ERU

https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&rct=j&ei=lk45Va6BM-TOyQPhuoDIBQ&url=https://usa.sika.com/dms/getdocument.get/0761eb0f-2462-3806-abd2-7b17e3f7b986/pds-cpd-Sikaflex11FC-us.pdf&ved=0CCEQFjAC&usg=AFQjCNGxj3QYGVwFZq5YGVt8LHyKy-D5FA&sig2=hL-wIx_aqBXddRSBbiPXuw Poți să încerci si cu 3M 5200.

Cum il cheama pe 10W60 ăla? Bagă si tu un link.

"Majoritatea" se feresc pt ca sunt niste verze, cutiile alea, si dacă te uiti mai urât la ele, se strâmbă. Motiv pt care, nimeni nu are chef sa le repare.

Mai au un pic si ajung la 15W60-ul pe care-l folosesc eu si care a fost motiv de discordie la AB.

Băi nemernicilor va invidiez maxim. Maxim am zis. Drum bun in continuare si să curga pozele, filmele si alcooalele.

Tu a cui clonă ești?

Înainte să modific furca, pt a scăpa de fenomenul cunoscut sub numele de "diving" am înlocuit uleiul 7W ( OEM adică brand necunoscut) cu unul 10 W de la Moțul. E important brandul în acest caz, pt că vâscozitatea diferă in fcț de brand iar partea cu W e o chestie orientativă.

спасибо

Să înțeleg că nu știe nimeni de unde-mi pot cumpăra Antigravity în EU.

Eu o văd mai degrabă ca pe un concurent pt CCM, cu plusuri și minusuri. Principalul minus greutatea. Principalul plus motorul, deși din punctul meu de vedere nu e cea mai potrivită alegere.

Da LiFePO4 vreau si da e pt 800GS, dar nu stiu nimic despre aliant. Eu vroiam Antigravity pt că m-am documentat despre ele si sunt bune. Sunt estanse, au o tehnologie [flow over parcă] care permite curentului sa treacă peste o celulă incărcată, astfel incât să se incarce toate, fără a avea o mufă cu 1458 de contacte, adică le poti incărca de la un redresor "obisnuit".

Revin cu o intrebare pe care am mai adresat-o pe forumul ăsta, dar cred că pe alt topic. Vreau sa-mi achizitionez o baterie d-asta, si nu stiu unde as putea găsi asa ceva. Nu mă gândesc la RO dar măcar in UE să o găsesc pe undeva. Deci dacă are cineva info, pls sare.

Doar că instructorii aia de la KTM o sa-l dea cu KTM-uri nu ? Si din umila mea experientă, nu tot ce faci cu un 450 EXC, poti reproduce si cu o ditai vaca cum e 800GSA.

Foarte bun consumul la Funduro, ba chia as zice incredibil. Sunt mobre [tot monocilindre, tot in jur de 650] cu injectie, care nici nu viseaza la consumul ăsta[si asta fară sidecase-uri].

Eu in locul tau, as uita de instructorii BMW, adică de banii aia as face ceva cu suspensia fată, as pune niste cramponate pe ea, si as invârti roata chiar si pe loc[e foarte fun uneori].

Excelent. Keep up the good work. Si nu in ultimul rând după ce va fi gata, nu o lăsa să stea degeaba.

Bă imi pare rău că ti-am zis că ai scuter de 100 de cai, te rog eu, nu-l vinde că o să ma simt vinovat. )

Ce repede uită omu' . Pai daca venea la tine sponsorul, când erai la Merzouga, sa-ti dea niste vinoase si niste bercioaice, pun pariu ca nu ziceai pas.

Din numarul total de raspunsuri unul singur provine de la un proprietar. Daca tot isi da toata lumea cu parerea, eu as alege 990. Diferenta de la suspensii sta doar in cursa acestora, care si asta variază in functie de anul de fabricatie. Si da, probabil un 990 cu suspensia de 950 e cea mai bună variantă. Altfel sustin ce a spus singurul proprietar care ti-a raspuns. Pt ceea ce sustii tu ca vrei sa faci, 690 e o mobră mai bună. Iar de diferenta de bani, ii pui un fairing cu tot cu lumini si rezervor mai mare.

Io votez pt KTM 1290. Aia mobra fioroasă. Cu aia clar ii lasi in urma pe toti. Adică da-o drecu 125 ? 250 ? păi alea sunt pt fete si pt copii. Cilindreea tre' să fie din 4 cifre. Tine minte, dacă esti bărbat nu poti accepta mai putin. Sub 1000 cmc, e cam lame asa, cam ca si cum ai avea doar juma' de femeie, ca sa fac o analogie. Cum adica să nu o poti controla? Pai cine e sefu? Si te incadrezi si in buget, mai trebe' doar un zero.

La nr de dinti de la foaie. Cam -4 asa.

In fine, pornesc mai departe dar gresec un pic drumul, o iau cam de-a dreptul, peste o zona cu stâncă si gheată, Nu-mi vine să cred si evident plătesc pretul cu vârf si indesat. Ajung pe o zona de grohotis, pe care am senzatia ca la fiecare pas in sus alunec, echivalentul a doi pasi in jos. In fine reusesc sa revin la traseu, urc din ce in ce mai greu si la un moment dat simt clar altitudinea. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:23 Asta e momentul de cumpănă, fizicul m-a lăsat de acum 200m [diferentă de nivel], si colac peste pupăză mă intâlnesc intâi cu Luci si Patricia care coboară si evident im propun sa cobor cu ei si apoi cu Gabi de Cluj, care leneveste la soare. Mamă ce as mai sta si eu asa juma de oră, dar stiu că dacă mă asez, nu mai plec in sus. O vreme Gabi vine după mine, apoi imi strigă că se intoarce, sunt cât se poate de convins să continui. Ce urăsc cel mai mult la ascensiunea asta, este că nu se vede vârful, nu am un reper clar, si din cauza asta sunt tentat sa ma uit la GPS incontiinu. Progresele sunt lente si cu un cost energetic urias, bonnus imi dau seama ca voi rămâne si fără apa. Reusesc să ma motivez si continui să urc. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:29 Cumva lucrurile iau o intorsătură neasteptată, de unde era plin de lume pe traseu, acum sunt singur. Intru intr-o stare ciudată, de avarie, in care reusesc să fac progrese incredibile, la un moment dat zaresc si vârful, sunt acolo toti, acum stiu că voi ajunge si eu. Aproape de vârf mă intâlnesc cu ei, coboară. Toti mai putin Sebi, pe el il găsesc chiar pe vârf dar, in momentul in care ajung o ia la vale. Stiu că e târziu dar nu ma pot abtine sa nu stau câteva momente acolo. Panorama .... » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:40 Senzatia, răsplata este pe măsură, singurul minus este că asta mă face să-mi ies din stare. Nu că ar fi fost prea plăcută, dar era eficientă. Incep să-mi fac inventarul, sut ars pe picioare si pe fată, sunt deshidratat rău, ametit, dar cel mai tare mă ingrijorează picioarele. Clar o să am febră musculară, dar asta e cea mai mică problemă, tălpile sunt distruse, vă amintiti de "tactilitatea" gehtelor, si bine acea calitate mi-a distrus talpile. Roca asta vulcanică este numai muchii si colturi, iar eu le simt pe toate, moamă si cât am de coborât, iar cireasa de pe colivă [că asta nu e tort] glezna. Tot ce sper e să tină până la pensiune. Asadar e cazul să incep să cobor. Cam in zona in care m-am intâlnit cu grupul, il văd pe Sebi. Ce incet coboară, abia apoi imi dau seama că de fapt m-a asteptat. Merci Sebi incă o dată, si apoi imi dă si niste apă, din nou multumesc. Coborârea până la refugiu e un chin, insă văd cum reducem distanta fată de grup iar asta mă ajută psihic. Ajungem aproape de lasarea serii, toată lumea e obosită, Gabi pare cel mai putin afectat, mna cu asta se ocupă cred si eu ca are antrenament. Mă imbrac preventiv, stiu că dacă nu o fac in 10 minute, o să tremur incontrolabil. Si se lasă si o negură ciudată pe munti. De fapt nu se lasă ci se ridică din vale. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:55 Pornim si din nou fac eforturi să tin pasul cu grupul, asta după o tentativă penibilă de a coborâ pe spatele megarilor de aprovizonare. Din fericire pt mine nerusinarea pretului licitat de marocan, m-a ajutat să nu cad in penibil. Asadar coborâm si talpile meleau parte de cel mai groaznic supliciu pe care mi-l pot aminti. Pentru câteva momente insă suntem blagosloviti cu un apus ca in filme. » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:07 Fac eforturi groaznice sa tin pasul cu grupul desi stiu bine cat o sa ma coste asta, dar momentan nu exista alta optiune. Talpile mele sunt zob. Ajungem la un moment dat la altitudinea minima, valea spre care am coborat de dimineata, la pleacarea de la pensiune. Exact cand il puneam pe Alecu in tema cu faptul ca de aici raman in urma, fiind deja in sat, nu mai e nici un pericol chiar daca intarzii doua ore nu sunt motive de ingrijorare, cand vedem doua faruri. Luci si Gabi ? Nu sunt niste ingeri, insa motorizati. Ma urc direct pe Transalp in timp ce-i spun lui Gabi : "- I wanna be your bitch" Moama cum e sa stai jos, dar pe de alta parte mersul pe mobra fara casca, si noaptea la lumina chioara a farului, ma fac sa nu ma pot bucura de saua confortabila. Ajungem la pensiune si ma prabusesc in pat. Cu greu reusesc sa ma mobilizez, pt a ma descalta, cu dusul e de 10 ori mai greu. Insa senzatia de curat in pat e peiceless. Cand apare Raluca sa ma cheme la masa, imi vine sa o musc de gat. Decid totusi sa ma dau jos din pat, Vorba vine, stau pe o saltea intinsa direct pe covor, deci tehnic vorbind ma ridic din pat, iar senzorial simt ca nu ma tin picioarele. O pornesc totusi catre bucatarie care e la subsol. Cand dau sa cobor prima treapta, am noroc cu balustrada pt ca picoarele mele cedeaza de tot. Cred ca mi-a luat peste 1 min sa cobor scara mai mult tinandu-ma in maini. Mananc si apoi ma prabusesc in pat. Cred ca in noaptea aia nu a visat nimeni. » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:12

Day 14 [15 aprilie] Pentru prima dată, de când am plecat din tară, ne trezim devreme, cu adevarat devreme. Mă uit in jurul meu si constat o mare varietate de mine, avem zombie, distrusi, irascibili si impasibili. Reusim incă o performantă si anume aceea de a iesi sin pensiune pe la 6, afara mobrele par ca dorm cuminti, multumite parcă de faptul ca azi nu le vom mai chinui pe ele ci pe noi insine. Afara se luminează,discret, asa cum se intămplă numai la munte, soarele apare intâi pe un pisc indepărtat, apoi pe o vale mai deschisă, nu ca la ses dintr-odată. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:20 Acensiunea noastră incepe cu o coborâre, nu-mi place de loc chestia asta, dar nu prea am vre-un cuvânt de spus. Dar nu v-am spus care sunt planurile noastre pe ziua de azi. Păi vrem să urcăm pe vârf si apoi să coborâm, nu , că doar nu o să rămânem acolo? Pare simplu nu? La o privire mai atentă, lucrurile nu sunt de loc simple, ba chiar destul de complicate. Vârful are peste 4000m, noi avem de urcat aprox 2500, ceea ce e destul de mult, si mai sunt si aprox 30 km, ca distantă efectivă de parcurs, ceea ce nu e foarte relevant, dacă nu cunosti dificultatea terenului, dar ca reper, as putea spune ca in muntii nostrii, deci la altitudini care nu ridică probleme, un om obisnuit, are o viteză medie de 2 km/h, ceea ce ar insemna cam 15 ore, de mers efectiv, cu pauze 18 ore, consider ca nu adaug nici un coeficiend dezavantajos pt ca se anulează cu motivatia. Pt un om obisnuit, altitudinea incepe să-si facă simtită prezenta de pe la 3000m [si nu e deloc discretă]. Eu am un bonus special din partea organizatorului, o gleznă vag functionlă. M-am gândit destul de mult, dacă sa deschid discutia pe punctele enumerate mai sus, dar până la urma am decis să nu o fac, nu vreau să anulez entuziasmul, desi există si reversul medaliei, sunt convins că nu toti vor ajunge pe vârf iar eu mă cotez pe mine insumi cu sanse minime de reusită, insă in acelasi timp, sunt foarte hotărât să fac tot ce pot pt a ajunge sus, pt ca realist imi dau seama că e foarte probabil să nu mai ajung prin locurile astea in această viată. Va trebui să vedem la fata locului cum ne descurcăm cu cei care nu vor mai putea urca. Totusi dracul nu e asa de negru, există un refugiu si din ce am văzut ieri, e o destinatie destul de căutată, ceea ce inseamnă ca nu vom fi chiar singuri. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:32 La plecarea din tară am optat sa iau i n locul cizmelor de moto, bocanci semitehnici, problema mea este ca talpile lor se tin doar in powertape, insă pt ascensiune Sebi mi-a imprumutat o pereche de ghetute, merci Sebi. Acum la plecare incerc să mă imprietenesc cu ele ca să nu mă bată. Imi place feeling-ul lor foarte "tactil" care imi da un feedback foarte bun asupra naturiisi geometriei suprafetei pe care păsesc. Dar să revin la ascensiune, că m-am luat cu vorba, pardon cu gândurile. Coborârea se termina intr-o vale, prin care trece un râu respectabil pt Maroc, probabil ca in anumite momente este mult mai mare, iar apele mult mai furioase, pt ca albia majoră, este impresionantă. O traversăm si incepem urcusul. Acesta este momentul in care Raluca se intoarce la pensiune si de asemenea momentul in care am realizat că nnu voi putea tine pasul cu ceilalti. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:35 Urcarea nu e deloc dificilă, ba chiar mă gândesc ca mi-ar place să urc pe aici cu o capră. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:36 » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:55 Urcusul până la refugiu e chiar usor, nici o dificultate tehnică, doar că nu pot tine pasul cu ceilalti. Ajung la refugiu exact la timp pt a-i vedea pe ceilalti plecând. Fuck, si eu voi mai zăbovi o vreme, trebuie să mănânc. Nu pot ingurgita nimic dimineata, dar nu mai e de mult dimineată si de asemenea dacă nu mănânc nu trag, exact ca mobra, se termină benzina, nu se mai invârte roata. Asadar pauză, stau afară, vremea e bestială iar temperatura optimă. Mănânc o conservă de peste, mare greseală, de care imi voi aduce aminte tot restul zilei, pt că până seara am avut gura cleioasă, mi-a fost sete si am avut un gust execrabil. Dar destul cu vaitatul, imi cumpăr o cola si niste twix parcă, lux, mai ales la altitudinea asta.

Day 14 [15 aprilie] Pentru prima dată, de când am plecat din tară, ne trezim devreme, cu adevarat devreme. Mă uit in jurul meu si constat o mare varietate de mine, avem zombie, distrusi, irascibili si impasibili. Reusim incă o performantă si anume aceea de a iesi sin pensiune pe la 6, afara mobrele par ca dorm cuminti, multumite parcă de faptul ca azi nu le vom mai chinui pe ele ci pe noi insine. Afara se luminează,discret, asa cum se intămplă numai la munte, soarele apare intâi pe un pisc indepărtat, apoi pe o vale mai deschisă, nu ca la ses dintr-odată.

Singurul pe care-l stiu, este Zig Zag. El a schimbat cele 2 tobe cu una singura, in special pt a reduce greutatea, daca imi aduc bine aminte zicea ceva de aprox 7 kg in minus. Daca mergi pe ruta asta, nu vei mai avea nevoie de nici un cot.