altă parte, nu știu dacă merită. Am câțiva oameni, într-adevăr îi număr pe degete, care totuși cred în mine și mă susțin în ceea ce privește îndeplinirea visurilor mele. Fie că e vorba de condusul motocicletei, sau de a crea artă sau fie că e vorba de micile mele încercări de mă juca de-a scriitoarea. Nu, poate că nu sunt atât de îndemânatică precum un mascul, și recunosc asta. Și poate că nu ar trebui să conduc motocicleta. Dar spune-mi, tu chiar ai renunțat vreodată să faci ceea ce îți place doar pentru că ți-a zis cineva că nu poți sau că n-ai dreptul? Și dacă da, atunci trist. Mi se pare normal să-ți fie impuse niște anumite limite, dar sincer îți spun că părerea ta merită călcată în picioare. Iar dacă cumva voi face din nou accident, vei fi prima persoană pe care o voi anunța. Că poate nu ești singurul care are nevoie de mâncare, ci și orgoliul trebuie cumva hrănit, iar atunci vei avea tot dreptul să spui „Ți-am spus eu! Femeile astea nu-s în stare să conducă nici un fel de vehicul.”

Și atunci eu, ei bine.. ce pot să zic.. Păzea că venim!

Inca o fata care scrie fain . Avem 2 pe forum.

Inca o fata care scrie fain . Avem 2 pe forum.

exprimarea aceasta imi zgarie retina si imi irita creierul.

 

exprimarea aceasta imi zgarie retina si imi irita creierul.

și cum ai dori să mă exprim ca să nu-i provoc daune creierului tău?

acum e prea tarziu, nu mai poti modifica titlul. dar macar realizezi ca ai avut o exprimare nefericita?